Fixat în candele de zile sfinte
Lângă agheasmă-nmiresmând a busuioc,
Culegătorului de litere îi las cuvinte,
Ca să-i aducă-n viaţă doar noroc.
El glasul şi-l întoarce-n sine,
Atinge zămisliri de basm,
Călătorind mereu prin lume
Cu clasa unui prinţ ishastm.
Rămâne închinarea-n urmă
Iar el, păgân şi clar tăcut,
Se-nseninează prins pe strună
În cântec, din iubiri făcut.
