joi, februarie 24, 2011
Grădini,livezi, livresc ne cresc
Afară ninge, ninge,
În mine cresc grădini,
Se nasc în ceruri geruri,
În crivăţ bem din vini.
Grădinile iubirii ce cu temei ceresc,
Zăpezile din ceruri de azur le învelesc,
Năvale marte-n suflet cu ghiocei din vis,
Afară ninge, ninge, tot cerul înadins.
Acum cresc albe gânduri, aripi de păsări rare,
Îmi stau în cerul gurii luminile polare,
Zăpezi şi iceberguri, din pură nea de sus,
Pornite de departe, din ziua ce a apus.
Tresar, căci mi se pare că drumul e închis,
Omătul e de floare prea dulce de cais,
Afară ninge, ninge, în mine cresc livezi,
Femeie ce topeşti şi oameni şi zăpezi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
gracias por tu sábio cometario
la vida es bella!! si la sabemos vivir la vivimos dos vezes
es un placer leerte
saludos poéticos!!
Toujours aussi beau, ce poème, toujours aussi touchant...
Salutari poetice si tie Braulio Pereira! Viata este mai frumoasa pe meleagurile tale, dar este si cum si-o face omul! Muza fie cu tine!
Karla- Toujours attentif, toujours prêt pour un encouragement ... Merci!
Trimiteți un comentariu