Raspuns la Lumea lu' astia micii, PEPI, Cosmin, Mugurel.

Subtitlu:P'ailalti nu-i bag in seama ca nici ei nu au vreo invartita cu mine.

Pepi Mustateanu ma tot bate la cap, mai mult la telefon, pe strada si la sonerie, decat in scris, ca a scris de mine, ca trebuie sa ii raspund. Eu, care chiulisem de la biserica in ziua de nastere, fiind fain frumos la spitalul de langa monumentul cu soldati necunoscuti din Giurgiu, nu-i raspund. Ei fac niste chestii haioase, se intalnesc, pun de-o gasca si Pepi imi zice: noi suntem vii, tu esti mort. Eu raneam zapada din fata blocului cu lopata mea personala si cu inca un vecin, ei se ocupau de chestii spirituale. Eu ajutam vecinii sa nu cada pe gheata, ei ne ajutau sa trecem mai usor peste sarbatori. Pai, in atari conditii ei se apuca sa ii scrie scrisori lui Dumnezeu , ca asa au citit intr-o carte. Eu, eremitul ratacitor de cardul lor, care vreau sa cant ca un cocor pentru cocori, le transmit si pe aceasta cale- si dacă Dumnezeu e aşa de băiat finuţ cum îl ştiu eu, şi cam e, numa’ atâta vă rog – să-l ţineţi ocupat cu rugăciunile voastre, că dacă se plictiseşte poate uită de mine şi nu îmi mai frige un început de an ca în 2009.
Căutaţi în arhivă, dacă vă roade curiozităţile, daca nu pe goagal, ca sigur gasiti o chestie cu nr 66.09.09, data de pititomicul-co-mic!
Cât despre voi (staţi să îmi şterg o lacrimă de emoţie, că mi-a intrat zeama de ardei iute de pe deste în ochi, ala de se mananca cu sarmale) – vă mulţumesc că mă citiţi. Că sigur fara voi, viaţa mea era mult mai puţin colorată! Adică era, da’ numai de culoare indigena si indigesta. Aşa că vă doresc multă sănătate, vouă şi familiilor, împăcări cu dusmanii, că nu face bine la kharme, bani de baut vinuri fierte sau sucuri naturale , succese meritate pe deplin, multă bucurie despre sărbători,dupa sarbatori, bani de timbre pentru lumea ailalta si foldere groase pentru raspunsuri. Altceva – veselie,radacini, halate de casa si papuci, avere, maşini care nu se strică şi zero şpăgi & amenzi date sau luate. Asta indubitabil . Haide, pa, ca azi este ziua mea!

O femeie, un tanar si peste o suta de ani...

Smaraiada!
Smara era din Tirgoviste, sora doctorului Andronescu. In tinerete fusese frumoasa si nu lipsita de talent literar. De un patriotism cam declamator, devenise fara sa vrea, muza scriitorilor umoristi de pe vremuri, Raneti, Teleor.
In 1905, un poet, Doinaru a publicat o poema umoristica Smaraiada.
Erau nedrepti cu aceasta romanca, este drept cam declamatoare, dar sincera, care prin 1900 s-a dus in Norvegia, iar la intoarcere a scris doua interviuri cu H. Ibsen si B. Bjoerson, care pot fi citate ca model de tinuta literara si de inteligenta folosire a interviului, pentru a face portretul unui scriitor. Ca acum 109 ani o femeie romanca stia de existenta unui Ibsen si a unui Bjoerson este o indicatie sigura a intelectului acestei Smara... Despre Doinaru cine mai stie ceva?
Sadoveanu, un tanar scriitor de succes a fost invitat de Spiru Haret, marele ministru al Scoalelor la o discutie la domiciliul ministrului din strada Verde. Era in 1905, Sadoveanu a vorbit in deplina libertate si dupa voie, criticand greselile grave pe care le sesiza el la administrarea educatiei in acel moment in Romania. Haret si-a luat cateva note. Peste putina vreme Sadoveanu era numit inspector al cercurilor culturale si bibliotecilor populare, desi avea 25 de ani.
Deci, in 1905, un tanar putea sa critice fara frica erorile administratiei in plin regim oligarhic si ca rasplata sa devina inspector guvernamental pe acea problematica... Despre Spiru Haret vorbim si astazi si nu ma gandesc la Universitatea cu acelasi nume.
Mai tarziu, cand nu mai era tanar, Sadoveanu a preferat sa taca sau sa scrie Mitrea Cocor.
Dar nu despre Sadoveanu vreau sa cutezam acum, ci despre o atitudine care in urma cu o suta cinci ani avea succes in Romania.
Cred ca ar trebui sa avem o atitudine corecta fata de ceea ce se intampla langa noi, sa nu ne sfiim sa o spunem si sa continuam acest lucru mai cu osebire in aceste vremi stranii, subrede...