Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

La multi ani, Andrei! La multi ani, România! Iubindu-ne viitorul, nebătându-ne joc de prezent, ne iubim şi ţara!

Imagine
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul. Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al d…

„Proprietarul de frunze"-o foarte scurtă relatare de la lansare

Imagine

SACRIFICII DE TOAMNĂ

Imagine
Ce de justificări relative pentru sentimente intempestive, Când în mână ţineam doar o ghindă fictivă dintr-o toamnă relativă! Stau aşa, cu şişul ridicat, din care picură idei şi limfă, De băltesc pe jos cuvintele descleiate, repetitive, Marcate de-un înger al răbdării, care le montează Într-un mare logos cu aripi străvezii de toamnă, Ele fandează, blamează, impostoare, relative se întorc Într-o failibilă stare de  virtubicare torc, Nu vor să zacă reconfigurate cu autoritate în carte, Ci să se gireze unele pe altele într-un mare puzzle. Atunci într-o comprehensiune realistă  şi calpă Iau cuvintele de barbă şi le dau foc la aripi să ardă. Ca frunzele uscate de sub nuc, Fiindca sfârâie mustul şi rândunelele...se duc.

Arca pieirii mele

Imagine
Tu eşti o clepsidră întoarsă pe dos,                              În care eu pun nisipul să curgă în sus,                              Făcând noaptea să plouă ceţos,                              Cu fiecare apariţie a lumii-n apus.
                             Tu ningi cu sentimente-n minele maree,                              Eu bogătaş de fapte şi de vise,                              Cu lacăte pentru poveşti precise,                              Mă-ntorc la tine, ca orice maree.
                             Albastru sunt, tu limpede ca iarba,                              Paleta pictorului nostru ne-mpreună,                              De parcă într-un noapte bună                              Stă curcubeul la instantanee cu goală talpa.
                             De aici, de unde ne măsoară timpul,                              Deşertu-ntreg îl vărs în sticla ta,                              Pentru că am vrut sa fim şi altceva                              De parcă-n stări de graţii ne oglindirăm …

În loc de prefaţă _ Himera toamnei

Imagine
Proprietarului de frunze

Toamna ta-i, tinere drag, doar o himeră; versul ţi-e iute, amintirea-ţi dă în pârg şi migălos cultivi vorbele-n seră, te-alinţi, te joci, te bălăceşti cu sârg în râul unei vârste ce nu te părăseşte: iubeşti lumesc, faci tumbe, înjuri poeticeşte.
Prin colţurile lumii, bătute-aşa ades, nu ţi-ai uitat nici satul, nici câmpul şi nici hora, iar cărţile din preajmă, mustinde de-nţeles făcură-n nopţi de veghe să pâlpâie-Aurora, să se întoarcă timpul-ştrengar de-odinioară cu basmele sub pleoape, în casa-ţi de la ţară.
Toamna, domnule tânăr, e doar un anotimp de nerâvnit; şi spusa-i din lunga-mi întomnare. Păstrează-ţi primăvara în vene şi, estimp, rămâi la gândul simplu: ce-i efemer ne doare. Când frunzele gălbuie o să-ţi presimtă seara ce-apropie de moarte, adânc trăieşte-ţi vara!
Dan Mucenic

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)

Imagine
În loc de prefaţă



Cine nu-l cunoaște pe Ionel Muscalu, - și-l vede, așa, la televizor, cum despică firu-n paișpe la emisiuni, apoi cu funcțiile și responsabilitățile lui de administrator public al Județului Giurgiu, de președinte al TNL Giurgiu, vicepreședinte PNL județul Giurgiu, Președinte interimar al PNL municipiul Giurgiu și purtător de cuvânt al organizației județene, - ar crede că are de-a face cu un personaj dur, ocupat tot timpul cu acte, documente, semnături, ședințe, adică un tip la costum, lipsit de orice sentiment artistic. Dar sub sacoul de președinte al TNL bate o inimă de poet adevărat, giurgiuvean, născut cu dor de Dunăre și râzând pe lângă fluturi care pasc ca mieii … În sufletul lui Muscalu cresc maci și zboară frunze pe care nu le vinde, dar le dă. Și cine nu-l cunoaște pe Ionel în adâncurile lui pierde ceva și nu știe ce. El arde pe dinăuntru frumos, ca un brad tânăr, din el cresc vorbe frumoase, cu ochii mari, de copil vesel. El se sărută pe gură cu anotimpurile în…

Lansarea cărții lui Ionel Muscalu se va face pe 23 nov. ora 14 la Cafeneaua Artiștilor .

Imagine
Despre poezia poeţilor
Ionel Muscalu este un poet curajos. În primul rând pentru că este poet. În vremurile în care poeții sunt dați afară din cetate, este un act de curaj să îți întreții un hobby care îți pierde timpul liber în luptă dreaptă (și ritmată) cu visele și melancoliile. Mai apoi, pentru că este un poet anacronic. Este cu atât mai greu să ai parte de vitalitate și creativitate când ești înconjurat de lucruri și fapte care n-au nici o legătură cu timpul tău poetic.
Aici e, de fapt, marele câștig al poeziei sale. Într-o lume în care gândurile sunt purtate prin e-mail, declarațiile de dragoste se fac pe Facebook, iar sarcinile de serviciu se rezolvă prin sms, Ionel Muscalu scrie despre toate acestea folosind artefacte.
Poezia lui Ionel Muscalu “ne răstoarnă-n suflet cozonaci”, își “lasă îngerii în port” să cutreiere după rime, chiar dacă știe că pe el, Poetul, “sulița îl va ologi” la un moment dat. Ionel Muscalu e pasionat de anotimpuri, le descrie cu delicatețe pe fiecare, le în…

Copacul din tabloul cu îngeri

Imagine
În seara aceasta Andrei mi-a spus:
Tati, hai să ne uităm spre stele în sus !
Să vezi şi tu golul din cerurile grele,
Prin care Dumnezeu luminează de ele.

Nu, Dumnezeu nu aprinde stelele,
Nici nu ne întunecă nopţile,
Ci stelele sunt găuri de sus
Prin care harul Domnului s-a adus.

Pe acolo coboară în fiecare seară,
Diafană, strălucitoare şi clară- o scară.
E scara cerului adevărată
Cu trepte după fiecare faptă.

Uite, nicio seară n-a fost mai frumoasă,
Decât seara asta, când tu ai stat acasă!
Nici o stea nu a mai luminat aşa,
Ca noaptea aceasta de îngeri grea.

Eu m-am uitat în sus şi n-am văzut stele,
Cu atât mai puţin scările spre ele,
Ba şi cerul mi s-a părut posac,
De parcă şi-ar ţine zăpezi în hamac.


-Uite, acolo, Dumnezeu pictează icoane pe sticlă,

Acorduri

Imagine
Aş vrea să scriu o poezie fără cuvinte, pe care să o înţeleagă toţi oamenii,  să o simtă trecându-le prin gânduri  şi  îmbătaţi de mulţumirea clipei aceleia  să se oprească în timpul surprins, să spere mai binele viitorului , să simtă briza mării  şi aerul ozonat al muntelui, să îngheţe în secunda aceea orice răutate, iar inima să le bată cu putere, aşa cum îmi bate mie acum, când vă spun că doar muzica  poate face acest lucru.

Feţe de masă la tabla timpului

Imagine
Scutur în vânt cenuşa Vremilor văzând Ce de prieteni am pierdut În jarul zilelor trecute, La câte mese am băut Atâtea planuri prost făcute, Cum s-au tot dus cu anii odată Iluzii şi speranţe-n vânt, Mă uit în urmă şi, deodată, Mă întreb dacă unii  mai sunt?! Căci visele despre lumină Şi limpedea perdea de nori Am rupt din orizontul verde, Ce declinam din ursitori. S-au dus chiar pe vecie unii, Chemaţi la Bunul Dumnezeu, Să-l ajute în matematica lumii Într-o secundă, chiar instantaneu! Şi n-au trecut prin crugul vremii Decât atâta, douăzeci, Şi cum trecură ca berbeci, Familii, case, lupte seci Dar ce de fapte sunt în urmă, Prin strunga vremii fapte sună, Atât de adunate-n noi, Ne umplu toamnele de soi. Şi văd cum ne zâmbesc nepoţii, Cu umbra morţii care vine, Iar de-s drăguţi cu bucurii te ţine Speranţa că aşa e bine!

PE BUZA UNEI PAGINI

Eu nu umblu prin lume ca lumea,
Eu nu mă sting dedulcit la senin,
Eu nu m-adaug numericelor forme,
Si nu încerc măcar să mă înclin.

Eu nu împletesc zăpezi cu săruturi,
Eu nu beau miros de seri care vin,
Eu nu trec umilinţele în dreptu-mi,
Nu-s vânzător de busuioc sau pelin.

Eu nu ascult tunetul nici cu pieptul,
Eu nu cobor azur din argint,
Nu mă hrănesc cu colinde de clopot,
Nici nu mă trag din fiinţe ce mint.

Cu halci de dragoni solzoşi şi de aur,
Cu umbre de mere grijite şi dulci,
Duc fără prihană viaţa-mi de faur
Al zilelor mele frumoase şi lungi.

Cu frângeri de zodii la mijloc de soartă,
Cu sunet de cârciumi topind voluptos,
Aprind în exotica-mi dragoste plaiuri
De iasmii, petunii şi trandafiri roz.

Văzându-mi de treabă, abraş ca pământul,
Tăcut, noroios şi crăpat respirând,
Mă cheamă zăpezile-iele-n avântul
Nevoii de fluvii. Pieziş mă frământ.

În duminici de câmp şi în lacrimi debile,
Cu zbor adunat într-un singur pumnal,
Eu, fiu de ţăran dansez printre zambile
Iscând desfrunziri într-un an germinal.

Coperta viitorului volum de poezii

Imagine

Astăzi este ziua de naştere a lui Andrei Mihail, căruia îi urez La mulţi ani!

Imagine

Băiatul din lună

Imagine
Eu sunt băiatul din lună, Ce a căzut din stele un pic, Atunci când furtuna adună Fulgere în universul cel mic, În universul mărunt al umilelor fapte, Pe care le face fiecare în parte, Uitând de trecut şi sperând în dreptate, Eu sunt băiatul ce adună din lună, Poeme prin noapte.