Tema de astăzi este
Surdă, mută şi chioară,
Doar nu o întâlneşti prima oară!
De la Homer zeiţa cântă mânia
Ce naşte din pricini ascunse soldaţi,
Aşa că nu văd de ce te ascunzi de domnia
Încrâncenării apei cu umerii laţi,
De ce urli căzând din înalturi…
Mi-e dor de estradă,
De actori rataţi şi de salturi…
Hai, opreşte-te-n spume sărate,
E marea îngustă, marea de-aproape!
Ţi s-au umflat venele atât de mult încordate
Şi braţele-ţi bat obosite în parte.
Mai bine bea bere în cârciuma asta măruntă,
Fă-ţi unghiile cu glaspapir şi sărută halba rotundă,
Mânia să-ţi urle în măruntaie
Lacrima să-ţi plângă iară
Cu zgomot de clepsidră chioară.
2 comentarii:
Ultimul vers poate servi de titlu:)
Inca o metafora geniala, clepsidra chioara...
@ Karla: Mulțumesc !
Trimiteți un comentariu