Ostatici ai luminii
Ionel Muscalu
Când toamna o să toarne de bucurie lacrimi,Când frunzele vorbi-vor pre limba lor de frunze,Când somnoroşi copacii vor fi cuprinşi de patimiIubitei mele soaţe voi da sărut pe buze,
Să-i amintească-n vreme că alba luminareCe am simţit-o-n trupuri încununându-i faţaErau frisoane calde de îngeri pe-nserareAtinşi de dulcea clipă ce ne cernea speranţa.
În evadata rană a timpului căruntAmiezele nervoase îl vor urla pe rând,Iar gândul toropit de alba tulburareSe va roti în toaca bătută cu mirareDe bunii mei prieteni, ostateci ai luminiiCe vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii.
Când petele de umbră vor lumina hulubiiCu tandră glezna lor de aer erudit,Când locul de tăcere va fi ucis cu plumbiiTeribilului zgomot de Graal descoperit,Urechilor de zdrenţe le-oi insulta timpanul,Iar când pe seară cerbii vor părăsi fundalulAcelei lungi poeme erotice, bla-bla,Iubitei mele mândre, preacăprioară-n paşi,I-oi săruta şi cerul şi munţii ei gingaşi.
|
|
|
|
7 comentarii:
Eu voi vorbi si cu Daliana sa vedem ce parere are si iti vom face noi ceva frumos. Pana atunci vreau sa iti fac un film de prezentare la carte sa-l plasez pe youtube.
foarte frumos!:)
Fiecare vers curge plin, bogat, cu o muzicalitate echilibrată!
Un poem rotund!
”În evadata rană a timpului cărunt
Amiezele nervoase îl vor urla pe rând,
Iar gândul toropit de alba tulburare
Se va roti în toaca bătută cu mirare”
Voilà, ce titlu mai bun pentru un volum de versuri, care sa vorbeasca despre dvs!
"Ostaticul luminii"... superb!
Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc!
@ Karla: Păi, îmi e teamă să nu mă confunde lumea cu Becali-Războinicul luminii şi să am vreo publicitate internaţională pe motiv de asemănare izbitoare! Glumesc, dar e o idee chiar bună.
mulţumiri prieten drag este întotdeauna o plăcere vizita dumneavoastră, vă sunt foarte amabili Vă doresc săptămâni frumos sărut taliu.
Trimiteți un comentariu