Şi se aşezau în pantofar unul peste altul,
Fără să se îndoaie, fără să se crispeze,
Nici măcar scăriţa nevrând să evadeze.
În jur lumea se aşeza pe cercurile de butoaie
Cu coloana vertebrală făcută de oaie,
Ca şi când ar fi avut grefate în gene
Supuneri şi coarne din stelele terne.
Se ruinau munţii mari, ca în legende şirete,
Despre bătrâneţe, tinereţe, pensii, lumi sterpe,
Ba şi din fluier de soc spurcau de noroc,
Să nu mai lase râurile să macine la scoc.
Aşa că, trăgând spuza peste pleoapa zvâcnită,
Mi-am pus şireturile în vitrina prăpădită,
Ca pe un trup din acela care zboară de pe fluturi,
Până-n cetini de Dumnezeu lăcuite-n săruturi.
Am prins glasul zăcut în copacii de draci de ere,
L-am călărit până-n albastrele mistere,
Să spună că nu se predă şi că nu îngheaţă,
Fie iernile pornite, perfide, aici sau în viaţă.
Apoi am scos din confort şi comoditate
O sută de oase perfect camuflate.
Răsuna frunzişul de zgomotul lor,
Dumnezeiesc de treaz şi de gânditor.
5 comentarii:
From where are you?
Oh, sublim, izbăvitor pantofar !
Domnule Șerban Tomșa, ma onorează comentariul acesta. As fi putut spune Labirint sau vreun alt obiect casnic-sacrosanct, dar numai în pantofar atârnă șireturile în tăcerea respectuoasa a așteptării slujirii zilei de mâine.
@Micaela: Yo vivo en la historia reciente de la poesía universal. Esta tierra se llama poesía de Google, con gran democracia. La ubicación exacta de una esquina de la página. Giurgiuvean y poeta, mientras que la lluvia! En las cartas: un lugar agradable para Giurgiu, en Rumania, un país viejo, viejo mundo de Europa!
Primesc să ştiu blog-ul dvs., iubit de text!
Am folosit un traducător pentru a înţelege ceea ce el spunea, ceea ce ţi-a spus în versetul, şi a plăcut foarte tare!
Sper sa pot veni să ştiţi sufletul unui poet, blog-ul meu!
O frumoasa zi!
Vinicius.
Trimiteți un comentariu