Mi-aş lăsa mâna să curgă lin pe pagină,
Să-şi spună ea cuvintele tactile,
Cu înnobilări de sezon şi pălărie de fetru,
Cu dungi albastre şi verzi.
Organ al nemulţumirii de sine,
Această pagină se va răzvrăti împotriva
Sufletului meu prăfuit de durerile semenilor
Şi prin ferestrele creierului îmi va urla sirena
Ca o ruptură la indiferenţa de pe-o zi pe alta.
2 comentarii:
Ei da, indiferenta noastra cea de toate zilele are nevoie de cuvinte tactile, care sa ne zgarie epiderma si creierul si sa ne scoata din amortire...
@Karla: Deprindere de ziarist tras în quadrati!
Trimiteți un comentariu