Prietenilor caligrafi
Fixat în candele de zile sfinte
Lângă agheasmă-nmiresmând a busuioc,
Culegătorului de litere îi las cuvinte,
Ca să-i aducă-n viaţă doar noroc.
El glasul şi-l întoarce-n sine,
Atinge zămisliri de basm,
Călătorind mereu prin lume
Cu clasa unui prinţ ishastm.
Rămâne închinarea-n urmă
Iar el, păgân şi clar tăcut,
Se-nseninează prins pe strună
În cântec, din iubiri făcut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...
-
Musca(lu)... la arat “De la arat un plug Venea încet spre casă si la un bou pe jug O muscă se-aşezase" Cine nu-şi mai am...

3 comentarii:
Multumesc de apreciere! Mult suuces si spor in continuare!
BUENAS NOCHES,LEI FINALMENTE,POR EL TRADUCTOR,EL CONTENIDO PARCIALMENTE,DE TU BLOG,PARECERIA QUE SOS UNA PERSONA IMPORTANTE,EN TU PAIS, Y FUERA DE EL,ME HA GUSTADO LO QUE LEI!
TANKS FOUR YOU!
MERCI..
lidia-la escriba
Trimiteți un comentariu