joi, decembrie 31, 2009

Comunicate de Presa

Ambasadorul SUA construieste pentru adultii cu dizabilitati

23 Decembrie 2009

Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinte special proiectata pentru opt adulti cu dizabilitati mentale, în satul Izvoarele, judetul Giurgiu. La constructie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia si Bruce, ginerele ambasadorului, precum si voluntari ai Corpului Pacii.

Actiunea desfasurata miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreuna construim speranta), derulat de Fundatia Comber si organizatia Habitat România cu sprijinul autoritatilor locale din comuna Izvoarele, al autoritatilor judetene si al Fundatiei Western Union. Lucrarile au inclus izolarea locuintei cu vata minerala si placi de OSB.

Locuinta construita în cadrul proiectului va demonstra ca persoanele cu dizabilitati mentale si asociate pot trai în mijlocul semenilor, fara a fi segregate în institutii în care deseori sunt private de drepturi fundamentale. În judetul Giurgiu, urmeaza sa fie construite 37 de asemenea locuinte. Dumitru Beianu, presedintele Consiliului Judetean a îndemnat autoritatile din alte judete si regiuni sa se implice în actiuni similare în sprijinul persoanelor cu dizabilitati.

Ambasadorul Gitenstein a laudat autoritatile locale pentru initiativa de a-i ajuta pe cei cu dizabilitati si de a le oferi o viata normala în cadrul comunitatilor.

„Tuturor membrilor familiei noastre le place sa se implice în activitati de voluntariat, mai ales într-un asemenea moment special”, a declarat ambasadorul. El a subliniat de asemenea ca îi place sa participe ca voluntar la activitatile organizatiei Habitat pentru Umanitate.

Sarah Gitenstein le-a multumit parintilor pentru ca le-au oferit ei si fratilor sai un model de urmat în viata. Sarah, în vârsta de 26 de ani, a absolvit Colegiul Kenyon, cu specializarea în arta teatrala, iar în prezent locuieste în Chicago, unde regizeaza si joaca în piese de teatru. În paralel, ea conduce un program after-school pentru elevii defavorizati din Evanston, o suburbie a orasului Chicago.


Article translated in:
English

marți, decembrie 29, 2009

Ambasadorul SUA voluntar la construirea unui imobil pentru adulţii cu dizabilităţi

23 Dec 2009 | 0 comentarii | 977 vizualizari
Rating: 6 voturi
cotidianul.ro



Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, E.S. Mark Gitenstein, a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinţe special proiectată pentru opt adulţi cu deficienţe mentale şi asociate, în satul Izvoarele, judeţul Giurgiu. La construcţie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia şi Bruce, ginerele ambasadorului, precum şi voluntari ai Corpului Păcii.

Acţiunea desfăşurată miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreună construim speranţa), derulat de Asociaţia non-profit Habitat for Humanity România şi Fundaţia Comber cu sprijinul autorităţilor locale din comuna Izvoarele şi al Fundaţiei Western Union. Lucrările au inclus izolarea locuinţei cu vată minerală şi plăci de OSB. Publicitate


La eveniment au mai participat Dumitru Beianu - Preşedinte CJ Giurgiu,dnul Daniel Alexandru Fita - Subprefect de Giurgiu, dnul Alin Bănică Stanciu - primarul comunei Izvoarele, dna Adelina Voicu - Director DGASPC şi dnul Ionel Muscalu - Manager Public al jud. Giurgiu.

Locuinţa construită în cadrul proiectului va demonstra că persoanele cu dizabilităţi mentale şi asociate pot trăi în mijlocul semenilor, fără a fi segregate în instituţii în care deseori sunt private de drepturi fundamentale. Scopul proiectului este de a oferi şansa la o viaţă decentă în comunitate pentru cei 8 beneficiari. Locuinţa protejată este proiectată special pentru nevoile lor şi va avea 170 mp, 4 dormitoare, o bucătărie, o cameră de zi şi trei băi dotate cu echipament special. Dumitru Beianu, preşedintele Consiliului Judeţean a îndemnat autorităţile din alte judeţe şi regiuni să se implice în acţiuni similare în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi.

Ambasadorul Gitenstein a lăudat autorităţile locale pentru iniţiativa de a-i ajuta pe cei cu dizabilităţi şi de a le oferi o viaţă normală în cadrul comunităţilor.

„Tuturor membrilor familiei noastre le place să se implice în activităţi de voluntariat, mai ales într-un asemenea moment special”, a declarat ambasadorul. El a subliniat de asemenea că îi place să participe ca voluntar la activităţile organizaţiei Habitat pentru Umanitate.

La începutul lunii noiembrie, Excelenţa Sa a participat la o altă acţiune de voluntariat alături de Ambasadorul Canadei la Bucureşti, E.S. Philippe Beaulne, Ambasadorul Austriei, E.S. Martin Eichtinger şi Deputy Head of Mission al Ambasadei Olandei la Bucureşti, E.S. Hans Sandee, acţiune menită să ajute cinci familii de romi să aibă de Crăciun o locuinţă decentă pentru copiii lor. Evenimentul intitulat Ambassador’s Build s-a derulat pe şantierul Habitat din localitatea Bălţeşti, jud. Prahova.

luni, decembrie 21, 2009

La mulţi ani tuturor prietenilor mei şi celor ai blogului lui Ionel Muscalu!

Că vin sărbătorile se simte în aer, că a venit iarna o simţim pe pielea noastră, că vine o vreme a iernii vrajbei noastre se ştie. Urez tuturor acelora care în cele 3 luni de cand am început a scrie pe acest blog m-au vizitat, m-au comentat s-au m-au citit numai bucurii, sănătate, noroc şi un an mai bun. Doamne ajută şi să nu uităm că în curand sărbătorim chiar Naşterea Domnului Iisus Hristos!

miercuri, decembrie 16, 2009

TEAMA DE FLUTURI

Depun mărturie împotriva mea:
N-am aripi şi genele nu-mi bat pe umeri,
Nu mă uit în oglinzi şi mi-e teamă de fluturi,
Mănânc tigrii de jar la micul dejun
Şi obrazul îmi este de granit incandescent.
Beau cuvintele pe nerăsuflate,
Mă cert cu păsările nopţii,
Râd alandala şi-mi târâi şoşonii murdari
Prin cetate.
Mă-nclin cu pupila rânjită îngerului roşcat,
După care depun mărturie împotriva mea:
Respiraţia mea, porumbel înarmat cu gheare,
Se atinge de obrazul tău şi îngheaţă grădini suspendate
Împărtăşind seara cu nuvele de satin verde.
Fumul de frunze din părul meu miroase a toamnă
Şi eu depun mărturie împotriva mea.

FĂRĂ CHIN, FĂRĂ VISE

sub buză adăpostise flori pe care Nilul nu le povestise
şi-mi recita versuri din clasici lângă ceasul stat dcmult
aşa că timpul trecea fără cezariană, fără chin, fără vise
născând ninsori din omizi ucise înainte de-a zbura
din scrisori
mi se făcuse un dor avan de mare tânjeam după cer
înălţăm gândul în lumina ochilor ei ce avortau idei
fără să tac tremurul degetelor pornite la întâlnirea
cărnurilor
era iarnă. viruşii tropăiau pe alături
pe urmă veneau poliţiştii
ştiau că se va face întuneric
pasiunea creştea în vile de simboluri
mustea muteşte desăvârşirea
aveam vârsta cântecelor ascultam versuri din clasici
potriveam ceasul după căderea serii
şi o visam în palatul de irişi al Regelui Cumva

VIN CU VÂNTUL

Insomniile, ceaiurile reci şi generaţia irosită nu rezolvă
nimic.
Cinic şi somptuos am să-mi clădesc destinul pe cartea
Aceasta.
Bolnav de pâine goală şi tindă fără preşuri,
Nu-mi pot imagina trecerea mea pe aici fără vreo
revoltă.
Totul trece prin salcâmul din faţă, prin supa de tăiţei
Şi dunga de soare de pe spatele nisetrului.
Eu vin cu vântul şi cu noaptea sădite în mine de ei,
Tânguitorii flămânzi ai pildei neruşinate.
Îmi place gingăşia solemnă a uliului
care nu-şi lasă prada din
Gheare decât pentru a o sfărâma,
Îmi plac porcii când îşi dau obştescul sfârşit,
Îmi place sudoarea ţărăncii aplecate deasupra lanului,
Şi pentru că lumea este alcătuită din cei puternici
Şi din fiinţe după chipul şi asemănarea lor.
Îmi plac paltoanele negre şi Demis Roussos,
Nu-mi plac decât regii şi saltimbancii lor, sunt liberi…
Câteodată îi iubesc mai mult pe clovni decât pe regi.
Îmi place James Joyce pe care totuşi nu îl înţeleg.

DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili,
Ei adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura, ba chiar se
ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi
înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile
Ca pe nişte bijuterii.

Raţia de părăginire

N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă,
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.

luni, decembrie 14, 2009

DE DUNĂRE

Perfecţiunea a fost descoperită.
Este responsabilitatea clasică
Ridicată la rang de artă
De malul ostroavelor verde sălbatic
Rănind apele blânde de Dunăre
Cu succesive castele de nisip fin.
În ciuda dicţiei bolborosite
A bulboanelor de la piciorul Podului,
Manierele de paj ale Mocanului
Taie aerul în două cu panaşul
De salcâmi al pălăriei sale.
Agurida din viţele căţărate
Prin sălcii dă explicaţii
Despre neîmplinitele visări.
Îngânând starea de fericire.

vineri, decembrie 11, 2009

O CARTE DE SPERANŢĂ mulţumiri celui care a fost Părintele Mihail Sârbu

Zori îmbobociţi pe pereţii Catedralei Adormirea
Recunosc speranţa zâmbetului meu,
Altarul inimii mele, locul descoperirii entuziasmului,
Intrarea mea în rost lângă mireasă.
La marginea albului pe lângă albastrul cerului
Răsună un clopot în dungă.
Seamănă cu un poem crescut din apă dulce,
Apă repede, iubitoare de soare.
Un abur de lumină şi migală,
Un flutur pentru inimă şi creier.
Voi sluji într-o zi o vară sfioasă
În răcoarea liniştită a sfinţilor
Şi voi fi şi martor al iubirilor viitoare
Ce-şi vor pune cununa de raze
Sub cupola ce întemniţează furtunile răului.
„Bine aţi venit în casa mea de arome robuste!”
Geometria adolescentă a credinţei rimează
Cu rouă dimineţii şi curcubeul de câmpie.
Aici am primit „Jurnalul Fericirii”
Şi am visat pentru o mie de fântâni.

joi, decembrie 10, 2009

GRAŢIA A PATRA

Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

miercuri, decembrie 09, 2009

Marie - France Ionesco refuză centenarul

Marie - France Ionesco refuză sărbătorirea centenarului tatălui său în România.
Despre autorul rinocerilor numai de bine.
Cât despre rinoceri, vedeţi şi singuri ce se întâmplă alături de voi.
Vă urez la bună vedere, aşa cum m-am bucurat să-mi revăd colegii din DAS Giurgiu, adică sincer!

De ce sunt europarlamentarul tău?

În primul rând s-ar putea ca unii să creadă că am luat-o razna, că ultimele alegeri m-au năucit şi pe mine, ca pe atâtea milioane de români şi că mă trezesc fantazând.
În al doilea rând ce rost are această mărturisire acum, la atâtea luni zăbavă?
În al treilea rând deja s-au uitat acele alegeri, iar un al 11-lea pe o listă nici nu mai contează!
În al patrulea rând degeaba a depus PNL Giurgiu la toate organele locale competente plângere privind acele furturi din acele alegeri, fiindcă nu s-a întâmplat nimic, nici măcar un răspuns.
Peste 80 de dosare penale pentru infractiuni privind desfasurarea alegerilor europarlamentare au fost inaintate procurorilor de catre politistii din toata tara, care mai au in lucru inca 99 de astfel de dosare.
Potrivit Politiei Romane, la nivel national au fost inregistrate 181 de dosare penale care au ca obiect infractiuni savarsite atat in timpul campaniei electorale, organizate cu prilejul alegerilor europarlamentare, cat si in ziua alegerilor. Dintre acestea, 41 au fost cu autori neidentificati, restul de 140 de fapte fiind savarsite de autori cunoscuti.
IGPR precizeaza ca in timpul campaniei electorale, la unitatile teritoriale de politie s-au inregistrat 47 de dosare penale, in ziua alegerilor au fost inregistrate 94 de plangeri penale si, ulterior, au mai fost inregistrate inca 40 de sesizari. Dosarele penale priveau 188 de fapte.
78 de sesizari se refera la faptele persoanelor suspectate ca au votat fara a avea drept de vot ori au votat de doua sau mai multe ori. Alte 49 se refera la determinarea alegatorului, prin diferite mijloace, de a vota anumite liste de candidati.
Pana la data de 7 august, politistii au solutionat 82 de dosare penale referitoare la infractiuni privind desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, toate fiind inaintate la Parchet cu propuneri procedurale. In prezent, au ramas in evidente 99 de dosare penale, dintre care 25 cu autori neidentificati, iar 74 cu autori cunoscuti.

Primul caz de frauda electorala s-a inregistrat in Dolj, unde un barbat, membru al Biroului Electoral al Sectiei 73 din Craiova, a votat de doua ori.
Potrivit oficialilor din Inspectoratul General al Politiei Romane, barbatul, a votat atat pe listele permanente, cat si pe cele suplimentare.
Ion Diaconu, in varsta de 59 ani, era delegat din partea Partidului Noua Generatie, insa acesta are adeziune la Partidul Romania Mare, filiala Dolj. In urma incidentului, reprezentantii PNG au solicitat Biroului Electoral Judetean Dolj schimbarea acestuia din comisia de votare de la sectia 73.
In jurul orei 8.45, craioveanul Ion Diaconu a fost observat de presedintele sectiei de votare ca si-a exprimat dreptul la vot de doua ori.
"Politistii au fost sesizati imediat si i-au intocmit acestuia acte premergatoare inceperii urmaririi penale pentru comiterea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 22, indice 4, alin. 1 din Legea 33/2007", a declarat comisarul Adrian Capraru, purtator de cuvant al IPJ Dolj.Barbatul risca o pedeapsa de pana la cinci ani cu inchisoarea. El este audiat de politisti.

Autoritatea Electorală Permanentă a înaintat Inspectoratului Poliţiei Române constatările făcute în alte 9959 de cazuri posibile de vot multiplu la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009, situaţii în care acelaşi cod numeric personal apărea de două sau mai multe ori în listele electorale. Aceste cazuri se adaugă celor 1370 transmise anterior IGPR, Autoritatea precizând că, în momentul de faţă, se mai fac verificări asupra a 2500 de persoane care apar înscrise de două ori fie numai în listele electorale permanente, fie numai în listele electorale suplimentare.
Dincolo de sarcasm, frauda nu trebuie acceptata. Rezultatele trebuie contestate. Nu putem fi complici la o ilegalitate de proportii. Sigur, se cer dovezi. Ministerul de Interne vine cu praf in ochi, vreo doua sute de cazuri de fraude minore, de plevusca. Dar ocoleste rechinii. Adica autoritatile,...
Tot ce este aici este luat din diverse articole din presa, poate acestea arată că este sigur că România este încă departe de a fi o democraţie.Poate acestea arată că mai avem mult până să ne crestem copiii în siguranţă într-o Românie în care se trăieşte normal, fără terorism de stat, pentru că oricâtă încredere aş fi avut în instituţiile statului, acum aceasta începe să scadă şi mă cuprinde un soi ciudat de panică venită prin telefonul mobil.
In treacat fie spus, aici se deconteaza pasivitatea de luni de zile a partidelor in fata refuzului Autoritatii Electorale Permanente de a elibera Ministerului de Interne datele originale pentru inceperea urmaririi penale in peste 3000 de dosare de frauda la alegerile europarlamentare.

Basescu: "Un fleac, i-am ciuruit". Pe cei 5.200.000 de alegatori care nu l-au votat. Şi printre ei şi pe mine , cel care eram europarlamentar în locul fiică-si...


P.S. Să mai privim şi în jur, e adevărat că struţii au ajuns şi în Carpaţi, dar aici oricât s-ar strădui nu au unde îşi băga capul, pentru că pământul, râul, ramul e de altă natură şi ţine cu ... sărăcia noastră, cu nevoile şi neamul!

vineri, decembrie 04, 2009

Apel către susţinătorii mei Declaraţia de presă a preşedintelui PNL, Crin Antonescu

"Bună ziua. Aş dori, în această ultimă zi a campaniei electorale, să dau publicităţii, prin intermediul dumneavoastră, un apel către susţinătorii mei, către votanţii mei din primul tur, către toţi membrii şi alegătorii Partidului Naţional Liberal.



În primul rând, vreau să spun din capul locului că eu, Crin Antonescu, şi partidul pe care îl conduc, Partidul Naţional Liberal, susţinem cu fermitate proiectul Johannis, majoritatea pe care am construit-o şi candidatul care se opune lui Traian Băsescu şi face posibil acest proiect Johannis, pe Mircea Geoană. Aici suntem şi nu ne schimbăm poziţia. Aici vom rămâne şi pentru acest proiect garantez şi garantăm. Pentru orice altă construcţie eu nu garantez nimic. Aşa că acelora care speculează despre ce fac liberalii, cum ne calculăm noi şansele, le cer să renunţe. Mi-am dat cuvântul, am construit acest proiect şi rămân, ca de obicei, consecvent poziţiei mele.

Suntem la capătul unei campanii electorale care a avut de toate. O campanie lungă, obositoare pentru unii, plictisitoare pentru alţii, dezamăgitoare pentru cei care sperau într-o schimbare fundamentală. Am avut în faţă un preşedinte care a făcut şi face orice pentru a se agăţa de funcţia sa, un partid care, deşi guvernează, încă, România, nu e preocupat de nici una din marile probleme ale românilor şi o rezistenţă extraordinară din partea unor oameni care îşi văd ameninţate grupurile de interese, legăturile perverse cu statul şi poziţiile calde din care controlează bugetul acestuia.

Pentru noi, liberalii, a fost o campanie pozitivă. Vă mulţumesc, din nou, tuturor celor care aţi avut şi aveţi încredere în mine. Sprijinul vostru este impresionant. Suntem mai mulţi decât credeam la începutul acestei campanii. Mai mulţi decât credeam vreodată că suntem. Încă nu suntem suficienţi, dar lupta noastră abia acum începe. Am vorbit în campanie despre politica bunului-simţ, despre adevăr, despre un alt fel de a face politică, despre respectul pentru cei care muncesc şi care produc bunăstare, despre grija statului faţă de cetăţeni. România bunului-simţ este un proiect în care eu cred şi pentru care voi continua să fac politică. Este singura noastră şansă de schimbare reală.

Acum suntem în faţa unui nou vot. Sunt sigur că mulţi dintre dvs. sunteţi dezamăgiţi că nu am ajuns eu în confruntarea finală cu Traian Băsescu. Şi eu sunt, dar asta nu înseamnă să renunţ. În ceea ce priveşte proiectul nostru, eu vă îndemn să rămânem optimişti. Să credem în continuare în schimbare adevărată şi să avem împreună speranţa că putem transforma România, prin implicarea noastră, într-o ţară normală. Votul şi implicarea noastră vor fi decisive. Iar alegerea pe care eu personal vă îndemn să o faceţi este fără echivoc.

Vă îndemn, în primul rând, să veniţi la vot. Dacă nu veniţi la vot, România rămâne aceeaşi ţară din ultimii 5 ani. Dacă nu veniţi la vot, decid alţii în locul nostru. Dacă nu veniţi la vot, voi cei din Bucureşti, din Iaşi, din Cluj, din Timişoara, Braşov sau Constanţa, vor decide în locul vostru cei care semnează peste căsuţa goală a numelui vostru pe listele speciale. Trebuie să venim cât mai mulţi la vot, duminică, fiindcă acest vot va da un semnal pentru noi toţi.

Nu îmi este uşor să vă cer să votaţi pe altcineva. Dar acum asta trebuie să facem. Trebuie să alegem între un Traian Băsescu, pe care îl cunoaştem şi pe care nu îl mai vrem, şi un Mircea Geoană care vine cu promisiunea unei echipe, a unui proiect şi a unei schimbări. Pentru mine, alegerea pe care trebuie să o facem nu este complicată. La Timişoara, PSD a admis în premieră greşelile pe care le-a făcut după 1990 şi şi-a asumat responsabilitatea pentru ele. Alături de proiectul Johannis, precum şi alături de majoritatea creată împreună, acest moment a fost extrem de important pentru mine personal.

L-am auzit pe Traian Băsescu, i-am auzit pe cei din PDL, i-am auzit pe susţinătorii săi din media, vorbind din nou despre anticomunism. Dându-le lecţii Doinei Cornea, lui Mircea Dinescu, lui Ion Diaconescu, surorilor lui Corneliu Coposu despre rezistenţa în faţa lui Ceauşescu. Toţi aceşti oameni sunt alături noi şi alături de Mircea Geoană fiindcă au înţeles ce înseamnă Traian Băsescu, fiindcă au înţeles că, la 20 de ani de la căderea dictaturii, noi ne găsim acum din nou foarte aproape de ea.

Alegerile de duminică nu sunt despre Traian Băsescu şi despre Mircea Geoană. Sunt despre cum va începe 2010 pentru fiecare dintre noi. Ştim deja cum arată România condusă de Traian Băsescu. Ştim deja cum au trecut pe lângă noi şansele istorice, ştim cum arată o camarilă, un monstru lacom cu multe capete, care a pus stăpânire pe funcţiile şi resursele României. Ştim cum arată un preşedinte care vede şi aude tot despre adversarii lui politici, ştim cu toţii că nu aude nimic din strigătul de disperare al majorităţii românilor. Suntem o ţară fără şosele, fără spitale, în care decenţa este un lux şi politeţea o excentricitate.

Eu nu mă gândesc acum decât la viitor. Cine cu cine s-a văzut, cine cu cine a vorbit mi se pare mai puţin important. Pentru că, în ceea e îi priveşte pe ei, s-au văzut toţi cu toţi, au vorbit toţi cu toţi. Fiindcă nimeni de la putere nu este inocent.

Adevărata problemă este cum ieşim din criză. Fiindcă alegerile vor trece, emoţia şi luminile acestora vor trece, iar luni va trebui să ne întoarcem la adevăratele probleme.

Mircea Geoană răspunde la aceste probleme prin Proiectul Johannis, pe care eu i l-am propus. Nu este doar un nume, ci este promisiunea unui guvern cu un premier independent şi competent, este promisiunea unei echipe de miniştri profesionişti, este promisiunea unui plan anti-criză solid, bazat pe dialog şi competenţă. Acordul cu FMI trebuie dus la capăt. Bugetul trebuie finalizat. Banii pentru salarii şi pensii trebuie asiguraţi pentru anul viitor. Economia trebuie ajutată să crească iar. Iar cei afectaţi de criză trebuie protejaţi. Eu vă cer să votaţi în numele acestui proiect şi în numele unei schimbări în care eu cred. Fără această schimbare, rămânem cu Traian Băsescu preşedinte şi cu aceeaşi politică a ultimilor 5 ani.

Traian Băsescu e acelaşi pe care îl ştim de atâţia ani. El nu poate fi pentru mine şi pentru PNL, niciodată, un partener de dialog. Pentru că eu nu pot să uit răul făcut de preşedinte în aceşti 5 ani, doar în urma unor jocuri de imagine. Eu nu pot să uit de flotă, de casa din Mihăileanu, de afacerile clanului Băsescu, de tranzacţiile cu armament, de injuriile adresate adversarilor politici şi altor cetăţeni, de loviturile aplicate bunului simţ şi moralei, de realitatea că România este cea mai coruptă ţară europeană, de Hayssam, de eşecurile politicii externe.

Între noi şi ceea ce ne dorim pentru România stă un simplu gest: votul de duminică. Veniţi la vot şi participaţi la schimbarea de care avem nevoie, pentru ca următorii 5 ani să nu ne sufoce definitiv. Veniţi la vot doar cu propria voinţă şi cu propria luciditate. Doar aşa veţi lua decizia cea mai bună. Aveţi încredere în mine. Garantez că nu vă voi dezamăgi.

Vă mulţumesc!"

joi, decembrie 03, 2009

Mierla cânta în dulapul închis

Care este, bre distincţia dintre omul natural şi cel social? „ Simt că se luminează de zi în mine însumi.”
Un dulap gol în care stă o mierlă cântând în tril aparent catastrofic despre patimile lui Iisus.
Are grijă să nu sară niciuna. Cei care nu înţeleg le pot asculta în reluare la emisiunea de ştiri de pe orice canal radio-tv sau scris printre rândurile unora puţini, care încă mai sunt de capul lor. De capul lor să rămână!
Nu mai citez pe nimeni. Scriu o poveste pentru fiul meu, Andrei şi pentru ceilalţi copii.
13 aprilie 1961 – centenarul declaraţiei de război a statelor din sud în războiul de secesiune.
13 aprilie 1962 – mobilele sclipesc în amurg.
13 aprilie 1963 – aproape este post.
13 aprilie 1964 – „Schubert este fratele mai mic al lui Mozart’’
13 aprilie 1965 – Primăvara a inundat lumea. Explozia nu poate fi controlată.
13 aprilie 1966 – Those also serve who only stand and wait/ „Şi cei care stau şi aşteaptă ne pot fi de folos”…….
13 aprilie 1966 - Agonii celebre şi pregătiri de luptă între Israel şi Siria.
13 aprilie 1967 – La Muzeul Artelor şi Meseriilor din Paris expoziţie de pendule şi orologii. Timpul atârnă dintr-un fir de păr, prelingându-se într-o lacrimă.
13 aprilie 1968 – La Biafra copiii rod lemne şi se hrănesc cu muşte. La Paris se pregăteşte răzmeriţa, iar de Gaulle e obosit.
13 aprilie 1969 – “Racii se cardinalizează prin fierbere” Rabelais… …Julien Green.
13 aprilie 1970 – Inima mamei linişteşte copiii în pântecul mamei.
13 aprilie 1971 – Un ins uluitor începe să apară prea des, provocând.
13 aprilie 1972 – Aflat Dickens citea unui public larg pentru bani. Fiica lui îl adora.
1973 – 13 aprilie -Tinereţe năucită de idei şi fără griji. Cameră de chiu şi vai.
13 aprilie 1974 – Se promite tuturor paradisul. Noaptea mă nasc eu.
13 aprilie 1975 – Se apleacă oamenii peste portocali.
13 aprilie 1976 – Dante, poetul, delicios şi natural. Cufărul cu oasele lui la R……
13 aprilie 1977 - O pajişte întinsă unde Ghilgamaş plânge pe Enkidu şi-i caută încă pe supravieţuitori. Cu două luni în urmă se născuse frate-miu, cu o lună în urmă fusese marele cutremur…
13 aprilie 1978 – Vom încastra cravatele roşii la gâtul copiilor noştri.
13 aprilie 1979 – Infrastructură solidă de conştiinţă şi sensibilităţi.
13 aprilie 1980 – Frumuseţe inutilă pregătită pentru colivie. „Tu eşti ideea mea “……. Goethe.
13 aprilie 1981 – Ciocolată chinezească cu lapte, privită lung cu jind. Şampoane poloneze, apă caldă, caramele bulgăreşti.
13 aprilie 1982 – Mare poftă de copilărie, romane şi struguri uscaţi.
13 aprilie 1983 – Timp cunoscut, încântător.
Şi mai este până în 1989!Dar până în 2010!

miercuri, decembrie 02, 2009

Eu îmi aduc aminte şi nu mint. Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara azi e o ruşine pe faţa României. Eu votez cu bun simţ cu Geoană, aş fi preferat cu Antonescu, Crin Antonescu

Despre amintiri, numere şi…libertate


Printre cărămizile gata umplute cu sârmă din care urma ţâşni căldura,, aştepta cratiţa cu ulei să prăjească ultimii cartofi… Dar nu era ora de curent electric, venea peste o oră.
Butelia cu numărul 136 era în aşteptare cu ăl bătrân lângă zidul şcolii 10, de dis- de dimineaţă. Acum era seara.
Mama, a 32-a, tocmai leşinase bătându-se cu alte sute de mame şi taţi pe trei pungi de gâturi şi gheare de pui, poreclite japonez Taki-muri. Cele două calorifere înfricoşau cu gerul pe care-l transmiteau, iar cele unsprezece piei de miel argăsite adunate într-un cojoc erau binecuvântate.
Când s-a întors, târziu, de la alimentara cu ghearele şi gâtlejurile, tocmai se stingeau cele patru lumânări şi se aprindea curentul electric. Economia zilnică strângea banii pentru viitorul copiilor ei. Cu banii strânşi se construiau apartamente şi locuri de muncă, unde să stea copiii şi să muncească toată lumea.
- Daţi, bă, doar câte două, să ajungă la toată lumea!
Pensionarul care strigase era în asentimentul pensionarilor de lângă el, dar şi al tinerilor din spatele lui, chiar, dacă era rumoare că tot moşii se bagă în faţă, că ei au mai mult timp.
- Miliţienii de ce nu stau, mă, la coadă?
- De ce nu se înghesuie cu noi?
- Nici profesorii nu stau, că trimit elevii sau le duc părinţii elevilor!
La radio se vorbea despre lucruri stranii. Ăla bătrânu’ zicea de unii că îl înjură pe Ceauşescu.
Pe urmă, el a văzut că oamenii cam forfoteau şi i-a înjurat pe miliţieni. Mai fusese luat la Securitate că ar fi aruncat o sută patru manifeste în staţia de autobuz cu „Murim de frig şi foame!”.
Habar nu avea de politică. Nu a făcut în viaţa lui politică şi îi e scârbă de politică şi politicieni: ‘’Îmi e silă, mă, de mincinoşi şi mâncători de …, fără nici un merit, fără carte, fără principii!”
Pe urmă a venit armata. Trăgeau peste tot, mai ales spre turn şi poştă.
Noi jucam fotbal în capătul blocului, lângă bătătorul de covoare. Rafala mitralierei suna straniu, nu de speriat, ca boabele de porumb aruncate pe o tablă. Un tab s-a postat în grădină, chiar lângă piersicul ăla nenorocit care făcea nişte eczeme de fruct - 2-3 pe an-, sub geam.
Eram fericiţi. Ne-am legat brasarde tricolore şi urlam prin oraş. Am fost în Vamă când au venit ajutoarele. Am strigat alături de toţi cei care erau acolo, deşi de unii îmi era frică atunci când îi priveam mai atent.
Am fost pe Şoseaua Bucureşti, unde azi e Parcul Mihai Viteazu şi unde atunci, în amiaza mare, se trăgea în blocuri după zvonuri. O femeie ieşise în furou la balcon şi ăia să o omoare, pentru că ar fi ascuns terorişti.
– Uite-l, bă!
Şuieratul gloanţelor mă făcea curios. Erau şi alţi colegi de-ai mei pe stradă. La un moment dat nişte vecini de-ai mei, vreo doisprezece, au făcut un post la colţul străzii să filtreze teroriştii. Toţi zbierau să trăiască revoluţia. A doua zi a venit o dubă de muncitori să ducă oamenii la Bucureşti din faţa Casei Cărţii. Eram pe scara din spate a furgonului când o mână hotărâtă m-a înhăţat şi m-a zvârlit jos.
Apoi un şut în fund m-a trimis la pământ. Era cald, nu a nins de cinci zile, deşi era decembrie.
- Uită, bă, de revoluţie şi du-te-n …casa mă-tii ! Nu te-am crescut, să te omoare ăştia la cinşpe ani !
Cu lumina stinsă, ca să nu ne nimerească gloanţele pe fereastra lângă care 2-3 eczeme ale unui piersic retardat mucegăiau peste un tab, ne-am adunat toţi patru în hol, ca să dormim în noaptea aia în care sfârâiau în aer gloanţe...
Trecuseră trei zile de libertate!
Ionel Muscalu
P.S. Vă urez la mulţi ani de ziua noastră naţională, tot ce ar fi însemnând pentru voi, acest moment!Pentru mine înseamnă şi România Mare şi o onoare, aceea de a trăi după strămoşii noştri, care nu ar fi pregetat să lupte pentru un ideal. Al meu este acela de a trăi într-o ţară liberă.

marți, decembrie 01, 2009

De Sfântul Andrei

Toţi proprietarii veritabili de ceva viu cresc triburile de păsări, familiile de albine, exemplarele canine sau feline cu gândul la cel mai bun exemplar. Cel mai rău exemplar este considerat şi el extraordinar de rău şi, deci, mic în felul său.
Fiecare părinte normal îşi vede odrasla ca fiind cel mai precoce, mai inteligent şi mai graţios dintre copii. Unii se mândresc cu primul dinte, alţii se mândresc cu primul cuvânt (fiul meu a spus prima dată „apă”), unii se mândresc cu memoria extraordinară a progeniturilor, unii cu fluenţa în vorbire, alţii cu încăpăţânarea, unii cu inteligenţa (copilul unui prieten numără în engleză şi rezolvă împărţiri), alţii cu imaginaţia, unii cu vocea copiilor ( al meu este cepeleag, peltic, limbut), alţii cu tăria de caracter şi curajul, alţii cu rezistenţa la frig, unii cu rezistenţa la stress.
Ţara aceasta, România, de după Sfântul Andrei Întâimergătorul prin Schythia Minor, a fost întotdeauna iubitoare de diverse obiecte de vază ori animale de rasă. Le-a iubit în imaginaţie, le-a importat, s-a luptat cu toţii ca să le aibă, le-a gândit jumătate rostindu-le, le-a crescut sub cloşcă de aur.
Viaţa halucinantă, simţitoare, fascinantă, zăpăcitoare, orbitoare, blândă, mulţumitoare, lipsită de griji a dat împotriva politicii tradiţional relaţională cu împrejurimile şi mereu la îndemâna conceptului cerut de echilibru, perspectiva riscurilor şi a înlăturărilor conflictelor, a încercării de angajare alături de ….a unor forţe suficiente care să scoată poporul din impas. Chiar dacă acest lucru a însemnat mereu acelaşi stil experimentat de a lua lucrurile undeva de pe la mijlocul problemei, cam cum îl iau mereu americanii, adică a obţine prin luptă… dar fără a utiliza toate forţele, nouă ne-a plăcut mereu să fim numiţi cei mai viteji, mai înţelepţi, mai drepţi, mai iubitori, mai Dromichaetes, mai mari şi mai atleţi dintre toţi cei zonă. Uneori ne-au numit ei uneori i-am bătut noi. Alteori ne-am uitat noi şi ne-am regăsit în straniile şi îmbucurătoarele afirmaţii ale celor puţini ce ne-au iubit. Deşi iubitori de festinuri şi impetuoase provocări bahice, ca şi strămoşii noştri romani, ne-am trezit cel mai adesea pe cu totul alte fronturi şi, mai ales, în război cu puteri universale pentru momentele acelea pe care nu doar le-am împiedicat, dar le-am tratat uneori cu indiferenţă şi regret, trăznindu-le prin cutezanţa şi elanul forţelor succesiv adunate în rărunchii poporului gata de sacrificiu.
Totdeauna ne - am iubit copiii, chiar şi trimiţându-i la Zamolxes. Ne-am urât regii, chiar şi ucigându-l pe cel mai mare dintre ei, Burebista; ne-am iubit regii străini oferindu-le o ţară pe care s-o ridice – Carol I, Ferdinand. Dar, parcă pentru a ne îndumnezei în toate, acest popor care a creştinat păgânismul în cel mai spiritual sens, îşi sărbătoreşte imediat Ziua Patriei, după ziua de Sfântul Andrei, pe un altar al nădejdii din nou împlinite, aşa cum fiecare proprietar veritabil de ceva viu îşi laudă cel mai bun exemplar; aşa cum istoria, uneori discutabilă, ne dă de multe ori bărbaţi de stat care să fie amintiţi mai târziu.
Să cinstim răspândirea exaltării cu ocazia bucuriei că mâine e ziua tuturor românilor şi să ne alimentăm spiritual arborând câte un semn al forţei noastre sufleteşti legate de dragostea de România.
Asta nu e poveste, deci nu o enumăr.

Ionel Muscalu

sâmbătă, noiembrie 28, 2009

Desen eteric la încrucişarea zborului de fluturi de noapte

Acum nici măcar cei mai îndepărtaţi dintre noi, nu erau chiar atât de departe, pe cât ar fi dorit unii să pară că sunt. Din acest motiv şi tot aş fi spus, că de acum înainte toţi trebuia să avem de a face cu ceva ce înainte nici măcar nu bănuiam. Aşa că ne-am apucat să învăţăm repede de tot, ce e de făcut şi am trecut la treabă. În nici doua luni, cu sârguinţa studentului căminist în sesiune, am reuşit să realizăm nenumărate proiecte, multiple, prietenoase şi apropiate colaborări. Eram aproape nebuni, deşi nu aveam ochii albaştrii şi nici nu îmi trecea prin cap să îmi pun lentile de contact……


1. Pentru cei care nu ştiu, lentilele sunt la un moment dat recomandate DE MEDIC, AVÂND NU NUMAI O IMPORTANŢĂ ESTETICĂ, CI ŞI DE A ACUTIZA VEDEREA şi rezultatele acesteia. Restul vine aproape întotdeauna de la sine.

2. Altfel, restul vine de la prieteni, de la duşmani, de la organele competente… după cum spuneam, am locuit temporar în atelierele piticilor albaştrii cu feţe roz şi am avut ocazia să văd cum fabrică ei ceaţa.

În fiecare dimineaţă se trezeau înaintea celorlalţi, cu gândul la muncă şi la ceea ce urma să se întâmple peste zi, legat de treaba lor, de mintea lor, de muntele lor, de povestea lor întotdeauna alambicată şi necomplicată, totuşi.

3. - Am înţeles, am strigat, ca oricare dintre cei cărora li s-ar fi spus să spună, daca au înţeles! Ar fi fost de-a dreptul împotriva firii să nu înţeleg sau să nu am habar ce se întâmplă. Tocmai de aceea am lăsat lucrurile de lângă mânăstire, sa aibă propriul lor statut. E adevărat că Moreneta vorbea cu mine, ca şi când ar fi vorbit cu orice ciobănaş de 10 anişori, iar domnişoara de bronz din Piaţa Regilor abia aştepta ca să fie luată la întrebări. Cât despre Sf. Ecaterina, ea, ca de obicei, lăsa tuturor chef să o ia razna şi să se împace după voie, într-un loc al fiecăruia. Eu am făcut-o, alegând joia. Afară ninsese, iar 2 tineri, adolescenţi îndrăgostiţi la porţile nopţii, pentru care toată ura şi nepăsarea celorlalţi făceau îngeri superbi în zăpada bruxeleză, aşteptau metroul pe două peroane diferite.

4. m-am întors la locul meu, la pământul meu din lunca aceea plină de floarea-soarelui, care atunci arăta ca o imensă câmpie cu dinţii rânjiţi în nemernicia căldurii de septembrie şi am urlat cât am putut spre lanterna arătată mie, asemenea unui soare debil. De departe se auzea motorul unei maşini de teren româneşti, prăfuite şi neduse de mult la control.

5. Ziua Z nu a existat decât în memoria colectivă, în memoria mea şi în timpul alocat bârfelor şi, mai apoi, boarfelor. În rest, este mai mult decât clar că tot acel important dus-întors al deliciilor noastre, nu avea nici o responsabilitate acordată în istoria contemporană, în istoria generală, deci, nu a existat.

6. Având în vedere cele relatate, rezultă din experienţa mea, accentuez, a mea, de scrib (eu având în panteonul şi altarul sufletului meu scribul la loc de cinste. Cine nu crede să vadă coperta 4 a ultimei mele cărţi sau prietenii sufrageria plină de însemne, statuete şi semne de trecere a scribului, cât şi a povestaşului prin viaţa mea), că nici un document în firea lui necompletat cum se cuvine de scribul regal nu are cum să iasă pe uşa regală etc., fără ca atunci când cineva pierde, altul să câştige.

7. Scribul, măscăriciul şi regele ştiu la fel de multe ca şi resursele umane 1,2 şi au în vedere de obicei tot ce mişcă, strănută sau respiră… ori a murit şi e folositor! De aceea şi aceştia au lentile de contact, care se lipesc cu diverse materiale, printre care vin, fripturi, salate etc. şi se desprind cu dosare, cuţite în spate, reclame radio-teve.

8. din nefericire, regii-copii, care vin, nu ştiu absolut nimic din cele ce ştiu regii bătrâni, care pleacă, pornind de la necunoscut şi ajungând la absolut nimic! Având în vedere aceste mici amănunte, saltimbancii de serviciu sunt absolut utili, iar cei care uită să dea şuturile de rigoare şi le iau singuri după foarte puţin timp, chiar de la cei care nu le-au primit.

9. farfuriile negre ( cunoaşteţi băiatul acela care a spart-o, nedând vina pe motan sau pe vânzător, nici pe căpitanul bătrân al corăbiei, ce duhănea din pipă, în barba-i tot mai rară), cerul albastru, ochelarii bătrâneşti, obosit lăsaţi ÎNTR-UN COLŢ, AMINTEAU CĂ REGELE se pregătea să aterizeze din înalta sa maiestate în plan nu numai terestru ci şi real. La o masă mai retrasă sta o dansatoare bătrână şi grasă, alături de celebra cântăreaţă din folclor autentic, pasivă, liniştită, aşteptându-şi trecerea!

10. la doua coteţe distanţă, curcile cereau raţelor reţete de slăbit. Cu inconsistenţa obişnuită a discursului curcilor, acestea le determinară pe gâşte, să preia controlul cetăţii eterne în noaptea aceea barbară şi să scape lumea de o lungă noapte întunecată.

11. la marginea lumii învăţatul cu ochii închişi, vede fluturii de noapte arzându-şi aripile în dansul lor noptatic şi eteric prea aproape de lampă, simte schimbarea şi se lăsă să leviteze în absolutul unor noi posibilităţi.



Ionel Muscalu

miercuri, noiembrie 18, 2009

E vremea covrigilor cu susan

E vremea covrigilor cu susan. Miroseau aromitor, aproape calzi, cu amintiri de şorţul mamei şi de cuptorul acela adevărat unde ardeau şi lemne şi coceni. Acum se încălzeau în mâinile noastre prin târgul din Găiseni sâmburii susanului cu gust de mai vino. Era o după-amiază caldă de noiembrie 2009. Tocmai ratasem în goană micii  de Mihăileşti înfundaţi de portocaliul stâlpilor de telegraf şi de curent de la şoseaua spre Alexandria, rămaşi reci de neoprirea trecătorilor scandalizaţi de politizarea cârnaţilor. Imnul lor, nu al nostru, ci al lor, tribal şi peruvian, ca zborul condorilor peste Anzi răsuna prin târgul săptămânal în care ne făcusem apariţia, ca să ducem cuvintele despre noul preşedinte al României, Crin Antonescu. Acolo, în lada mare, mere roşii din  Argeş şi mai încolo din Dâmboviţa aşteptau să le culegem la preţ de un leu jumate pe kilogram. Trei mere un kilogram de alte aromate miresme din viitorul amintirilor mele despre Crin, cu care mi-am umplut buzunarele, ca să i le duc acasă  lui Andrei. Apoi, dintr-o dată mi-a sunat telefonul, iar din difuzor se aude Crin Antonescu spunând că ne cere să lucrăm pentru România. Răspund, ascult, aud că şi în Bulgaria sunt gata să ducă turişti electorali care vor încerca să facă manevre la Burgas şi la Sofia, să voteze de mai multe ori, închid ţinând în mână un covrig cu susan. În aer miroase aromitor, cu amintiri de cuptor al copilăriei în care habar nu aveam că într-o zi mă voi opri în faţa unei vânzătoare de covrigi, spunându-i să voteze pentru un preşedinte care nu a fost comunist, pentru un preşedinte care nu a furat, pentru un preşedinte care ne cere să muncim pentru România. Şi, da, îmi dau seama că asta e normalitatea în care doi oameni stau de vorbă despre preocupările lor legate de viaţă şi despre viitorul copiilor lor. Asta este, e vremea covrigilor calzi cu susan şi a drumurilor în amintiri şi-n viitorul pe care ni-l dorim, un viitor în care clicile şi găştile nu îşi mai umflă conturile cu bani de la stat, în timp ce angajaţilor statului li se ia din salariu, în acelaşi timp în care cel care trebuie să aibă grijă de stat îi face pe funcţionari nesimţiţi.
Aşa este, e vremea sufletului, în care judecând drept, un om care vrea să muncească, trebuie să aibă unde, iar unul care  nu poate, trebuie să fie ajutat, să îi fie făcută viaţa frumoasă sau normală.
Miroase a covrigi cu susan şi mă apucă nervii, gândindu-mă că statul îşi bate joc de cetăţenii săi...
 Lua-v-ar dracu, cu micii voştri politici!
Un pas înainte, cei care vor să reîntinerească!

In turul doi, Băsescu şi Crin Antonescu

Cel mai recent sondaj naţional al institutului Operations Research (OR), realizat pe 15 noiembrie, relevă că finala se va disputa intre candidatul PNL si cel al PDL, adică Crin Antonescu si Traian Băsescu, informeaza inpolitics. Sondajul OR, realizat pe aproximativ o mie de persoane, la nivel national, prin metoda CATI, arată că pe primul loc in optiunile de vot se mentine Traian Băsescu, cu 30%, de care se apropie candidatul PNL, aflat la 26%, cea mai inaltă cotă atinsă pană acum de Antonescu. Pe locul trei se află Mircea Geoană, cu 23%, Sorin Oprescu - 8%, Vadim Tudor - 6% , Kelemen Hunor - 4% si Gigi Becali - 2%. Sondajul OR mai arată că 60% dintre romani consideră că Antonescu a avut, sambătă, o prestatie bună si foarte bună impotriva presedintelui, in timp ce numai 44% au aceeasi impresie despre Băsescu. De asemenea, 53% cred că Antonescu a avut un discurs convingător, fată de numai 42% in cazul presedintelui.

marți, noiembrie 17, 2009

Am spus-o acum o lună şi jumătate. S-a adeverit.

marţi, octombrie 06, 2009


Basescu si frica

Postat de ionel muscalu la 5.10.2009 05:20

Lui Băsescu îi este frică.Îi este o frică mai mare decât România. Îi este frică că nu va m-ai fi ales.Pentru că el ştie ce a făcut. Pentru că el ştie cum a făcut.Pentru că el ştie, că nu ştie tot ce s-a făcut în numele lui.Îi este frică personal să stea singur.De aceea are nevoie de prieteni, mulţi, care să îi ţină de urât, chiar cu forţa. Are nevoie de cei fără chip, care să îi surâdă, care să îi spună că e frumos şi deştept.Are nevoie de prieteni peste tot, fiindcă ştie că este urât peste tot.Îi este frică, nu că nu va ajunge preşedinte, nu că partidul lui se va duce dracului, dacă el nu iese preşedinte. Îi este frică de ce va urma pentru el şi pţinii lui prieteni sau colaboratori reali, dacă el nu mai iese preşedinte. Îi este frică de faptul că de el se vor lepăda în mai puţin de trei minute, toţi ăia care astăzi îl pupă-n fund şi-i ţin isonul. El ştie că ăia au o frică şi mai mare. Fiindcă dacă el nu mai este, ei nu mai sunt. El nu luptă pentru România, nu luptă să scoată România din criză. Îi este frică şi îl enervează în acelaşi timp criza asta, care nici măcar nu este românească. El nu luptă pentru cei mulţi, ci pentru ai lui, el nu luptă pentru români, ci pentru udri, ridzi, boci, cocoşi, căşuneni, pentru că ei, repetaţi înmiit în fiecare teritoriu întind frica lui peste România.La un moment dat îi va fi frică să mai spună că are curaj. Atunci va spune că îi este frică. Atunci înmiiţii îl vor iubi o miime de secundă, apoi îl vor înjura în * mare. Să audă tot poporul că ei au caracter, că ei nu iubesc pe unul căruia îi este frică.(Poporul se uită la ei şi se întreabă de unde au apărut ăştia, aşa deodată! )De momentul acela îi este cel mai frică lui Băsescu şi în sinea lui urlă de pe acum. Priviţi-l cu atenţie! Momentul acela va fi *ând, când va încerca să pună ordine în propriul comando de nazguli, pe care tocmai i-a suit pe câte doi cai şi după ce îşi va pune orcile să ocupe judeţele, iar pe gollumi să ia nepreţuitele deconcentrate pe propriile degete. Băsescu ( cel care a privit cu un rânjet de satisfacţie, timp de 9 luni, cum nazgulii lui împreună cu uruk-haii de conjunctură au violat o Românie din ce în ce mai slăbită de abuzurile lor, de siluirea non-stop a resurselor ei de bunătate şi energie) trebuie să dea un semn că a câştigat tot, că e stăpân pe situaţie, că a reuşit să posede România, dar şi că îi pedepseşte pe cei care i-au făcut rău.Or, atunci el va spune, lăcrimând, că îi pare rău de istoria ei, de oamenii ei, de criza ei, însă nu poate face nimic, decât să plângă, ha-ha-ha. Priviţi-le feţele celor care din degetele lui se scurg pe pâinea ţării! Veţi vedea aceeaşi hidoasă frică. Numai că ăştia nu ştiu să o poarte. Ei vor s-o dea mai departe, să ne-o transmită nouă, celorlalţi. Să ne facă după chipul şi asemănarea lor, dar mai micii lor, înmiiţii! Cu cât mai mici, cu atât mai mulţi. Atunci e cazul să scoatem oglinzile, să le arătăm că ei nu mai au chip, că nu mai este chip să trăiască printre noi, decât după ce îşi revin la ce au fost înainte de frică. Pentru că peste tot în jur auzim cum frica trozneşte , întinzindu-se peste toate!

Revin cu o tristă amintire! Plimbatul ţăranilor în Giurgiu la vot. S-ar putea să îi revedem din nou.

Revoluţia Mamaielor, nu! Trafic cu Mamaie, da! Vreau să încep prin a le mulţumi giurgiuvenilor , care şi-au exercitat dreptul legal la vot, mai cu osebire celor care au votat lista PNL şi pe subsemnatul. Aţi fost puţini, dar pentru mine reprezentaţi enorm!Ultimele alegeri pentru Parlamentul European mi-au lăsat în amintire două imagini - lacrimile tinerilor noştri liberali de după oa 00.00, cand, nedorind să plece acasă, încă mai sperau că munca lor frumoasă şi promisiunile poporului de a-i vota, vor face o minune şi ne vom afla pe primul loc în preferinţele giurgiuvenilor, iar a doua este legată de sutele de bătrîne ţărănci mînate prin oraş în ziua votului de membrii PD-L, fără ruşine şi fără sfială, pentru că aveau blat cu cei care trebuiau să supravegheze la bunul mers al alegerilor. Bătrînele ţărănci aveau ţîfnă, dacă le întrebai cu ce treburi pe la oraş, iar unele dintre ele erau virgine în buletin, unde nici o ştampilă votat nu îşi găsise loc pînă la aceste alegeri. Dintr-o dată, cu puţini arginţi, li s-a trezit conştiinţa civică, ba şi resteul caracteristic experienţei de viaţă. Ele erau aduse fie direct de către directorii nou-numiţi de la deconcentrate, Constantin Buduru la secţia de votare de la grădiniţa de pe Gorneni şi-a plătit funcţia cu benzină şi bani din poznar, deşi îl ştiam chitros, fraţii Dinu la fel la Şcoala nr. 1, dar care nu a fost pe teren? Toţi au fost prezenţi. La Ghimpaţi şi Clejani, directorul Finanţelor Publice, Domn Niţulescu avea la Şcoala nr. 7 de traficat carne de mamaie. De conştiinţă nu poate fi vorba, nici de vreun gînd că ce face nu e moral. Mă gîndesc, ce bucurie le-a produs aceste escapade scăpătatelor doamne din rural, care au avut ocazia să dea cinstea pe ruşine pentru 25-35 de lei, care nu le este nici bonus la pensie, ci direct infracţiune, plimbîndu-se cu Toyota lui nea Dan, cu Loganul albastru de la şcoala 1 sau cu Audi la şcoala nr. 8. Iuda a luat şi el 30 de arginţi, băbătiilor, de la care eu aşteptam să ne daţi seva morală a naţiei! De la femeile în vîrstă de la ţară aşteptam să găsim puterea de revigorare a unui popor minţit, prostit, furat, dar cînd colo, ele erau în fruntea plutonului de turişti electorali: că cine, ce să le facă! Erau la plimbarea electorală ca să voteze cu EBA, care în vecii vecilor nu ar fi ieşit europarlamentar, să voteze cu PDL-ul, că domnul cel chior din fruntea ţării nu le-a mărit pensiile, nu le-a ajutat cu nimic, da’ e şef, mînca-laş. Ce le va aduce lor cei doi, o odioasă stare de lehamite pentru tineri, o lipsă de orizont pentru cei neînregimentaţi în oastea chiorului.La Giurgiu s-a furat pe rupte, a fost trafic de persoane cu ghiotura, PDL şi PSD sunt autorii morali ai acestui furt al viitorului copiilor noştri, pentru că PSD, prin ministrul de interne şi ministerul din dotare , au dat tot concursul la această mascaradă, închizînd ochii, pentru că partidul tuterlar a făcut la fel. În judeţul Giurgiu, vanghelizarea a început, mii de voturi din oraş fiind date pentru o sacoşă cu salam, ulei şi zahăr + doi poli jumate, zeci de mii de voturi din judeţ fiind luate pe acelaşi tip de şmechereală.Cetăţenii giurgiuveni şi-au văzut de Becali al lor, votîndu-l cu efuziune. Cel puţin aceştia au gîndit cu capul lor. În rest, hoardele de zombi politici ai zilei de 07. iunie. 2009, aflaţi în transhumanţă, cu ciobanii băsescieni lîngă ei, care au pus ştampila după cum le-a dictat polul, că ce ştim noi maică, au făcut ca Giurgiul să devină portocaliu şi roşu, care în combinaţie dă maro! Rău este faptul că toată lumea ştie, dar nimeni nu a luat nici o măsură legală şi nici nu o va lua.Nu îmi este jenă să spun că beţivii, ţăranii sărăciţi de această guvernare şi lipsită de o identitate culturală, minoritatea romilor vanghelizată pînă peste poate au decis la Giurgiu că PNL este pe locul III, desigur mînaţi în luptă de deconcentratele politizate şi directorii lor roş-portocalii.La întrebarea tinerilor noştri, ce să facem, le raspund sincer: pentru cine? Pentru părinţii voştri care stau în case sau la bere şi înjură guvernul şi atît? Pentru bunicele voastre, care mînate din urmă de o şleahtă de bandiţi, nici nu ştiu ce au votat? Pentru profesorii care nemulţumiţi de Tăriceanu, acum se uită în stînga şi în dreapta înainte să deschidă gura să mai scoată, de frică, un cuvînt, iar liderii lor de sindicat s-au făcut parlamentari PDL, ca dl. Croitoru? Pentru colegii voştri, care, şmechereşte, trag o înjurătură şi atît ? Pentru giurgiuvenii care nu au ieşit la acest vot din lene? Pentru colegii noştri de partid, care s-au lăsat copleşiţi de frică şi de disperare? Pentru toţi aceştia nu am nici o soluţie şi nici nu cred că are cineva, pentru ei este perpetuarea balcanismului, a mitei electorale, a traficului cu carne de om sărac devine normală. Împotriva tuturor acestor metehne trebuie să luptăm, noi cei mulţi şi tăcuţi, cei care încă nu ne-am spus ultimul cuvînt! Antidotul este la noi, stă în puterea noastră de a ne trezi şi de a face gestul simplu de a vota cu cine credem noi, nu cu cine ne comandă şeful sau cei 2 poli. Altfel, Romînia se îndreaptă spre o dictatură penibilă, la care îl invităm să se aşeze pe preşedintele plîngăcios... iar mie începe să îmi fie frică, pentru că ameninţările la adresa vieţii mele şi a celor din jurul meu devin posibile.

luni, noiembrie 16, 2009

Se traieste mai bine in Cuba Basescu zice ca nu stie ce sa faca in privinta crizei

Romania, locul 63 din 189. Se traieste mai bine in Cuba si Libia, conform unui studiu ONU.

Blaga se strofoaca sa bage mare si repede, cat are timp. Boc vrea sa bage si el ceva. Berceanu se da cu avionul. Un avion mic pica pe un aerodrom din Arad. Udrea nu mai face nimic. Se bucura. Placinta o da afara pe Elena Francu, care e bun manager, dar e prietena cu Mazare. Adriean cauta tradatori in PNL si PSD. Ii va gasi cu certitudine. Se spune ca pretul unui deputat sau senator, in viu, ar fi de la 200 000 de euro la 500 000de euro, pentru transfer la echipa independentului Basescu. Acelasi independent care spune ca euro nu va fi nici sub 4 lei, dar nici mai mult de 5 lei. In primavara sustineam ca alianta PDL- PSD este o coaliţie mortuară a celor patru trandafiri, care a reuşit în 24 de ore să realizeze o politizare cruntă şi extrem de agresivă a instituţiilor administraţiei publice. Cu un cinism fără margini, în timp ce oamenii se pregăteau de Paşti, de sărbătorirea Sfântului Gheorghe şi să se purifice de la Izvorul Tămăduirii, guvernanţii lucrau să desfiinţeze uman câteva mii de familii. Prin această decizie, de a disponibiliza toţi şefii din administraţia publică locală, se va ajunge, cel mai probabil, ca toţi funcţionarii să facă politica şefilor de instituţii. Graba cu care s-a luat această decizie este justificată de aproprierea campaniei electorale. Cele două partide aflate la guvernare şi-au dat seama că au scăzut în sondaje şi acum au nevoie de resurse umane şi financiare. Vom vedea scoşi din funcţii oameni deosebit de competenţi, care au vechime de zeci de ani în instituţii şi care au ajuns pe funcţii datorită competenţei lor şi în urma unor examene. Chiar astăzi am văzut că s-a organizat la Giurgiu Bursa Locurilor de Muncă şi m-am gândit că, acum şi directorii AJOFM îşi caută pe liste un loc de muncă. Putem spune că alaltăieri s-a dat startul la Ciolaniada primăvară-vară, etapa pe judeţe şi că s-a făcut o politică de stat din lichelismul şi clientelismul politic. Acum, in toamna, dupa ce si-a luat un sut in gura, ma confirma Mircea Geoana: abuzurile masive si premeditate, care au condus la epurarea administratiei central si locale romanesti trebuie eliminate. Nu te-ai trezit cam tarziu, nene?

Candidatul chel cu pene de paun la palarie zice ca e impotent legat cu criza si ca nici aia de i-a bagat la masa nu stiu sa faca treaba, dar el e cel mai misto gagiu din cartier si de aceea trebuie ales iar presedinte, ca sa aiba banii de chefuri gratis si coloana prezidentiala, ca in declaratia de avere el nu are masina, si ne-o va da inca o tura pe leana udea la televizor s-o vedem cum se da cu calul.

In acest timp, presa ocupata cu agendele bagabontilor de cartier din politica, vorbeste si despre motiunea depusa de PNL. Asa… ca sa fie.

marți, noiembrie 10, 2009

Vi se adresează Crin Antonescu!

Putem să facem împreună, după 20 de ani, încă o revoluţie: revoluţia bunului-simţ, revoluţia bunei-cuviinţe, revoluţia competenţei, revoluţia cinstei şi revoluţia adevărului!


Suntem la momentul unei alegeri importante pentru România, pentru viitorul României. Există destui oameni care încearcă să ne convingă şi că nu avem de ales, şi că nu are importanţă ce votăm şi că nu se poate mai bine. Eu sunt aici în faţa voastră şi în faţa tuturor românilor pentru a vă spune că avem de ales, pentru a vă spune că trebui să alegem, pentru a vă spune că se poate şi bine.Nu toţi politicienii din România sunt la fel. Nu toţi politicienii din România mint. Eu sunt un om care am curajul să spun că nu am minţit, nu mint şi nu vă voi minţi. Nu toţi politicienii din România fură. Eu am curajul să spun că nu am furat, că nu fur şi că nu voi fura, că nu voi tolera hoţia, că nu voi tolera corupţia, că nu voi tolera clientelismul şi nedreptatea. Nu tuturor politicienilor din România nu le pasă de ceilalţi. Eu sunt în faţa dumneavoastră şi în faţa tuturor românilor ca să vă spun că mi-a păsat, îmi pasă şi îmi va păsa de toţi compatrioţii mei, că voi fi alături şi sunt alături de toţi cei care suferă din cauza sărăciei, din cauza nedreptăţii, din cauza bolii şi din cauza nepăsării, din cauza incompetenţei celor care ne conduc. Nu fac promisiuni pe care să nu le pot ține. Fac doar promisiuni despre care știu că le voi putea respecta pentru că le-am respectat mereu de cânt fac politică. Știu ce avem de făcut, pot să fac ceea ce vreau și spun că vom face în România. Putem avea un președinte care să nu fi fost comunist, putem avea un președinte care să fie deschis către viitor, putem avea un președinte care să-i adune pe toți românii de bun-simț, pe toți românii care vor binele țării lor. Putem să facem împreună, după 20 de ani, încă o revoluție: revoluția bunului-simț, revoluția bunei-cuviințe, revoluția competenței, revoluția cinstei și revoluția adevărului. Știu că oamenii nu mai cred în vorbe. Le spun tuturor că trebuie să creadă că există o șansă, că trebuie să vină la vot, că trebuie să aleagă în cunoștință de cauză.
Sunt în fața dumneavoastră și a românilor pentru că vreau să facem din România o țară bine condusă, o țară în care să existe ordine și o țară în care fiecare dintre noi să aibă o șansă. Îi chem, în mod special, pe cei tineri la vot pentru că această țară este, înainte de toate, a lor, pentru că această țară este țara în care trebuie să rămânem, în care trebuie să muncim, în care trebuie să visăm și este țara în care trebuie să împlinim visele noastre.Sunt alături de voi, sunt în această luptă pentru voi. Dați-mi votul vostru și voi avea puterea de la voi și pentru voi! Doamne ajută! Curaj și vă aștept pe 22 noiembrie și 6 decembrie la vot! Vă mulțumesc din suflet!

luni, noiembrie 09, 2009

O păsărică pe Guvern!

Scoate Băsescu premieri în Parlament ca-n bancul cu geambaşul şi mârţoaga la obor: ca să-i facă de baftă. Pe Croitoru l-a terminat, mâine-poimâine isprăveşte şi cu Negoiţă. A treia propunere însă trebuie să fie de nerefuzat pentru johannismaniacii 65%, fiindcă pică fix cât să-i mai poată întoarce pe ăia de la Fondul Monetar de pe Otopenny. Ce s-ar cere: un Vlad Dracu al Economiei, un Ştefan cel Mare al Întreprinderilor Mici, un Cuza al Protecţiei Consumatorilor şi Metrologiei Legale, un Mihai Viteazu al Culturii, un Gelu şi Menumorut ai Administraţiei şi Internelor, un Mircea cel Bătrân al Tineretului şi Sportului, un Spătar Milescu al Turismului, un Ţepeş al Externelor, un Iancu Jianu (partea întâi) al negocierilor cu FMI - care (în partea a doua) poate acoperi Munca şi Protecţia Socială, un Gică Petrescu al Sănătăţii… Pe cine va mai desemna preşedintele? M-am frământat. Am gândit până m-a luat somnu. Azi dimineaţă m-am trezit cu soluţia. Mi-am pus coşmarul pe hârtie, cum ne învaţă marele nostru Freud. Am eliminat părţile în care se făcea că: venea banca şi lua dormeza de sub mine, sărea leasingul gardu şi-mi pleca cu abonamentul de metrou, veneau cămătarii şi-mi luau plasma şi gâţii. Am păstrat, pe hârtie, doar episodul solemn, dinspre dimineaţă, în care, citez, preşedintele spunea: "Numele noului premier desemnat e Lelia Munteanu, păsărică. În timpul liber, ţigancă împuţită". Am mulţumit pentru încredere. "Cu permisiunea Dumneavoastră, Domnule Preşedinte, aş vrea, totuşi, să corectez: n-am timp liber".… Ce fac mai întâi? Mă duc la Etno TV, să las poporu fără timpane, sau îmi cumpăr "Economia fără Profesor", din colecţia "Pentru Tonţi", şi elaborez Programul de Guvernare? Le fac pe amândouă odată, că nu-i timp de pierdut; mai am de terminat şi lista cu miniştri.

Ce repertoriu abordez? O frumoasă Baladă - a lui Traian: "Foaie verde şi-o Sulfină/ Şi un Crin cu rădăcină/ Geoană-mi e să mă Oprescu/ La Grivco, la Voiculescu/ C-o să dau de Iliescu/ Sprijinit de mogulime/ Că n-am găsit alte rime/ Hai, noroc, să trăim bine/ Aoleo şi vai de mine…". N-apuc să termin cântecul că intră o telespectatoare în direct: "Nu sunt Elena Udrea, dar o admir foarte mult, vă sugerez doar, ca premier desemnat, s-o puneţi pe această femeie de mare deosebiteţe, la MApB". Recunosc că, deşi le ştiu pe toate, aici m-am blocat. "MApB? Ministerul Afacerilor cu Parcări Bănoase?" "No, greşit. Ministerul Apărării lui Băsescu". Ăsta-i momentul în care am căzut din pat. E rea lumea…

lelia.munteanu@gandul.info

sâmbătă, noiembrie 07, 2009

Un duplex pentru o viaţă normală

16 persoane cu dizabilitati fizice sau psihice din judetul Giurgiu vor fi mutate, intr-o casa construita special pentru o asemenea utilizare, in comuna Gradinari, judetul Giurgiu , de catre organizatia non-guvernamentala Comber, din Irlanda.
 'In ea vor locui şaisprezece persoane cu dizabilitati fizice şi psihice de la centrul de ingrijire Bolintin Deal si  de la centrul de ingrijire pentru persoane cu dizabilitati fizice si psihice de la Carpenisu, toată suma pentru teren şi construcţie fiind pusă la dispoziţie de către fundaţia Comber', a declarat administratorul public al judetului Giurgiu, Ionel Muscalu.
Investitia, realizata in sistem duplex, costa aproximativ 240.000 de Euro.
'Practic, acest proiect face parte dintr-un program amplu pus in practica de Consiliul Judetean Giurgiu si Directia Generală de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a judetului Giurgiu, in parteneriat cu organizatii nonguvernamentale, de dezinstitutionalizare a activitatii din centrele mari de ingrijire a persoanelor cu dizabilitati fizice si psihice', a declarat presedintele Consiliului Judetean Giurgiu, Dumitru Beianu.
In judetul Giurgiu, organizatia Comber a mai sprijinit infiintarea in ultimii ani a inca sase locuinte si patru apartamente pentru astfel de persoane cu dizabilitati. Acest program va continua pentru ca in centrele de la Bolintin si Carpenisu mai sunt peste o suta de astfel de asistati, care vor beneficia pe viitor de astfel de proiecte.

vineri, noiembrie 06, 2009

Magazia de praf şi zânele din ierbar

Când Handac făcea lacăte pentru magazia de praf, eu mă gândeam că nimic nu mai e nou sub soare şi că, dacă întâlneşti vreun deştept care a citit mai mult şi a şi reţinut tot ce a citit, vizionat, ascultat, atunci mai bine te întorci la Protagoras din Abdera cu “omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, întrucât sunt şi a celor ce nu sunt întrucât nu sunt” sau şi mai bine la oracolul din Delphi cu a sa : «Cunoaşte-te pe tine însuţi ! ».
Atunci mi-am amintit brusc de clasa a V-a şi de ierbarul meu din cartea de Basme a lui Vladimir Colin, apărută în 1979 la Editura Ion Creangă şi umplută de mine cu ierburi în ’84, adică acum 25 de ani, fiindcă mi s-a părut robustă şi gata să treacă în nemurire orice « medicinală ».
Basmele mi le cumpărasem cu 16,50 lei de la o librărie volantă, al cărei client fidel eram şi de unde mi-am luat şi cadoul de 9 ani, DEX-ul verde, şi aşa am aflat la cei 10 ani ai mei că thagar este unul care merită să fie făcut praf şi pulbere, dacă nesocoteşte munca slujbaşilor, dacă este lacom şi… mai ales, dacă îşi dă seama prea târziu că a rămas singur, iar singurul pe care îl consideră vinovat pentru asta este cel care a muncit, ca în bancurile de pe internet, să ţină în spate 999 de alţi mititei isprăvnicei.
Apoi, considerând că toată viaţa cutremurele sunt doar sforăitul uriaşilor din colibele de piatră, iar marele zbor al anilor o invenţie a Poetului cu plete de iederă, atunci când se dezghioacă stelele şi se rotesc în aer ca nişte musculiţe de aur, am călătorit prin propriul meu timp cu o singură idee în cap : « Drept cuvânt de încurajare/trăieşte mai bine, decat cel ce moare ».
Hemingway teoretizase într-o frază memorabilă acest stil de gândire (pomenit de altfel şi de către William Faulkner în discursul de mulţumire pentru primirea Premiului Nobel pentru literatură, în 1949), spunând că în viaţă cel mai important este nevoie, mai ales, să rezişti. Hemingway a venit pe lume ca să scrie o sumă de povestiri, cronici, reportaje şi romane care au schimbat stilul scriiturii americane şi romaneşti, în general dar mai ales să fie, în ciuda nevoii lui de bravuri, fanfaronade, lupte cu peşti spadă, lupte cavalereşti ori cu tăuraşi sau poate tocmai pentru a înobila sensul unor astfel de lupte şi să devină un nou Don Quijote al iubitei lui Spanii a fiestelor (i s-au ridicat statui în care este numit « prietenul acestui popor, admirator al luptelor sale/cu tauri »), a lealiştilor şi să nu reziste până la urmă acelor lupte cu morile de vânt, cu fetele şi femeile lumii, cu ‘‘Ernest Hemingway special”, cu incendii devastatoare în care se arunca aşa cum se aruncase şi în război de la 18 ani şi, apoi prin tot atâtea lupte cu medicii,până ce aceştia] i-au luat prin şocuri electrice tot capitalul de care dispunea, memoria, obligându-l să rămână un personaj universal.
Mileniul acesta nou, mai puţin romantic, mai puţin eroic, cu mult mai aproape de relitatea virtuală, decât de safari, de vânătorile de grizli, de pescuitul de păstrăvi sau vânătorile de lei, urlă de fapt de dorinţa de a ucide realitatea, lupta corectă şi leală, povestea frumoasă de dragoste dintre un băiat şi o fată.
Acum nu mai există magia momentului, ci inspiraţia mesajelor instantanee sau a celor pe care le poţi căpăta “gratis” contra modicei sume de 75 cenţi fără TVA.
Vârtejul trăirii şi al simţurilor prinse într-o secundă într-un lan de maci este înlocuit cu teribilul messenger, chiar dacă falsitatea acestuia nu mai aminteşte nici măcar de sfaturile unui Cyrano de Bergerac, bucuria unduioasă a cuceririi unei clipe de neuitat, de amintit, de retrăit, de reîmprospătat prin fapte viitoare este lăsată aiurea nimănui sau tastelor pline de mai multe bacterii decât capacul unei toalete. Acum este, ca întodeauna, timpul cămătarilor, al celor ce te pot trezi la realitatea dură, la negura ceţosă cu înfăţişarea de broscoi pe care o oferă lumii înfăşurată în mantie de cafea cu lapte. Ce e clar e clar. Broscoii nu se transformă în prinţi. E dovedit ştiinţific. Pietrele nu zboară decât aruncate. Nopţile de sidef şi chiar cele mai alese sentimente sunt aduse nu de bani, nu de putere, ci de înţelepciune, de dibăcia de a-ţi folosi cu iscusinţă darurile din părinţi, pe care trebuie să ştii să le preţuieşti şi să le amplifici.
Restul e viaţă, cu urcuşuri şi căderi.
Aşa că, după ce am făcut cartea de basme Ierbar, cu gândul că fiecare plantă va deveni o zână care să-mi îndeplinească o dorinţă şi am văzut că de fapt am distrus cartea, care se umflase ca parchetul lui tata după ce l-am inundat, mi-am dat seama că mai important este să învăţ din necazurile Scrumbiei albastre cu coada tăiată şi din spusa lui Villon. Dănţaşii, zbanghii, ibovnicii, ghiujii pe care-i întâlnesc, îmi sunt cunoscuţi din de alte vremi, acum doar îmi reamintesc cum erau atunci pe vremea lui Villon săracul, de 8 lei, apărut în ‘83 la Editura Minerva. Altfel !
Cel mai frumos a fost când mi-am dat seama că acea carte de basme-ierbar devenise madlena mea, locul în care îmi ascundeam scrisorile la început când erau puţine, bileţelele cu însemnări din Apuleius de genul : « Vai, câte nenorociri ne ameninţă, prea dulcea mea Psyhe ! » şi că basmele acelea, mereu terminate cu moartea unor regi, ţari etc. nedrepţi şi cu instaurarea unei libertăţi de moment, au şi acum miros de plante medicinale.
Poate că, de fapt, ele chiar deveniseră spiritul unor zâne pe care eu prea târziu am reuşit să îl înţeleg,fiindcă mi se terminase copilăria, dar mărturisesc că mi-e dor de ele şi le voi căuta în alte povestiri.
Deocamdată mă opresc la realitatea cotidiană.

Ionel Muscalu

Băsescu a rămas fără afişe în Giurgiu, dar a scăpat de amendă

BEJ Giurgiu a admis plângerea formulată de PNL Giurgiu şi a dispus îndepărtarea de pe panourile electorale din judeţul Giurgiu a afişelor pentru referendum în care apare Traian Băsescu, a declarat preşedintele BEJ, Mariana Burtavel. Conform deciziei BEJ, măsura va consta numai din îndepărtarea afişelor, nu şi alocarea unei amenzi. Preşedintele TNL Giurgiu, Ionel Muscalu, a depus marţi o plângere la BEJ, în care se afirmă că Traian Băsescu apare în dublă ipostază, atât în calitate de candidat pentru alegerile prezidenţiale, dar şi ca iniţiator şi susţinător al referendumului din 22 noiembrie, ceea ce este de natură să-i aducă acestuia un avantaj în comparaţie cu ceilalţi candidaţi la alegerile prezidenţiale, informează NewsIn. Preşedintele Traian Băsescu a spus, joi, că dacă el, ca iniţiator, nu ar promova referendumul pentru unicameral, cetăţenii nu ar şti despre acest demers, cu atât mai mult cu cât bugetul de stat nu a alocat "nici măcar un leu" pentru promovare, lucru pe care l-a apreciat ca incorect.

Curierul National

Un punct câştigat, Băsescu se dă jos de pe panou

BEJ Giurgiu a admis plângerea formulată de PNL Giurgiu şi a dispus îndepărtarea de pe panourile electorale din judeţul Giurgiu a afişelor destinate campaniei pentru referendum în care apare Traian Băsescu, a declarat preşedintele BEJ, Mariana Burtavel, transmite corespondentul NewsIn.Preşedintele BEJ Giurgiu a menţionat că măsura va fi doar de îndepărtare a afişelor, nu şi de amendă.

Potrivit preşedintelui TNL Giurgiu, Ionel Muscalu, în plângerea depusă marţi seară la BEJ, PNL afirmă, printre altele, că Traian Băsescu apare în dublă ipostază, atât în calitate de candidat pentru alegerile prezidenţiale, dar şi ca iniţiator şi susţinător al referendumului din 22 noiembrie, ceea ce este de natură să-i aducă acestuia un avantaj în comparaţie cu ceilalţi candidaţi la alegerile prezidenţiale.
Preşedintele Traian Băsescu a spus, joi, că dacă el, ca iniţiator, nu ar promova referendumul pentru unicameral, cetăţenii nu ar şti despre acest demers, cu atât mai mult cu cât bugetul de stat nu a alocat "nici măcar un leu " pentru promovare, lucru pe care l-a apreciat ca incorect.
Prezent într-o emisiune la Realitatea FM, Băsescu a fost întrebat de ce sunt atât de asemănătoare afişele sale electorale şi cele în care promovează referendumul pentru unicameral cu maxim 300 de parlamentari. "Păi pentru un motiv simplu: pentru că eu am iniţiat referendumul şi pentru că în afară de PDL toate partidele sunt împotriva desfăşurării acestui referendum. Şi aţi văzut şi votul din Parlament, în care au refuzat un vot pozitiv pentru desfăşurarea referendumului. Asta înseamnă că dacă eu nu aş promova referendumul, ca iniţiator, nu l-ar mai promova nimeni, nu s-ar şti despre el, cu atât mai mult cu cât bugetul de stat nu a alocat nici măcar un leu pentru promovarea referendumului şi trebuie să vă spun că mi se pare incorect", a explicat Traian Băsescu.
Şeful statului a arătat că nu îi convine că se introduce confuzie pentru unii dintre români, prin suprapunerea mesajelor de campanie cu cele care privesc referendumul, dar ca trebuie să promoveze această temă, în situaţia în care Guvernul nu a alocat nici un leu pentru promovarea referendumului, iar partidele politice nu vor să vorbească despre acesta.
În mai multe judeţe precum Iaşi, Cluj, Dolj, Covasna, Suceava, PNL sau PSD, după caz, au cerut birourilor electorale judeţene îndepărtarea afişelor care îl înfăţişează pe Traian Băsescu îndemnând electoratul să meargă la referendum. Cele două partide au acuzat că se încalcă legea 370/2004, privind alegerea preşedintelui României. Până acum, BEJ Iaşi şi Dolj au decis înlăturarea afişelor, decizii contestate de PDL, alte birouri electorale urmând în zilele următoare să decidă dacă dispun aceleaşi măsuri.

miercuri, noiembrie 04, 2009

Vi se adreseaza Crin Antonescu

Pariu cu oamenii destepti

Vedeti sondaje. Cititi stiri pe net. Ascultati analisti colorati politic. Peste tot, vi se spune ca in turul doi intra doar Geoana sau Basescu. Au in spate atat de mult sprijin, incat lupta impotriva lor pare imposibila. Sondajele reale spun insa altceva. Spun ca lupta e inca deschisa. Spun ca va conta mobilizarea la vot. Spun ca va conta fiecare om care aduce cu el pe cineva sa voteze.

Acum vine intrebarea mea: voi veniti la vot? Stiti ce se spune peste tot? Ca, in Romania de azi, un om de bun-simt n-are sanse sa castige alegerile. Daca nu ai furat, nu ai mintit, nu ai facut afaceri cu statul, nu ti-ai tras sau nu ti-ai dat singur casa de la stat, nu ai facut intelegeri cu mogulii, cu baietii din servicii sau nu ai patronat consilii de administratie - lumea te considera slab si "loser".


Se mai spune ca orice candidat care nu minte, nu inseala, nu este ipocrit, nu este din "topor" nu are nici o sansa sa castige alegerile. Se spune ca trebuie sa ai in frunte doar un "tatuc", un manipulator, un om uns cu toate alifiile. Doar asa reusesti in Romania de azi. Doar asa poti sa fii presedinte.


Voi credeti asta? Sau, mai mult: voi sunteti dispusi sa mai acceptati asta? Mai sunteti dispusi inca 5 ani sa asteptati? Mai vreti sa va uitati in continuare la televizor la aceleasi mizerii? Mai vreti sa fugiti mereu de politica, si poate si de tara, sperand ca minciuna si inselaciunea sa nu va corupa si pe voi?


Eu nu mint. Nu fur. Nu sunt incoerent. Nu ocolesc raspunsul la nici o intrebare. Nu jignesc pe cei care vorbesc cu mine. Nu tac. Nu accept orice. Nu renunt la principii. Pentru asta, in Romania celor de mai sus, eu nu am sanse sa fiu presedinte.


Dar in Romania voastra? Am sanse? Are sanse un om obisnuit care nu s-a imbogatit din politica? Are sanse un om care propune un independent ca Iohannis prim-ministru? Are sanse un liberal sa conduca o tara care n-are alt plan de iesire din criza decat imprumuturi dupa imprumuturi? Eu zic ca are, cu o singura conditie: VENITI LA VOT!


Daca nu veniti la vot, Romania ramane o tara in care speranta e in continuare moarta. Daca nu veniti la vot, decid sacosele in locul vostru. Daca nu veniti la vot, decid sondajele in locul vostru. Daca nu veniti la vot, decid baronii, grupurile de interese, serviciile, hrebenciucii si bercenii in locul vostru. Daca nu veniti la vot, voi cei din Bucuresti, din Cluj, din Iasi, din Timisoara, din Brasov, vor decide in locul vostru cei care semneaza peste casuta goala a numelui vostru pe listele speciale, in strainatate, la referendum si peste tot in tara unde nu veti fi atenti.


Votul acesta nu este doar pentru mine. E pentru noi toti. Pentru tineri. Pentru cei inteligenti si cu bun-simt. Pentru cei care respecta regulile. Pentru cei decenti. N-am facut deal-uri cu coruptii. N-am vandut promisiunea guvernarii niciunui baron. N-am negociat nimic in schimbul candidaturii mele. Am fost doar asa cum ma stiti. Poate naiv, poate visator, poate neexperimentat. Dar sincer, simplu si foarte serios. E, in continuare, timpul schimbarii. Dar depinde de voi toti. Veniti la vot. Nu-i lasati sa va fure inca 5 ani.

De ce mi se rupe de Videanu?

Fiindcă în ceea ce priveşte gripa  de tipo nou tace ca bordura, după cum spun alţii şi mai ales fiindcă habar nu are cine e Streinu. Fiindcă, dacă ar fi ştiut l-ar fi respectat şi nu s-ar fi purtat cu el, ca şi cu un membru de partid de 59 de lei. Cei 9 lei suplimentari, fiind daţi ageamiului care ar fi crezut că îl are în mână. Ceea ce nu vrea să recunoască  PDL şi Traian Băsescu, din care se trag toţi pedeliştii este că toţi adevăraţii profesionişti s-au dat deoparte, că nu mai vor nici funcţii, nici bani, nici recunoaştere a muncii de peste 25 de ani (pentru tâmpţi, adică dinainte de 2009-25=mai demult decât sunt unii născuţi, 1994), pentru altii 30, pentru prieteni always.

Secretul care vă priveşte, va fi postat aici!

Instalarea lui Traian Băsescu în fotoliul de preşedinte al României a produs schimbări spectaculoase în viaţa multor intelectuali şi jurnalişti din România. Unii dintre ei erau condamnaţi din naştere la anonimat, alţii era îngropaţi de o mediocritate intratabilă. Le lipseau şi opera, şi recunoaşterea, chiar şi popularitatea ieftină. Unii pur şi simplu populau boema literar-artistică a României, lăudându-se că nu s-au mai trezit de o săptămână sau nu s-au mai spălat de o lună. Unii se chinuiau să acceadă în universul ştiinţelor, alţii scrâşneau în numele unei spoieli de cultură sau aşteptau nerăbdători o crăpătură între porţile care ar fi putut să le elibereze intrarea în grădina făgăduinţei. Adică spre culmile gloriei. Mulţi dintre aceştia, condamnaţi de soartă să rămână cunoscuţi doar până la Curtici şi Episcopia Bihorului, au crescut peste noapte numai pe bază de slugărnicie şi linguşire. Creaţia lor pro Băsescu se limita doar la scame. La cele de pe haine, nu din gândire! Cuvintele lor la adresa înţelepciunii şi inteligenţei prezidenţiale au lăsat urme un pic mai umede decât cele ale melcilor. Aproape toţi au fost însă răsplătiţi cu vârf şi îndesat! Cu funcţii, decoraţii, titluri, mandate şi cu acces la banul public. La numai cinci ani de mandat, Traian Băsescu se bazează pe un pluton de fripturişti, dispuşi să susţină aberaţiile redactate la centru şi trimise spre conformare. Întotdeauna între o afirmaţie a lui Cotoi-Voinescu sau Cătălin Avramescu şi ce scrie Dan Tapalagă e greu de depistat o diferenţă majoră. Ei sunt doar străluciţi cititori ai subconştientului prezidenţial! Ei sunt militanţii vremurilor noi, cântăreţii din suflet ai măririi preşedintelui, cronicarii Cârmaciului de navă, trepăduşii de curte la ceas de derută a României. Tot ei sunt înţelepţii Referendumului şi cititorii fără greş în gândirea Elenei Udrea şi a Elenei Băsescu! Şi încă un lucru. Cei mai mulţi dintre ei n-au crescut nici o găină şi n-au cultivat nici o jumătate de dovleac. Necum să producă un ban! Toată viaţa au fost sugaci de performanţă la fondurile publice!



1. Horia-Roman Patapievici, filozof cu operă de necitit, numit preşedinte al Institutului Cultural Român. Conduce un institut cu un buget cât un minister. Are pe mână toate fondurile de promovare a culturii române. N-a mai condus în viaţa sa o instituţie. Pentru bunăstarea familiei, soţia sa a fost promovată la BNR (unde prin anii ’50-’60 tatăl său a lucrat ca director). Salariul brut al unui consilier la BNR este aproape dublu faţă de cel al unui ministru.



2. Vladimir Tismăneanu, urmaşul unui feroce activist comunist, a devenit el însuşi lector propagandist de partid în perioada Ceauşescu. S-a lipit ca o ventuză de regimul Ion Iliescu, iar acum este rezervor de idei prezidenţiale, ideologul condamnării comunismului şi conducătorul Comisiei prezidenţiale de cercetare a perioadei totalitare.



Pentru friptura aceasta din care se hrăneşte şi astăzi, plimbându-se mereu de la Washington la Bucureşti, a fost în stare să-şi acuze tatăl în mod public. Şi să nu se întrebe niciodată ce legătură o fi avut Traian Băsescu cu Securitatea!



3. Sever Cotoi-Voinescu, jurnalist cu pretenţii culturale, remarcat mai ales prin coafura bărbii sale ca pana corbului. A dus-o bine şi pe vremea regimului Constantinescu, primind un post de consul în SUA. În Epoca Băsescu s-a afirmat ca limbist rafinat, fiind capabil să argumenteze orice afirmaţie trăsnită, ilogică sau indecentă a lui Traian Băsescu. Asta i-a şi adus poziţia de purtător de cuvânt al candidatului Băsescu.



4. Sebastian Lăzăroiu, sociolog cu disponibilităţi enorme de a dovedi prin cercetări de teren lucruri imaginate sau petrecute numai în vis. El a lansat celebrul sondaj care a devenit fundamentul operaţiunii de spargere a PNL. Pe baza măsluirii produse de CURS, Theodor Stolojan a fost lansat ca preferat al publicului la funcţia de premier şi militant liberal, dispus să contribuie la reconstrucţia PNL.



5. Mircea Mihăieş, pupincurist prezidenţial abonat la Cotroceni, singurul român care vomează la numele preşedintelui Obama şi crede că el şi Traian Băsescu ar putea pune la cale o debarcare a acestuia. Conduce în funcţia de vicepreşedinte ICR promovarea culturii române. Deşi opera sa se reduce la câteva cărţi de interviuri sterpe cu Vladimir Tismăneanu şi la un volum despre poetul şi cântăreţul din care n-a înţeles mare lucru. Înjură la comandă cu dexteritatea mahalagiului care sparge două geamuri cu o singură piatră.



6. Traian Radu Ungureanu, singurul jurnalist român dat afară de la BBC. Şomer în Anglia, s-a recalificat la Bucureşti ca stilist extrem de expresiv şi rafinat în descrierea şi interpretarea bâlbelor prezidenţiale. A fost la un pas de o mare ruşine pentru el şi pentru România, aceea de a ocupa postul de ambasador al ţării noastre la Londra. În compensaţie şi cu multă stăruinţă s-a ales cu un post de parlamentar european. Nu înţelege mare lucru din ce vede la Bruxelles şi la Strasbourg.



7. Cătălin Avramescu. Profesor fără nume şi fără carieră, socotit de unii un fel de zăltat, s-a afirmat mai ales prin valoarea de clănţău. Toacă orice idee, enervează orice interlocutor şi este mono-mental în ce-l priveşte pe Traian Băsescu. Din pârlit a ajuns consilier prezidenţial. O victorie a lui Băsescu în alegeri i-ar aduce un viitor strălucit şi câteva poziţii mai sus în acest clasament.



8. Monica Macovei, fost procuror comunist, fost activist al societăţii civile, prin traducerea în Justiţie a gândirii preşedintelui Traian Băsescu a devenit un fel de amazoană a dreptăţii. La un moment dat, a trecut la câţiva milimetri pe lângă funcţia de premier ca, la câteva săptămâni, să zboare din guvern. S-a afirmat ca democrată categorică şi în ţările amărâte din Europa de Sud-Est şi a reuşit să urce pe lista pentru Parlamentul European. O asociaţie-fantomă a şi scos-o femeia nr. 1 a Europei (cei mai mulţi europeni neştiind nimic despre doamna, nici chiar despre preşedintele ei).



9. Toader Paleologu. Mascota veselă a guvernului Boc a ajuns ministru pentru momentele de umor oferite românilor gratis şi pentru slugărniciile preţioase publicate pe unde a găsit loc. Este singurul care din cauza sărăciei cu duhul, când a vrut să-l laude pe preşedinte, s-a trezit zicând câte o poantă sau chiar o înjurătură. Ambasador şi ministru pentru cât a citit şi a scris tatăl său (inclusiv pe adresa băieţilor).



10. Teodor Baconski, fiul lui Anatol E. Baconski, basarabean cu responsabilităţi în propaganda proletcultistă, cunoscut pentru cunoaşterea şi apropierea de lumea Vaticanului, pentru jocurile erotice din cadă cu o ambasadoare şi pentru articolele solemne la adresa preşedintelui. Cădelniţările din ultimii ani i-au adus un nou mandat, de data aceasta de ambasador la Paris.
Vladimir Tismăneanu
Déjà-vu: 322=254 şi “miracolul german”
Preşedintele nu emite ordonanţe guvernamentale, nu poate obliga parlamentul să voteze într-un fel sau altul. Nu este, orice ar spune denigratorii săi, un fel de «master puppeteer», un fel de Richelieu, un personaj din spatele draperiilor specializat în intrigi florentine. Nu este Lukaşenko ori Chávez.
A-l compara pe Traian Băsescu cu Nicolae Ceauşescu, aşa cum o face Ion Iliescu, este pur şi simplu o ignominie. O spun cu deplină răspundere a cuvintelor mele, ca autor al istoriei politice a comunismului românesc numită «Stalinism pentru eternitate» (Polirom, 2005). (...)”
Oricum l-am privi, Traian Băsescu este un om politic ce se remarcă prin francheţe, prin curajul opţiunilor făţişe, asumate cu probitate. Nu pretinde că este altcineva. Nu poartă măşti.
Place sau nu, acesta este stilul politic al lui Traian Băsescu. Un stil şi un set de valori care îi vor îngădui în al doilea mandat să înfăptuiască un deziderat al celor care cred că Revoluţia din decembrie 1989 a fost una anticomunistă: întemeierea unei Noi Republici. Una care să rupă definitiv cu trecutul mocirlos şi să reafirme valorile ireductibile ale adevărului, încrederii şi onoarei. Una care să înceteze a mai gira somnolenţa unei eterne mişcări greviste bine remunerate care se numeşte parlament. (...)” “Evenimentul zilei”, 30.09.2009
Traian Radu Ungureanu
Pasul fatal
Loviturile succesive care au urmărit îndepărtarea lui Băsescu şi, deci, reîntregirea sistemului au început cu suspendarea preşedintelui şi au dus la demiterea guvernului Boc. Aceste acte de voinţă politică antipopulară seamănă din toate încheieturile: amândouă au fost camuflate de «voinţa parlamentului» care a măsurat, de fapt, puterea grupului oligarhic în căutare de supremaţie şi nu voinţa populară (manifestată în alegerile şi referendumul câştigate de Traian Băsescu).” Blog 14 octombrie 2009
Andreea Pora
Referendumul, torpila imorală
“Instinct politic, cinism, iniţiativă reformatoare, mişcare pur electorală, îndeplinirea propriului program în pofida unui parlament mereu ostil şi antireformist, lovitură finală dată celor «322», populism şi reformism. Toate la un loc.
Mişcarea abilă a preşedintelui de a organiza referendum pentru unicameralism, exact în ziua alegerilor, conţine în doze bine cântărite câte ceva din fiecare. Lucru pe care l-au înţeles cu întârziere şi mediocrii săi contracandidaţi, încremeniţi în proiectul atacului la persoană. Li s-a servit o mostră din ceea ce înseamnă în politică «a juca». Contestabilă şi salutară în acelaşi timp, strategia preşedintelui ar putea fi câştigătoare. Preia conducerea campaniei, impune o temă de substanţă, dar şi cu priză la public, îşi obligă adversarii la repoziţionări, dar mai ales la justificări şi defensivă, creşte miza şi, implicit, mobilizarea la urne. “Revista 22”, 21 septembrie 2009
Ioana Lupea
Până unde va merge Băsescu?
“Traian Băsescu se distanţează olimpian faţă de viermuiala partidelor politice. Atent ca nici o pată din mizeria produsă în ultimele ore de PDL şi PSD să nu-i maculeze candidatura la prezidenţiale, Băsescu se repoziţionează. (...)
Cine ar putea să-l contrazică? Preşedintele-jucător, înlocuit după alegerile din 2008 de preşedintele marii reconcilieri naţionale, Băsescu se întoarce în tiparul «anti» care i-a adus succesul în 2004. (...)” “Evenimentul zilei”, 30 septembrie 2009
Mircea Mihăieş
Torpila cu autodestinaţie
“Acţiunile din ultimele săptămâni ale lui Traian Băsescu au arătat, din nou, distanţa şi diferenţa dintre un politician sigur pe sine şi nişte amatori hrăniţi cu ideologia ciupelii. Pesedeii sunt complet anihilaţi exact în punctul unde credeau că vor izbi cu toată setea de putere care îi animă: în duplicitarismul neruşinat al partidului. (...)” “Evenimentul zilei”, 28 septembrie 2009

Pervers atac la ideea de democraţie! Sigur că românul de rând nu trăieşte din dividendele petrodolarilor şi nici din ratingurile asigurate de tomberoanele cu gunoaie de la Antene şi Realitatea TV. Dar e la fel de sigur că, în ciuda minciunii pesedisto-liberale, românii vor vota pentru un preşedinte în carne şi oase, şi nu pentru sufletele murdare care clocesc în cotloane întunecoase strategiile dictaturii banului şi ale dictaturii-pur-şi-simplu. (...)” “Evenimentul zilei”, 21 septembrie 2009
H.-R. Patapievici
Preşedintele-notar
“Pentru a treia oară în istorie, coaliţia PSD-PNL-UDMR a funcţionat ca unsă.
Prima oară, pentru a cocoloşi actele de huliganism produse în Parlament în timpul şedinţei solemne de condamnare a comunismului. A doua oară, pentru a-l suspenda pe preşedintele ţării, fără motiv constituţional. A treia oară, pentru a obţine căderea guvernului Boc, în plină criză economică şi la doar patruzeci de zile de primul tur al alegerilor prezidenţiale. (...).
În toate trei cazurile, ţinta a fost faultarea preşedintelui. Dar nu oricum, ci cu orice preţ. La condamnarea comunismului, preţul a fost aruncarea în deriziune a condamnării comunismului, care conferea ţării noastre, între toate ţările ex-comuniste şi în tot concertul european, un formidabil capital moral.
La suspendarea preşedintelui, preţul a fost nesocotirea bunului-simţ constituţional şi subordonarea Constituţiei unor jocuri politice de joasă speţă. La căderea guvernului Boc, preţul a fost aruncarea ţării în instabilitate politică, în condiţii de criză economică şi imprevizibile mişcări sociale. Merită? Dumneavoastră să judecaţi. În toate trei cazurile, preţul nu este plătit de ei, ci de noi. (...)
În toate cazurile în care această alianţă a funcţionat, o trăsătură comună a ieşit nestingherită la iveală: lipsa de scrupule. Din lipsa de scrupule a decurs modul acţiunii, etalat în mod egal la televiziunile care au oferit un sprijin incondiţionat coaliţiei şi în Parlament, în toate discursurile care au combătut «duşmanul»: cu brutalitate, cu orbire şi cu fanatism. (...)
Pentru a găsi răspuns la întrebarea «Este Traian Băsescu un scelerat?» există o cale simplă: faptele. Nu este însă, din păcate, şi o cale sigură, pentru că faptele, la noi, nu mai ajung singure la inteligenţă, ci numai însoţite de interpretările lor. Iar interpretările, la noi, bat faptele: le sufocă, le îneacă şi, în cele din urmă, le îngroapă. (...)
A făcut uneori gafe, a fost poate inabil, a ratat anumite ocazii, a fost în unele situaţii inadecvat. De acord. Dar suntem în zona venialului, nu a păcatelor împotriva Sfântului Duh! Bineînţeles că faptele lui Traian Băsescu, ca preşedinte, trebuie continuu scrutate şi evaluate critic - nici o îngăduinţă faţă de oamenii care au puterea de a ne schimba vieţile fără consimţământul nostru. Dar nu asta se întâmplă!
Lui Traian Băsescu nu i se aplică judecata critică, i se caută cu îndârjire încadrarea penală. Singurul cetăţean român căruia i se refuză prezumţia de nevinovăţie şi pentru care funcţionează în mod sistematic prezumţia de criminalitate este şeful statului.
Pentru a putea fi considerat criminal în absenţa crimelor, Băsescu trebuia urât pentru că e Băsescu (adică grosolan, necioplit, lipsit de maniere). Intensitatea urii faţă de făptaş a fost chemată să acopere lipsa gravităţii faptelor care i se impută. Astfel că, dacă pentru ura cu care este vânat şi batjocorit nu există nici o justificare raţională în fapte, există totuşi una, în mecanismele psihologice. (...)” 10.09.2009, “Evenimentul zilei”
Sever Cotoi Voinescu
Criza, la noi
“Apoi, de ce clasa politică este blocată mental în chestiunea Băsescu? Este aceasta o măsură a lipsei de inteligenţă politică sau o consecinţă fatală a evoluţiilor politice din ultimii cinci ani? Dar şi, de ce suntem incapabili să ne reformăm statul? De ce credem că, după alegerile prezidenţiale, va fi altfel? Aceste alegeri vor aduce, cumva, o nouă garnitură de oameni politici?” “Dilema veche”, 7 august 2009
Notă: În vederea echipei care a lucrat la întocmirea topului au mai intrat următorii: Ioan T. Morar (handicapat doar de o operă literară mediocră), Mircea Cărtărescu, beneficiarul unei decoraţii şi al titlului neoficial de scriitor naţional necitit (de preşedintele Traian Băsescu), scos în ultimul moment doar pentru că dă semne că s-a trezit în slujba cui a fost, Andrei Pleşu (pentru că a demisionat la vreme), şi Gabriel Liiceanu (pentru că dimensiunea fripturii sale nu a putut fi stabilită cu exactitate). Ca urmare, ei vor fi consideraţi rezerve ale plutonului de fripturişti ai epocii Băsescu.








Băsescu strigă Hoţii!

marți, noiembrie 03, 2009

Crin Antonescu ne spune cum se desira Mircea Geoana

Emil Berdeli,  November 1st, 2009

Crin Antonescu s-a dezlantuit. Trage in tot ce misca.
“Prezenta lui Mircea Geoana in turul al doilea - declara Antonescu - este singura sansa a lui Traian Basescu, daca este, de a mai castiga un mandat la Presedintia Romaniei. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela ca domnului Basescu ii va conveni un contracandidat cu care impreuna, de brat, cu care de mana sa fi facut praf Romania in anul 2009. O sa ii spuna din nou ca daca nu ii dadea un ajutor nu mai era presedinte la PSD, ceea ce e adevarat - ca spune si Basescu din cand in cand adevarul - o sa spuna din nou ca domnul Mircea Geoana nu poate fi chiar fecioara atunci cand vine vorba de neacordarea subventiilor in agricultura avand Ministerul Agriculturii de aproape un an. (…)Si multe poate sa ii spuna domnul Basescu lui Mircea Geoana si nu ii trebuie mult, ii trebuie doar un capat de ata ca sa traga pana se desira domnul Mircea Geoana cu sustinatori cu tot”.

Sondajul e o poză un pic mişcată. Eu votez pentru Crin Antonescu.

Adrian Năstase spune că sondajul INSOMAR în care Geoană e pe primul loc trebuie privit cu circumspecţie, pentru că pare o poză un pic mişcată, adică nu prea crede că Geoană este pe primul loc cu 32%.
Guvernarea PD-L+PSD, care a făcut în ultimele 9 luni mai mult rău decât a făcut războiul prin Yugoslavia, nu a adus nimic bun românilor, poate în afara baronilor pesedişti şi marchizelor pedeliste.
Cezar Preda recunoaşte că PNL a fost un partid de două ori mai mare în momentul în care a luat crotalul la sân, crescându-l şi muşcându-l. Preşedintele Băsescu îşi trage guvern după cum îi vine cheful, după şpriţ sau după whisky, iar când îşi revine îi dă iar drumul lui Boc să ne conducă.
Până una alta, şi Băsescu şi Geoană îşi stabilesc strategiile de fraudare a alegerilor, de la autobuze la pungi cu salam, de la bani, la pui şi plimbări la Cernica.
În acest weeck-end PDL Giurgiu a dus la Mânăstirea  Cernica o seamă de doamne în vârstă, pe care le-a pus să jure pe biblie că vor vota cu Traian Băsescu.
Lista cu excursioniste a fost făcută de două săptămâni, sandwich-urile cu două zile, iar banii pedelişti, cum îi place lui Cantaragiu să spună, au fost aduşi de câţiva directori de deconcentrate.
Crin Antonescu este singurul prezidenţiabil care îl poate zdrobi pe Traian Băsescu în turul doi.
O spune chiar sondajul citat de Adrian Năstase, deşi întreaga presă aservită evită să pomenească acest lucru.
Decizia lui Traian Băsescu de a o numi pe Elena Băsescu drept prim-ministru după alegeri se bazează pe faptul că Elena cu două portofolii stă la dreapta preşedintelui, îl consiliază în pofida tuturor, o susţine pe Ridzi când merge la DNA.
Mihai Tănăsescu, omul cu ascendenţă giurgiuveană cu cea mai interesantă carieră, reprezentant al României la FMI, caută reformele structurale care să ajute în mod real România, deşi încă i se citeşte roşul pesedist din suflet.
Realist, România, dincolo de sondaje, este în urmă cu totul, cu bugetul, cu guvernul, cu nivelul de trai.
Bugetul trebuia să fie gata înainte de moţiunea de cenzură prin care guvernul BOC BOC, Boc 2, a căzut. De ce nu a fost elaborat?
Actele normative în vigoare puteau să ajute la construcţia bugetară, deşi construcţia acestuia va fi reelaborată cu certitudine la primul rectificativ din ianuarie 2010.
Băsescu a lăsat nu numai România fără guvern, dar şi românii fără salarii şi fără pensii.
Şomerii au, pentru că am lăsat în bugetul şomajului 4000 de miliarde vechi, în continuare bani pentru indemnizaţii.
Ce se întâmplă cu sondajele manipulative şi cu sondorii manipulatori din pix sau calculator. Nimic. Sunt plătiţi pentru asta.
Şi totuşi, pentru cine este mai dezonorant să primească într-o formă sau alta mita electorală?
Pentru cei care primesc 50 de lei pentru un vot sau pentru cei care primesc zeci de mii de euro pentru o poză mişcată?!

Dumneavoastră sunteţi cei care îşi dau răspunsul şi iau măsuri în consecinţă. Eu votez Crin Antonescu, omul care poate să îl bată în turul II pe Traian Băsescu. Pentru că îmi doresc să trăiesc altfel decât obosit şi cu frica zilei de mâine.

luni, noiembrie 02, 2009

Fotografii cu prieteni...

Am postat câteva fotografii cu personităţi din PNL. Cu toţi mă cunosc bine, cu unii sunt prieten. Cu actorul Mircea Diaconu am o relaţie de sinceră admiraţie din partea mea şi de o deschisă curtoazie din partea sa. Am lucrat împreună ori , mai concret, am scris în ziarul domniei sale din perioada D' ale Bucureştilor. Am dormit, aşteptând şpalturile câteva nopţi împreună în centrul vechi al Bucureştiului, la Capşa. În acea vreme eu eram doar student la Facultatea de Jurnalism, iar Mircea era un actor genial al României.
Alături  de doamna Diana Lupescu, minunata sa soţie, ne privea şi se purta cu noi toţi tinerii care roiam în jurul lor, cu o atât de firească prietenie şi colegialitate, încât, indiferent ce politică ar fi făcut, i-aş fi respectat la fel de mult. Mircea mi-a dăruit apoi mai multe cărţi scrise de domnia sa.
 Le am acasă şi sunt mândru că mi le-a dăruit lângă soba sa musceleană din centrul Bucureştilor.
Cu doamna ministru Câmpeanu am avut onoarea să lucrez atât cât ne-au permis vremurile, adică aproape doi ani, la început ca şi colegi, dumneaei fiind Preşedintele Casei Naţionale de Pensii, eu Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, apoi doamna fiind ministrul muncii, iar eu acelaşi. 
Cu Bogdan Olteanu mă cunosc încă de mult, de la activitatea de tineret...

o vrea pe Elena Udrea prim-ministru

Candidatul PSD la preşedinţie a spus, la un miting electoral în Galaţi, referindu-se la declaraţia făcută de şeful statului la Iaşi, sâmbătă, despre dizolvarea Parlamentului, că "este fără îndoială cea mai proastă variantă pe care o putem găsi".
Liderul PSD a spus că, practic, Traian Băsescu propune, prin referirea la dizolvarea Parlamentului, încă cel puţin trei luni de criză politică şi alegeri anticipate în primăvara anului 2010. Geoană a afirmat că Băsescu îşi continuă "de o manieră cinică planul".
"Vrea să conducă cu ai lui, o vrea pe Elena Udrea prim-ministru şi nu îi pasă de popor", a spus Geoană, la care cei prezenţi au început să huiduie şi să scandeze lozinci anti-Băsescu.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, sâmbătă, la Iaşi, că nu doreşte alegeri anticipate, dar a menţionat că nu poate să nu se gândească la faptul că dizolvarea Parlamentului este o metodă democratică de a ieşi dintr-o criză politică.

Traian Basescu şi Mircea Geoana: Învingem împreună!

În decembrie 2008, Traian Băsescu îşi „vedea visul cu ochii”. Acest vis nu era o Românie mai prosperă sau mai echitabilă. Era un guvern PDL-PSD. Un vis extrem de simplu şi pragmatic. Ca toată istoria postrevoluţionară a PDL şi PSD. O istorie comună în care punctul de plecare este Ion Iliescu, iar cel de sosire, Traian Băsescu.
Se poate spune, fără a greşi, că şi Mircea Geoană, şi Traian Băsescu sunt copiii legitimi ai lui Ion Iliescu. Cine se îndoieşte de acest lucru, să parcurgă cu atenţie istoria politică de după 1989. O istorie aparent zbuciumată, dar, în realitate, extrem de bine calculată de liderii FSN. În care cele două partide – PSD şi PDL – s-au despărţit pentru a se reîntâlni, peste 20 de ani, în calitate de cele mai reprezentative formaţiuni politice din România. Au lucrat pe fronturi diferite, dar s-au sprijinit reciproc. Aşa-zisa incompatibilitate dintre cele două partide nu a fost altceva decât praf în ochii alegătorilor.
Urmare a acestei sciziuni programatice, cele două partide au făcut şi desfăcut jocurile politicii româneşti. Niciodată în cei 20 de ani, cu excepţia unui scurt moment din guvernarea CDR (care, surpriză, a fost întrerupt de Traian Băsescu şi PD!), partidele nefeseniste nu au mai ajuns la putere. De fiecare dată, învingători au fost ori Ion Iliescu, ori urmaşii acestuia.
De aceea, declaraţia lui Traian Băsescu potrivit căreia el nu se luptă cu Mircea Geoană, ci cu Ion Iliescu este cinică până la Dumnezeu. Dar şi diabolică, prin manipularea ei. Din nou, ni se bagă pe gât ideea că avem de ales doar între doi candidaţi: cel al PDL ori cel al PSD. Aici este marea manipulare. Nu contează opţiunea alegătorului, câtă vreme el este forţat să aleagă între PDL şi PSD! În această ecuaţie, Mircea Geoană şi Traian Băsescu înving împreună…
Să nu-i lăsăm, deci, să-şi facă jocul. Să-l alegem pe cel care nu vine din sistemul patronat de Ion Iliescu. Pe cel care are suficientă determinare pentru a se opune acestui joc în doi al PDL şi PSD. Pe cel care are suficient bun-simţ pentru a oferi un altfel de preşedinte decât ne oferă „pupilii” lui Ion Iliescu. Vin-o la vot şi nu-i lăsa să te învingă din nou!

Antonescu: Geoană în turul doi este singura şansă a lui Traian Băsescu

Candidatul PNL la Preşedinţie, Crin Antonescu, consideră că intrarea lui Mircea Geoană în turul al doilea este singura şansă a lui Traian Băsescu de a mai câştiga un mandat, întrucât şefului statului "îi trebuie doar un capăt de aţă ca să tragă până se deşiră Geoană cu susţinători cu tot".




Politic Băsescu: Opţiunea mea e un Guvern PDL-PNL 10:43 Le Monde: Continuitatea la putere, în România, a unor persoane legate de comunism 14:52 Geoană: Băsescu vrea să conducă cu ai lui, o vrea pe Udrea premier 11:43 Antonescu: Din 2013, toate ţările din UE vor avea forme de parlament bicameral 11:52 Vosganian: România pierde 500 de milioane euro din această criză politică 20:04 CONCURS


"Prezenţa lui Mircea Geoană în turul al doilea este singura şansă a lui Traian Băsescu, dacă este, de a mai câştiga un mandat la Preşedinţia României. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că domnului Băsescu îi va conveni un contracandidat cu care împreună, de braţ, cu care de mână să fi făcut praf România în anul 2009. O să îi spună din nou că dacă nu îi dădea un ajutor nu mai era preşedinte la PSD, ceea ce e adevărat - că spune şi Băsescu din când în când adevărul - o să spună din nou că domnul Mircea Geoană nu poate fi chiar fecioară atunci când vine vorba de neacordarea subvenţiilor în agricultură având Ministerul Agriculturii de aproape un an", a declarat, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş, Crin Antonescu.
Acesta a adăugat că Băsescu îi poate spune lui Mircea Geoană că "este caraghios şi uşor neruşinat promiţând că va trimite oamenilor medicamentele prin poştă acasă, când a avut Ministerul Sănătăţii şi oamenii nu le-au putut lua nici din farmacii" şi, de asemenea, că reprezentanţii partidului său au deţinut până nu demult portofoliul Ministerului Muncii.
"Şi multe poate să îi spună domnul Băsescu lui Mircea Geoană şi nu îi trebuie mult, îi trebuie doar un capăt de aţă ca să tragă până se deşiră domnul Mircea Geoană cu susţinători cu tot", a afirmat Antonescu.
În acelaşi context, Antonescu i-a numit pe Geoană şi Băsescu "escorte de mincinoşi profesionişti", arătând că aceştia au făcut, anul trecut, promisiuni fără acoperire în legătură cu posibilitatea majorării salariilor profesorilor, în timp ce liberalii au preferat să piardă voturi spunând adevărul.
El a precizat că, dacă va intra în turul al doilea, va negocia cu candidaţii care nu au intrat şi partidele acestora doar programul de guvernare şi obiectivele mari ale României, respingând astfel ideea asigurării voturilor UDMR de la Kelemen Hunor în schimbul sprijinului pentru autonomie.
Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat, sâmbătă seară, la Focşani, că preferă să intre cu Traian Băsescu în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale.
Preşedintele Băsescu a declarat, în 19 octombrie, la RFI, că sondajele pe care partidele le dau publicităţii înaintea alegerilor fac parte din manipularea formaţiunilor politice şi că va intra în al doilea tur al prezidenţialelor cu Crin Antonescu, chiar dacă şi l-ar dori mai mult pe Mircea Geoană ca adversar.
Băsescu a declarat, în 20 octombrie, la emisiunea Happy Hour de la ProTV, că nu doreşte să facă pronosticuri privind candidatul cu care ar putea să confrunte în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, spunând că nu contează numele celui care-i va fi adversar, câştigătorul fiind el.

Preluare mediafax.ro

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...