Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2011

Colind de Raia

Imagine
Noi venim de prin istorii

Să vă  spunem alegorii,
Drumu-i alb ca un cearceaf,
Câmpul pare epigraf,
Dintr-o operă semeaţă,
Ce-a lăsat la noi în viaţă,
Un Domn bun, un Domn de Sus,
Care se cheamă Iisus!
Alergăm cu obraji de jar,
Daţi-ne un covrig măcar,
Da-ţi-ne un ban în traistă,
Fiindcă vă vestim Speranţă,
Iar dacă ne daţi un măr,
Vă vom spune şi Adevăr-
Cum că s-a născut Hristos,
Din Bethleemul pietros,
Taină sfântă şi aşteptată,
Noi mai prevestim odată,
Casa o să vă înflorească,
Sufletul o să vă rodească,
Umbletul să ne priască,
Să aveţi viaţă domnească.
Dar dacă râdeţi de noi,
Să n-aveţi să-njugaţi boi,
Să vă ţineţi darurile,
Ca gerul chiciurile,
Când străluce soarele!
Însă tu ne-oi omenii,
Gazdă cu mâini cilibii,

Rămâi gazdă sănătoasă
Şi iubită şi frumoasă,
Fiindcă ne-ai primit în casă!

Întrecere de călăreţi

acum ştiu,
deşi este greu să cred,
acum văd,
deşi lumina mă doare.
acum sunetele
au cromatică valoare.

sunt tăcut ca un şarpe în oraş,
nimeni nu mi-a atins pielea,
toţi mi-au vrut capul...
chiar înainte de apus.

ne punem mănuşile, cazmalele,
ochelarii de eclipsă,
mai bine lipsă şi omorâm
ţânţarii unul câte unul.

la dreapta
 o nurcă perfidă,
la stânga
privirea ei similară.

deasupra
naturala privire a tatălui,
încolo mâna ei pe umeri
strâng disperat,
subliniat,
ca o cădere de pietre...
cam pe acolo pe unde trec călăreţii,
notabil măsurând trecerea.

LAS PALABRAS

Imagine
Las palabras no se avientan a la página o por la ventana,
no se ajustan, ni se fabrican, ni se engranan.
Las palabras no se juzgan, ni se digieren, ni se fuman,
ellas deben ser dócilmente colocadas y
- todavía hojeadas -
hay que dejar que se muevan, que susurren, que retumben,
que se aclaren y vivan solas sus significados.

Las palabras deben ser tratadas con paciencia,
con soluciones especiales que vienen de historias
-personales, culturales, sensoriales-
A veces las palabras se palpan y están dadas por el Señor,
a veces vienen de las verduras, del agua, del sol
y del aire- etéreas, terrestres, esféricas-

Las palabras no se provocan,
y se deslizan en el cuerpo por el tacto.
Las palabras rechinan pero no como las puertas o los dientes
sino como los sentidos llenos de significados,
con sensaciones nocturnas
cuando truenan sus huesos, de aire y de vidrio,
como unos misterios,
a través de los rincones de las casas.

Las palabras están en la memoria,
en los pliegues de los ojos, de la boca…

Îmi este dor de luna Mai, aşa că mă gândesc să repet isprava din luna aprilie, adică o nouă lansare de carte. De data aceasta, lansarea unui al IV-lea volum, care să cuprindă poeziile de sezon, iar numele acestuia să fie Respir brume, beau zăpezi. Deocamdată, să ne aducem aminte de frumoasa ispravă din primăvară.

Imagine
Frunzele de stejar saluta cu onoare Frunze de artar! Am preluat aceasta cronica exact asa cum a aparut pe blogul Frunze de artar-un jurnal si o postez aici fara a schimba nimic, adaugand multumirile mele si faptul ca doamna Irina Moga a scris aceasta cronica onoranta pentru mine: “Ostatic la ferestrele vietii”, ostatic al luminii

Lansata la jumatatea lunii aprilie 2011 la Turnul cu Ceas din Giurgiu, cartea de poezii “Ostatic la ferestrele vietii” a domnului Ionel Muscalu, -  publicata de Editura Pelican - are deja cititori in Canada, printre care ma numar si eu.
Am avut placerea sa il ‘intalnesc’ pe dl. Muscalu pe internet, prin interactiune bloggerista, respectiv i-am citit posturile, am schimbat mesaje si iata acum am ocazia sa citesc volumul de poezii “Ostatic la ferestrele vietii”, volum a carui geneza am urmarit-o pe blogul autorului.
Prefata cartii, deosebit de inspirata, ii apartine lui Dan Mucenic, care cu o doza de umor amical si creativitate, isi intituleaza introducerea la “Ost…

CAPTURA DE ORBIRE

Imagine
Se petrec, în tabere, îndrăzneli si lucruri de nespus,
Plus că nimic din castelul supus retrocedării nu se dă dus,
Moletierele soldaților liniștiți de gheață se zbat
Formal pe umerii de deasupra inimilor care bat
Grav în Belgia, Suedia, Canada, Spania sau Campagna,
Rezultatul frontierelor luate cu asalt, șampania
Băută de dragoste de scăpare de panică după,
Îmbulzeala golirii înțelese de toți ca părăsire,
Vai!, ce bogaţi vor fi chinuiții consemnați,
Nu, nu este nici o glumă, captura de orbire
Funcţionează cu piedica trasă fără a fi somaţi.
La atac chinuit.
Punct ochit!
Punct lovit!
Nebărbierit stă ceas de ceas
Optimistul cu ochii căprui de dor zdrobitor,
Capturat de fericirea ultimei seri de vals,
Înainte de rock and roll fulgerător.
Căci e clar, nu există decât dulcele deliciu
Al serilor domesticite atomic, fără prejudiciu,
Angoasate de temeri concrete de zahăr candel,
Prejudiciabil ca şi sensul girator
Învârtit pe lângă decor.

... îngerească

Imagine
Durerea face şi ea parte din anii mei,
Aşa cum viaţa face parte din destinul nostru,
Doar trecerea timpului lasă loc
Uitării şi amintirilor cu soare.
Oamenii uitării răsar în gând
Înaintea morţii, ca un solo de chitară,
Dansând perdelele echilibrului până la pericol,
Numărate cu cifrele arabe, semănând cu virgule şi puncte,
Ce ne despart adesea vieţile, destinele,
Deşertăciunile cu viaţă şi sânge.
Eu cred că uitările au fost create de îngeri,
Iar numerele de diavol inventate,
Ca unităţi pentru păcate,
Fiindcă îngerii aveau săbii de foc
Şi dracul doar aripi de mizantrop.

Dragostea prăsită cu iele

Imagine
Am respirat brume, am băut zăpezi,
Am lins drob de stare din sărit de iezi,
Am vândut pe Iuda pe-o vadră de vin,
Am tăiat copacul-un măr mai puţin,
Am lăsat să-mi crească barbă din peniţe,
La apus de soare zbor de gărgăriţe,
Mi-am crescut răbdarea, fulgere fumând,
Am stins curcubee, urşi amuşinând,
Am tras chiulu-n vrăbii, cu stafizi de turci,
Fost-am pus oblon la răscruci de cruci,
Busuioc lingou de nea prin suspin,
Praf de poezie prin cer viscain,
Movele magnolii-funii la vioară,
Am dormit pe cobză şi-am zburat spre seară,
Am râs cu scântei, chiar şi-n forme fixe,
Desfrunzind femei de stări neprolixe,
Am iubit zăganul, l-am hrănit cu irişi,
Printre nuferi galbeni, hrăneam rozii ibişi,
Am simţit miresme pure de anotimpuri,
Am zidit cetăţi şi am ridicat imnuri,
Am suit pe trepte cobiliţa lunii,
Neuitându-ţi ochii încinşi, ca tăciunii.

Dragii mei, niciodată nu m-am simţit mai onorat decât astăzi!!! Astăzi, între prietenii mei şi ai acestui blog s-a alăturat Poetul Antonio Porpetta. Las mai jos , în original, ce ne spune Wikipedia despre acest mare poet contemporan si va invit sa ii vizitaţi pagina de poezie http://www.porpettablog.com/ sau accesand cea de-a 788-a fotografie a unui prieten al acestui blog. Cu aleasă stimă, Maestre!

Imagine
Antonio Porpetta es un escritor y poeta nacido en EldaAlicante, (Comunidad ValencianaEspaña), 1936. [editar]BiografíaLicenciado en Derecho y doctor en Ciencias de la Información (Filología Española) por la Universidad Complutense de Madrid. Diplomado en Genealogía, Heráldica y Nobiliaria por el Consejo Superior de Investigaciones Científicas. Miembro Correspondiente de las Academias Norteamericana (Nueva York) y Guatemalteca de la Lengua Española, así como de la Sociedad Mexicana de Geografía y Estadística.
Inició su labor literaria con la publicación del libro de poemas Por un cálido sendero (Madrid, 1978), al que seguirían: La huella en la ceniza. Prólogo de

Memoria copacului

Imagine
Să cânt doborârea copacului pe care acum scriu,
Pe care tu acum citeşti foşnet de aspiraţii,
Stări de zig-zag din adâncul sufletului meu,
Din adâncul pădurii , de unde a venit,
Cetăţeneşte copacul, ca o pulsatorie stare a substantivului
Copac , limpezit în acţiunea practică
-Eu scriu pe el, tu citeşti în venele  mele
Tot sângele trecut al pădurii.

Miros a muşchi şi a izvoare până în omuşor,
Mă inundă-n capilare vinovăţia
De a-i fi luat lunii mâinile de pe munte,
Zădărât de umbra fecioarei deloc castă,
Fantastică memorie trebuie să aibă
Pădurea aceasta,
Care a umplut de mii de ani bibliotecile,
Vasele de lut
Şi minţile noastre schimbătoare!

Inimi de fluturi

Imagine
Suntem nişte cuvinte arse.
Nici măcar nu ştim care exact.
Imaginaţi-vă cum zburăm:
Dacă cineva ne scrie pe o hârtie,
Din cauza căldurii ce ne arde elitrele,
Deasupra nisipului
Un pic, deasupra sulfului,
Apoi cădem, cenuşă a cernelii
Până în adâncul sufletelor,
Ce ne primesc în ele ca nişte morminte
Cu capacele deschise spre seară,
Pentru a ne trage ultima suflare
În dimineţi cenuşii, cu senzaţia geniului
Strălucind o fulgerare de răsărit,
Care nici nu ştie măcar din câte litere este,
Care numai prin surâs dă ora exactă a izvoarelor,
Ca un ghimpe în inima fluturelui!

Post card

Imagine
Şi atât aş vrea în nopţile perene,
Să-ţi simt crescând nebunele dorinţi,
Să mă cuprindă febra ta din perne,
Să-ţi văd iubind ochii tăi cuminţi.

Şi atât aş vrea să zac pe pat la tine,
Pân' se vor bate teii ceia iar,
Ca să mă amăgeşti cum ştii mai bine,
Că luna mai nu este-n calendar.

Şi atât aş vrea să ştii şi tu de mine,
Că nu e vis în aer predispus,
Acea leoaică peste tot se ţine
De faţa mea, care nu-i e de ajuns.