Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Viitorul ca o amintire Future as a memory

Imagine

Life chafed by mysteries

Imagine

O piatra de cer

Imagine
Acum chiar pot să vă spun o poveste,
Cum pluteam printre stele odată,
Când dușmanii nu aflaseră încă de veste,
Iar tu erai o icoana de fată,
Nici băiatul meu nu păștea stele pe cer,
Nici norii nu păreau încă înalți,
Ma încălțam cu pingele ce aveau branțuri de fier,
Urcând cel mai sprinten Munții Carpați,
Pot depune mărturie cei pe care i-am învins
Prietenește, în joacă, hrănindu-ne cu lumină,
Când visele aveau gust de flori, iar roua ne înălța din tină.

Treceam lângă vulturi gustând vânt și ploi,
Zăganul îl știam din legende de doi,
Miroseam a tinerețe și a soare de stâncă,
Zăpezile mi se aburcau înspre pulpă,
Nici cabane, nici ursi, nici roua în trifoi,
Nu erau mai importante decât noi amândoi,
Diamante de minte, de tabără focuri
Răspândeau lumini și gelozii pe alocuri,
Lăsau ursii flamanzi în corturi prea goale
Si floarea de colt își închiria încă saloane.

Lângă lumina de sus, de sus de tot,
Ca stea strălucea lângă mine la foc,
Piticii albaștrii cu fetele roz
Se frecau pe mâini și …

VIAŢA ROASA DE MISTERE

Imagine
Aprinsă torţa freneziei, cascadă cade,
Agitând şi ploi, şi vânt, şi soare, şi pământ.

Să râzi atunci când furtuna te încearcă,
Dulăii vieţii latră a pustiu,
Prădat de hoţii care n-au nici soartă,
Nici ştiu ceva ce numai eu mai ştiu.

Să râzi atunci când Fortuna te-ncearcă,
Distins la zâmbet, ca toreador,
Să tot exclami vegheat de a ta soartă:
Ştiu să trăiesc în piept gladiator.

Să strângi în gesturi desluşiri de mâine
Pe care să le-ntorci în aur dus,
Chiar de greşeşti să dibăceşti cu taine
Valoarea ta, precum eşti predispus.

Tot cutezând, mai mult decât o vreme,
Ştii bine c-ai să noroceşti în zori
Păduri de sălcii, lunci întregi de semne,
Chiar îngerii adânc îndurători.

Semeţ n-ai fost şi nu te faci nici azi,
Fleacuri, făţărnicii, să nu le ţii,
Increderea în mâine să n-o lapezi
Când ai speranţa-n muncă şi o ştii!

Viitorul ca o amintire

Imagine
Folosim adesea stereotipuri,
Până şi cititul este o fotografie a amintirilor noastre,
Nimic nou sub soarele trecerii,
Iar atunci când apare noul, speriem
Sau ne speriem de el, fiindcă niciun Galilei
Nu trebuie să scape nepedepsit,
Niciun Homer nu are voie să umble
Altfel decât orb prin această lume,
Pe care dacă ar vedea-o,
Ar spune-o altfel,
Fiind şi el vehement
Suspect de erezie împotriva stereotipurilor,
Aşa că nu-mi fac iluzii,
Tocmai mi-am luat pantofii cei vechi,
Ca să le bat niște cuneiforme pe branțuri,
Să plec în câmpul formelor fără sens,
Să mai culeg câteva pentru voi,
Iubitorii de amintiri exacte,
Căci voi nu vă vedeţi viitorul,
Decât prin împlinirea trecutului.

Absolut superb efemerul

Imagine
Magic răsărit de lună
printre plete de războinică fecioară mi-a îndoit genunchii şi suspinul ei s-a ridicat coloană, Cobora încet lumina printre brazi întunecaţi, ferigile galbene pâlpâiau ca lumânările printre pinii drepţi şi gravi, Povestea era fără ocolişuri, dădea de-a dreptul şi inorogul înţeleptul îşi ascuţea cornul de secera lunii. Dincolo de izvor  ne iubeam, nebunii. Curgeam unul într-altul ca apa în apă, Ca piatra în piatră, Ca rouă dimineţii în roza sărutată, Clepsidra morţii se-nvârtea aproape, Aorta era autostrada neantului, Era absolut superb efemerul. Morala: Curând se lasă brume, postum mai cresc ciuperci, bulboanele spun snoave, noi doi culegem melci.

BALADĂ DESPRE ETERITATE

Imagine
Hai să trăim un pic, Sfinte Sisoie,

Sfinte făr’ de lupte, Sfinte făr’ de carne,

Sfinte făr’ de oase, Sfinte făr’ de abur,

Sfinte făr’ de asemănare, făr’ de oroare,

Curăţat prea bine cu mirosuri de smirnă,

Cu mirosuri de tămâie, de cetină,

Inimaginabilă, babilonică,

Dincolo de Cain, Abel şi Eufrat,

În lumina superbă a flăcării sabiei,

În lumina trecătoarei „hic transit gloria mundi”

Să învăţăm noi despre tine fără zăbază,

Despre dragoste, despre eternitatea cuvântului,

Despre viaţa fără deosebire de eterică,

Despre Corintul labirintului şi despre ionieni,

Despre Michelangello şi Da Vinci şi Principele,

Despre văzut - nevăzuta trecere supremă,

Dincolo de spaţii, dincolo de suflet, dincolo de nori,

Dincolo de ceea ce ştim, de ceea ce vrem…

Mărul lui Andrei

Imagine
Bucata aceea de măr ar fi adormit trei Albite, Ar fi lăsat  zece Scufiţe fără suflări, Ar fi trimis în vise cinsprezece Adormite, Doar pe tine, copile, te trimitea la întrebări.
De unde vine şi unde se varsă Styxul? Cine a sculptat cu cap de om Sfinxul? De ce Semiramida şi-a făcut grădini? De ce se suspendă între epoci lumini?
De ce s-a stins în mare al Alexandriei far? De ce rănit de vultur e Prometeu plenar? De ce urcă titanic un bolovan Sisif? De ce Atlas nu are paltonul coroziv?
De ce Hercule moare de dorul de nevastă? De ce are Pericle în statuie o cască? De ce Socrate bea cucuta cam spre seară? De ce Aristotel a cam fugit din ţară?




















De ce să te cunoști pe tine mai întâi? De ce Pandora avea speranţa într-un cui? De ce au căzut îngeri din cerurile înalte? De ce îmi prinzi mirarea în pagină de carte?
Aşa că, scump copil, 'nainte de culcare, Primeşti doar un sărut, fără vreun măr, mic-mare, Răspunsuri multe da-vom noi doi o viaţă întreagă Şi mult vom discuta despre fiinţa dragă.

M-au întrebat unii dacă eu am scris și "altceva". Eu le spun mereu ca "Da"!

Magazia de praf şi zânele din ierbar Când Handac făcea lacăte pentru magazia de praf, eu mă gândeam că nimic nu mai e nou sub soare şi că, dacă întâlneşti vreun deştept care a citit mai mult şi a şi reţinut tot ce a citit, vizionat, ascultat, atunci mai bine te întorci la Protagoras din Abdera cu “omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, întrucât sunt şi a celor ce nu sunt întrucât nu sunt” sau şi mai bine la oracolul din Delphi cu a sa : «Cunoaşte-te pe tine însuţi ! ».
Atunci mi-am amintit brusc de clasa a V-a şi de ierbarul meu din cartea de Basme a lui Vladimir Colin, apărută în 1979 la Editura Ion Creangă şi umplută de mine cu ierburi în ’84, adică acum 25 de ani, fiindcă mi s-a părut robustă şi gata să treacă în nemurire orice « medicinală ».
Basmele mi le cumpărasem cu 16,50 lei de la o librărie volantă, al cărei client fidel eram şi de unde mi-am luat şi cadoul de 9 ani, DEX-ul verde, şi aşa am aflat la cei 10 ani ai mei că thagar este unul care merită să fie făcut …