marți, noiembrie 29, 2011

Colind de Raia




















Noi venim de prin istorii

Să vă  spunem alegorii,
Drumu-i alb ca un cearceaf,
Câmpul pare epigraf,
Dintr-o operă semeaţă,
Ce-a lăsat la noi în viaţă,
Un Domn bun, un Domn de Sus,
Care se cheamă Iisus!
Alergăm cu obraji de jar,
Daţi-ne un covrig măcar,
Da-ţi-ne un ban în traistă,
Fiindcă vă vestim Speranţă,
Iar dacă ne daţi un măr,
Vă vom spune şi Adevăr-
Cum că s-a născut Hristos,
Din Bethleemul pietros,
Taină sfântă şi aşteptată,
Noi mai prevestim odată,
Casa o să vă înflorească,
Sufletul o să vă rodească,
Umbletul să ne priască,
Să aveţi viaţă domnească.
Dar dacă râdeţi de noi,
Să n-aveţi să-njugaţi boi,
Să vă ţineţi darurile,
Ca gerul chiciurile,
Când străluce soarele!
Însă tu ne-oi omenii,
Gazdă cu mâini cilibii,

Rămâi gazdă sănătoasă
Şi iubită şi frumoasă,
Fiindcă ne-ai primit în casă!

duminică, noiembrie 27, 2011

Întrecere de călăreţi


acum ştiu,
deşi este greu să cred,
acum văd,
deşi lumina mă doare.
acum sunetele
au cromatică valoare.

sunt tăcut ca un şarpe în oraş,
nimeni nu mi-a atins pielea,
toţi mi-au vrut capul...
chiar înainte de apus.

ne punem mănuşile, cazmalele,
ochelarii de eclipsă,
mai bine lipsă şi omorâm
ţânţarii unul câte unul.

la dreapta
 o nurcă perfidă,
la stânga
privirea ei similară.

deasupra
naturala privire a tatălui,
încolo mâna ei pe umeri
strâng disperat,
subliniat,
ca o cădere de pietre...
cam pe acolo pe unde trec călăreţii,
notabil măsurând trecerea.

LAS PALABRAS




Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,
no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.
Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,
ellas deben ser dócilmente colocadas y
- todavía hojeadas -
hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,
que se aclaren y vivan solas sus significados.

Las palabras deben ser tratadas con paciencia,
con soluciones especiales que vienen de historias
-personales, culturales, sensoriales-
A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,
a veces vienen de las verduras, del agua, del sol
y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-

Las palabras no se provocan,
y se deslizan en el cuerpo por el tacto.
Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes
sino como los sentidos llenos de significados,
con sensaciones nocturnas
cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,
como unos misterios,
a través de los rincones de las casas.

Las palabras están en la memoria,
en los pliegues de los ojos, de la boca y de la frente.
Las palabras se sueñan de día, a veces con tacones
mientras las escribes extendidas
y se iluminan cuando te visitan por la noche.
Las palabras se flitran
como filtra la abuela el queso en la coladera
como los ¡hombres, pájaros y cerdos!
con los signos de puntuación.
Las palabras no son de oro ni de plata.
La palabra oro es tan corta
como agua, cielo, aire
y la palabra diamante es pulida
como el pájaro es pulido por el aire
que no vuela sin rumbo
sino que desciende del sol.

En nuestros relojes de arena
se murmura, por momentos,
que el tiempo ha pasado.
Las palabras ordinarias se van,
las importantes se escapan
pero no irán al futuro
sino por dichos y combinaciones
de otras y otras generaciones


Poema de Ionel Muscalu traducido por Nicoleta Ilie y Beatriz Estrada

Îmi este dor de luna Mai, aşa că mă gândesc să repet isprava din luna aprilie, adică o nouă lansare de carte. De data aceasta, lansarea unui al IV-lea volum, care să cuprindă poeziile de sezon, iar numele acestuia să fie Respir brume, beau zăpezi. Deocamdată, să ne aducem aminte de frumoasa ispravă din primăvară.

Frunzele de stejar saluta cu onoare Frunze de artar!

Am preluat aceasta cronica exact asa cum a aparut pe blogul Frunze de artar-un jurnal si o postez aici fara a schimba nimic, adaugand multumirile mele si faptul ca doamna Irina Moga a scris aceasta cronica onoranta pentru mine: “Ostatic la ferestrele vietii”, ostatic al luminii



Lansata la jumatatea lunii aprilie 2011 la Turnul cu Ceas din Giurgiu, cartea de poezii “Ostatic la ferestrele vietii” a domnului Ionel Muscalu, -  publicata de Editura Pelican - are deja cititori in Canada, printre care ma numar si eu.

Am avut placerea sa il ‘intalnesc’ pe dl. Muscalu pe internet, prin interactiune bloggerista, respectiv i-am citit posturile, am schimbat mesaje si iata acum am ocazia sa citesc volumul de poezii “Ostatic la ferestrele vietii”, volum a carui geneza am urmarit-o pe blogul autorului.

Prefata cartii, deosebit de inspirata, ii apartine lui Dan Mucenic, care cu o doza de umor amical si creativitate, isi intituleaza introducerea la “Ostatic la ferestrele vietii”Cel care scrie gradini, o frumoasa definitie pentru actul scrierii.

Universul poetic al domnului Muscalu se remarca, as zice, prin rima si ritm care, dupa parerea mea, constituie vectorii principali ai artei poetice in “Ostatic la ferestrele vietii”.
In cautarea muzicalitatii, poetul descopera imagini, idei, exploreaza si avanseaza pe cararile metaforei:

“Iar gândul toropit de alba tulburare
Se va roti în toaca bătută cu mirare
De bunii mei prieteni, ostateci ai luminii
Ce vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii.”

din Ostateci ai luminii.

Volumul “Ostatic la ferestrele vietii” ne dezvaluie cateva din dimensiunile poeziei domnului Muscalu: aerul sacru al mai multor poeme, inspirat parca de aburul unor ceasloave:

“- Uite acolo, Dumnezeu picteaza icoane pe sticla,
Inmoaie stelele intr-un cer plin de har si de frica!”

din Copacul cu tablouri de ingeri.

 Natura contemplativa a ‘rostirilor’ se combina cu momente de razvratire (poetice, fireste) in care se resimt ecouri minulesciene:

‘Oh timpul acesta, trecut-petrecut,
Ma impinge cu limba clepsidrei in coloane.
Ma impinge inainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticala.”

din Cosmos pe verticala.

Imaginile vizuale din poemele din “Ostatic la ferestrele vietii” sant puse cateodata in relief de cuvinte si figuri de stil care evoca un univers in continua expansiune:

“Ma uitam la paharul acela de apa,
Ca la ultmul ciclon din Caraibe”

din Casnice

Un univers poetic si publicistic, care cred va continua sa atraga noi cititori.


12 comentarii:


Karla spunea...
Trebuie sa fie o cronica semnata Irina Moga... Felicitari amandorura, creatorului si cititoarei deopotriva...
ionelmuscalu spunea...
@ Karla: Multumiri pentru comentariu. Am facut cuvenita corectura in titlu.
Irina M. spunea...
Dl. Muscalu: Va doresc sa va bucurati in continuare de aparitia acestei carti. Felicitari Karinei, autoarea copertei.
CELLA spunea...
FELICITĂRI! mulţi cititori mă uimeşte, POZITIV, îmbinarea preocupării pentru politică cu POEZIA!:) multe bucurii să aducă dacă ar putea amîndouă:)
INCERTITUDINI spunea...
Este o onoare pentru mine să pot citi și comenta scrierile Dumneavoastră- Irina Moga și Ionel Muscalu! Multe poeme pline de iubire vă doresc să adăugați creației voastre!
magda spunea...
My beloved friend Many congratulations for the poetry collection in your book!!! I admiringly you and i'm very glad for you!!! Worm greetings
taio spunea...
excelent post
ionelmuscalu spunea...
Am fost plecat in acest sfarsit de saptamana intr-un loc unde nu am avut internet, asa ca nu am putut raspunde. Incep prin a-i multumi doamnei Irina, cea care a facut posibila aceasta avalansa de comentarii! De asemenea tuturor acelora care mai cred in poezie si in calitatile ei, de oriunde v-ati afla, fie Canada, Franta, Grecia, Romania sau Brazilia, Italia etc..Acest blog m-a pus in legatura cu oameni din intreaga lume , iar scrierile mele au ajuns in toata lumea, ceea ce ma bucura nespus, dar aceasta este democratia internetului si partea aceasta este buna!
ionelmuscalu spunea...
@ Cella: Multumesc, sper sa aveti dreptate! Imi place mult blogul dvs. plin de viata.
ionelmuscalu spunea...
@ Incertitudini: Este o onoare pentru mine sa va am cititor si ma bucura faptul ca sunteti alaturi de noi. Multe posturi de calitate si datatoare de idei gasesc mereu pe blogul dumneavoastra plin de pasiune si de educative scurte povesti de viata.
ionelmuscalu spunea...
@ taio: merci, taio!
ionelmuscalu spunea...
@Magda: It's a lovely tribute and fun to read or look.Sincere thanks!

sâmbătă, noiembrie 26, 2011

CAPTURA DE ORBIRE
















Se petrec, în tabere, îndrăzneli si lucruri de nespus,
Plus că nimic din castelul supus retrocedării nu se dă dus,
Moletierele soldaților liniștiți de gheață se zbat
Formal pe umerii de deasupra inimilor care bat
Grav în Belgia, Suedia, Canada, Spania sau Campagna,
Rezultatul frontierelor luate cu asalt, șampania
Băută de dragoste de scăpare de panică după,
Îmbulzeala golirii înțelese de toți ca părăsire,
Vai!, ce bogaţi vor fi chinuiții consemnați,
Nu, nu este nici o glumă, captura de orbire
Funcţionează cu piedica trasă fără a fi somaţi.
La atac chinuit.
Punct ochit!
Punct lovit!
Nebărbierit stă ceas de ceas
Optimistul cu ochii căprui de dor zdrobitor,
Capturat de fericirea ultimei seri de vals,
Înainte de rock and roll fulgerător.
Căci e clar, nu există decât dulcele deliciu
Al serilor domesticite atomic, fără prejudiciu,
Angoasate de temeri concrete de zahăr candel,
Prejudiciabil ca şi sensul girator
Învârtit pe lângă decor.

miercuri, noiembrie 23, 2011

... îngerească

Durerea face şi ea parte din anii mei,
Aşa cum viaţa face parte din destinul nostru,
Doar trecerea timpului lasă loc
Uitării şi amintirilor cu soare.
Oamenii uitării răsar în gând
Înaintea morţii, ca un solo de chitară,
Dansând perdelele echilibrului până la pericol,
Numărate cu cifrele arabe, semănând cu virgule şi puncte,
Ce ne despart adesea vieţile, destinele,
Deşertăciunile cu viaţă şi sânge.
Eu cred că uitările au fost create de îngeri,
Iar numerele de diavol inventate,
Ca unităţi pentru păcate,
Fiindcă îngerii aveau săbii de foc
Şi dracul doar aripi de mizantrop.

Dragostea prăsită cu iele






































Am respirat brume, am băut zăpezi,
Am lins drob de stare din sărit de iezi,
Am vândut pe Iuda pe-o vadră de vin,
Am tăiat copacul-un măr mai puţin,
Am lăsat să-mi crească barbă din peniţe,
La apus de soare zbor de gărgăriţe,
Mi-am crescut răbdarea, fulgere fumând,
Am stins curcubee, urşi amuşinând,
Am tras chiulu-n vrăbii, cu stafizi de turci,
Fost-am pus oblon la răscruci de cruci,
Busuioc lingou de nea prin suspin,
Praf de poezie prin cer viscain,
Movele magnolii-funii la vioară,
Am dormit pe cobză şi-am zburat spre seară,
Am râs cu scântei, chiar şi-n forme fixe,
Desfrunzind femei de stări neprolixe,
Am iubit zăganul, l-am hrănit cu irişi,
Printre nuferi galbeni, hrăneam rozii ibişi,
Am simţit miresme pure de anotimpuri,
Am zidit cetăţi şi am ridicat imnuri,
Am suit pe trepte cobiliţa lunii,
Neuitându-ţi ochii încinşi, ca tăciunii.

Dragii mei, niciodată nu m-am simţit mai onorat decât astăzi!!! Astăzi, între prietenii mei şi ai acestui blog s-a alăturat Poetul Antonio Porpetta. Las mai jos , în original, ce ne spune Wikipedia despre acest mare poet contemporan si va invit sa ii vizitaţi pagina de poezie http://www.porpettablog.com/ sau accesand cea de-a 788-a fotografie a unui prieten al acestui blog. Cu aleasă stimă, Maestre!

Antonio Porpetta es un escritor y poeta nacido en EldaAlicante, (Comunidad ValencianaEspaña), 1936.

[editar]Biografía

Antonio Porpetta.jpgLicenciado en Derecho y doctor en Ciencias de la Información (Filología Española) por la Universidad Complutense de Madrid. Diplomado en Genealogía, Heráldica y Nobiliaria por el Consejo Superior de Investigaciones Científicas. Miembro Correspondiente de las Academias Norteamericana (Nueva York) y Guatemalteca de la Lengua Española, así como de la Sociedad Mexicana de Geografía y Estadística.

Inició su labor literaria con la publicación del libro de poemas Por un cálido sendero (Madrid, 1978), al que seguirían: La huella en la ceniza. Prólogo deLeopoldo de Luis (Alicante, 1980); Cuaderno de los acercamientos (Sevilla, 1980); Meditación de los asombros. Prólogo de José Hierro (Valencia, 1981); Ardieron ya los sándalos (Madrid, 1982); El clavicordio ante el espejo (Madrid, 1984); Los sigilos violados (León, 1985); Territorio del fuego(Madrid, 1988 y 1989); Década del insomnio. Selección e Introducción de José Mas (Madrid, 1990); Adagio mediterráneo (San Sebastián de los Reyes/Madrid, 1997); Silva de extravagancias. Prólogo de Pedro J. de la Peña (Madrid, 2000); Penúltima intemperie (Antología personal). Introducción de Florencio Martínez Ruiz (Valencia, 2002); De la memoria azul (Valencia, 2003); Como un hondo silencio de campanas. Prólogo de David Escobar Galindo (San Salvador, 2005); y La mirada intramuros. Prólogo de Rafael Carcelén García (Madrid, 2007).
Ha publicado ensayos sobre la vida y la obra de Carolina Coronado (Madrid, 1983) y Gabriel Miró (Alicante, 1996; Madrid, 2004; Valencia, 2009), así como una Historia de la Asociación de Escritores y Artistas Españoles, con prólogo de Leopoldo de Luis y epílogo de J. Gerardo Manrique de Lara (Madrid, 1986). Y como narrador, Manual de supervivencia para turistas españoles (Madrid, 1990); El benefactor y diez cuentos más (Alicante, 1997);Memorias de un poeta errante. Introducción de Adela Pedrosa (Elda/Alicante, 2008); Historias mínimas y otros divertimentos (Madrid, 2009); y Guía práctica para turistas inexpertos (narrativa de humor) (Madrid, 2011).
Grabaciones en su voz: Casete Territorio del fuego (Madrid, 1989); CD Mi palabra y mi voz(Madrid, 1998); y CD Versos para quien sepa amar(Elda/Alicante, 2009).
Amplias antologías y estudios de su obra en los libros: Antonio Porpetta: Una voluntad poética, de R. Hiriart (Alicante, 1988); Antonio Porpetta: Memoria y presencia, de S. Pavía (Elda/Alicante, 1993); Antonio Porpetta: Análisis y aplicaciones pedagógicas de su obra poética, Tesis doctoral de M. Klass (Nueva York, 1998); y La poesía de Antonio Porpetta: Un mar de temas y de símbolos, Tesis de licenciatura de O. Condrea (Iasi, Rumania, 2001).
Ha recibido, entre otros, los premios: “Fastenrath”, de la Real Academia Española (1987), “Ángaro” (1980), “Gules” (1981), “Hilly Mendelssohn” (1983), “José Hierro” (1996), “Ciudad de Valencia” de Poesía y de Ensayo en Castellano (1999 y 2003, respectivamente), y los de la Crítica Literaria Valenciana de Ensayo (1996) y de Poesía (2001). En 1987 le fue concedida la "Medalla de Plata" de la Asociación de Escritores y Artistas Españoles.
Está incluido en numerosas antologíasenciclopedias y diccionarios especializados y parte de su obra poética ha sido traducida y publicada en formato de libro a los idiomas: alemáninglésitaliano,rusoserbiorumanofrancésárabeportugués y valenciano, así como transcrita al sistema Braille por la Organización Nacional de Ciegos de España.
Desde 1984 viene desarrollando gran parte de su actividad pública en universidades e instituciones académicas y culturales de muy diversos países de los cinco continentes en calidad de conferenciante, lector de poemas y director de seminarios de iniciación poética, además de divulgador de la literatura española. En este aspecto, ha merecido destacados reconocimientos, entre ellos la “Llave de Oro” de la ciudad de Smederevo (Serbia), en 1999, por la difusión de su obra poética en aquel país; una “Proclama de Honor” de la Presidencia del Condado de Manhattan, en 2003, por su continuada labor académica y literaria con las comunidades hispanas de Nueva York (Teachers College/Columbia University); en abril de 2005 su ingreso en la “Orden de Don Quijote” de la prestigiosa Sociedad “Sigma Delta Pi”, National Collegiate Hispanic Honor Society, por sus actividades de difusión de la poesía española en Universidades norteamericanas (Lehman College/CUNY, City University of New York); y en abril de 2006 la "Orden de los Descubridores", de la misma Sociedad (St. John's University, New York).
En noviembre de 1992, y por acuerdo unánime del Pleno Municipal de Elda (Alicante), se impuso su nombre al Centro de Educación de Personas Adultas de la localidad; y en enero de 2010, también con unanimidad del Pleno, se le dedicó un amplio espacio urbano con la denominación "Plaza del Poeta Antonio Porpetta".

luni, noiembrie 21, 2011

Memoria copacului

Să cânt doborârea copacului pe care acum scriu,
Pe care tu acum citeşti foşnet de aspiraţii,
Stări de zig-zag din adâncul sufletului meu,
Din adâncul pădurii , de unde a venit,
Cetăţeneşte copacul, ca o pulsatorie stare a substantivului
Copac , limpezit în acţiunea practică
-Eu scriu pe el, tu citeşti în venele  mele
Tot sângele trecut al pădurii.

Miros a muşchi şi a izvoare până în omuşor,
Mă inundă-n capilare vinovăţia
De a-i fi luat lunii mâinile de pe munte,
Zădărât de umbra fecioarei deloc castă,
Fantastică memorie trebuie să aibă
Pădurea aceasta,
Care a umplut de mii de ani bibliotecile,
Vasele de lut
Şi minţile noastre schimbătoare!

EDRAH_Giurgiu PHASE I