Să spun scrâşnet de îngăduinţi,
Nu vreau să mă joc extravagant,
Să luminez lărgimea de la gura pungii,
Nu vreau să întocmesc procese leneşe,
Verbal, pe strada cu acumulări de poison,
Firmele autohtone vând hortensii,
Solitar ferec maliţiozitatea cu retrageri,
Departe, luminos ca o vamă,
Erudit ca o bătrână cămilă,
În acelaşi deşert m-ai dus
Cu odgonul furtunilor de scarabei
Sangria spaniolă cu paiul italian,
Infinite lăcuste, măcinând timpul,
Iacătă acelaşi lăcaş al admirărilor,
Soare fără primejdii, cu umbre,
Din toate spun încet de la sân,
Cartea mea cea dintâi ca un popas,
Ca un tangou sincopat, fredonat,
Traversând sala de bal parchetată,
Scoarţă terestru dansată de familii,
De popoare, de ţimbale, ţambale
Şi cobze şi cimpoaie irlandeze,
Lângă vulcani rostogoliţi de herghelii
De mistreţi îmi încerc scrâşnetul
Sacadat ca bătutul la maşina de scris,
Dinadins!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu