Postări

Se afișează postări din 2017

Înflorire

Imagine
Înfloresc sufletele în dansul vieții,
E verde în cer, e verde în cetini,
E verde-n grădini, e verde pe câmpuri,
Înfloresc sufletele și la mine-n rânduri. Ne cuprinde un dans floral, leal și vernal,
În inimi ne cântă al vieții irepetabil dar,
În cursa fericirii ne repezim iar cu curaj,
Înfloresc dorurile, deși doare la doi pași. Zâmbim risipind copilăria ca pe știri de ziare,
Luați de vântul din sud, atinși de ploi astrale,
Dansăm un dans prea trăit de noi fiecare,
Înfloresc zâmbetele pe fețe, a fermecare. Înfloresc firile, topind iernile sufletelor noastre,
Zburdă prin aer gândurile de inimi albastre,
Tac azi a mângâiere, zefir împlinit,
Cred în oameni, în iubire. Am înflorit.

Strania călătorie în Egipt! din cartea de povești OG ŞI PRIETENII LUI de @ (c) Ionel Muscalu

Imagine
I. Strania călătorie în Egipt!
         - Am un pont pentru voi! În camera secretă, unde sunt ţinute cărţile vechi, care n-au putut fi transformate-n jocuri de calculator se află cea mai tare chestie. Acolo în biblioteca labirint am găsit cea mai tare aventură!          Og se adresase micilor lui prieteni dintr-o suflare. Pingu, Dromi, Pali, Stürme şi inorogul clătinară din cap a neîncredere. Og era plin de praful cărţilor, dar până acum nu reuşise să-i convingă.          Povestea cu grifonul, cu lipitorile, racii şi broasca, despre care le tot spunea zilnic nu-i convingea. Nici măcar piticul lui personal şi nici îngerul roz nu îl credeau în totalitate.          Cu toate acestea, Og ridică mâna dreaptă cu degetele deschise şi strigă:          - Copii, neînţelegerile vechi vor dispărea! Curiozitatea noastră ne va ajuta! Visele cu ochii deschişi se vor împlini. Vom fi optimişti pentru vecie. Stürme se ascunse sub masa micuţă din sufragerie, iar Pingu ţopăia vesel, Dromi îşi supse buza de jos…

Înger stelar

Noi, Ionel Muscalu, am cunoscut din prea plin Fericirea,
Noi am avut mereu soare,
chiar dacă l-am scos dintre cețuri de închisoare ;
Dar până când, înger magnific,
până când ieroglific,
Gândul acesta, înger obosit și prolific? Ne-am rugat stând în stranele bisericilor,
Prin blocurile de la marginea orașelor-
Nimeni nu ne-a crezut niciodată,
Nimeni, nimeni…în vreun an,
Cu fiecare cuvânt al îngerului lui Ioan
Și rana mâinilor caută ideea aruncată. Marii jucători ne-au închis în casa pariurilor lor
Râmânând pe veci sclavi ai negurilor alegerilor lor;
Pe frunțile noastre înalte au scris:
„Minunați, cinstiți, sănătoși. Aleșii mici ai noroadelor.
Melița e casa lor. Lăsați-i să fiarbă iarba fiarelor.” Noi sigur în caldele înserări nu vom îngerii
Și macaralele nu ne vor mai ridica la cer.
Dar lasă, Ionel Muscalu, nu te mulțumi !
Fiindcă în fiecare zi
Vei lupta pentru pâine,
Și pentru a schimba izma pe ochelarii vederii!
Căci Îngerul tău e obosit de atâta holbare! Parafrazare a Înger vagabond… a lui Dimitrie Ste…

Așadar, despre Eminescu ... de Ionel Muscalu

Salut sălașul unde aspru ger o fi fost când s-a născut,
era pe când cu geru'n suflet deveneai prea bine cunoscut,
căci de Gerar se cunoștea tăria, iar mintea ți se limpezea,
de lebede și nuferi galbeni sau albaștri, nici că se pomenea,
iar zălogitele păduri, nevrăjmășești în vremea aceea,
chemă un căminar cucernic și pe Raluca sa, femeia,
el, Gheorghe, ca și sfânt războinic, atâți copii te-ai fi jurat,
că poate să țină în Lume un chemat, vreun fiu de Împărat,
căci nu era nici proletar, nici vreun sărac, ci căminar amurgit
să lase din privirea formalistă spre glasul cunoștinței adâncit
acei bărbați ce bine, dar nu lesne s-au clădit.

Salut zăpezile caline, ce dorurile i-au dospit,
punând atâta alb în pâine, că înger sigur l-a ursit,
așa că firea lui sprințară, de actor și bun poet, de neam,
eu voi tot spune lumii întregi, îl și iubesc, îl și declam!
Voind și pace și iubire, când trecător, când fără soț,
el legământ avea cu tine, român de astăzi și de toți,
căci urâciunea pustiiri…