Postări

Se afișează postări din aprilie, 2012

DESCANTEC CONTEMPORANEIZAT

Imagine
Se pune intr-un pocal un vis prolix,
cu aripi de albina si bradut neimpodobit,
o norma axiomatica antireumatica,
un anacronism competent cat un homar,
 de care desigur nu are nimeni habar,
un sarpe pitoresc din apogeul puterii,
poate fi luat si de pe caduceul mierii,
o profetie din unghere si plina de adevar,
o aripa de regina de pe un trantor,
un picior de iepure schiop,
scapat de vanzare la iarmaroc,
o digitatie profilata, dar nedescoperita,
un clopotel de argint din apa randuita,
parul de pe coada vulpii de urs jumulita,
Puloverul tau cu snur, dezbracat canonic,
botul pe care il faci, de ornitorinc,
si licori din flori de la ursitori-un pic,
apoi se da un ptiuuu! pe angoasa intoarsa
cat spaima cea trasa din teama de-acasa,
ca sa se duca frigul pe pustie,
dincolo de soarele muls in apus de la tichie,
de-o fata nurlie, frumoasa, candrie,
speciala si scoasa din teaca,
in pozitie cuviincioasa, opaca,
precisa si necuvantatoare de vorba mare,
amestecata cu alean pe racoare,
se pune sub luna plina, ca pe Vlasie,
da…

Fulgi de cer

Imagine
Eu când colind în lume umblu
Cu cumpăna fixată lângă geană,
Din iris plâng cu verde bleu,
Lăsând arcada timpului să cearnă.

Negraţios, empiric şi oniric,
Peripatetic predispus la junghi,
Lăsând în tău aleanul meu cel liric
Cu astrul tău să facă unghi.

Dansez prin tăul meu extraterestru singur,
Din cărţi de curcubee abjurând citate
Şi te conjur atât de alb, de sigur,
Să-mpănoşăm memento împerecheate.

Apoi tâşnesc pe dulcea mea cometă,
Pe o superbă coadă cu oftat,
Când stai aşa, premeditat cochetă,
Lăsând pe jos un cer escamotat.

Culoarea ta e nuferiu vibrantă,
O deltă eu descânt, când tu desmierzi,
Cu zâmbetul hitit la mine-n barbă,
 Să nu mă umblu în vremi ce tu le pierzi

Statuile visului

Imagine
Bat clopotele, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea,
Ne lunecă viaţa la marginea lunii,
Vântul din sânge ni-l doresc unii.


Ne dor vertebre, ne dor falange,
Ne cresc în lacrimi din suflet, alge,
Nu mai întoarcem, nu mai sperăm,
Patima-n suflet, cetina-n somn.


Visăm iubirea şi libertatea,
Urâm tăcerea şi urâm noaptea,
Tăinuim crezuri, sperăm-speranţe,
Sămânţa-i seacă de atâtea gloanţe.


În nopţi de taine, ce nu le dorm,
Vise-n statui - clasic le torn,
Clopote bat, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea.
Motto: 
"Înnebunesc salcâmii în orice primăvară
De-atâta frumusețe, de-atâta alb curat,
Lumina lor de îngeri a început să doară
Și fiecare-și plânge un vis îngenuncheat!"
http://www.blogger.com/profile/10125186314702417033

Greşesc  pruncii ce nu mai suportă sânul mamei,
Greşesc plecând în timpuri ce  ţin de absolut,
Se rătăcesc cei care îşi pun  paloarea  stanei,
Peste surâsul care rabdă zidul tăcut?

E primăvară şi înnebunesc salcâmii,
Ciulinii îşi scot ciubotele pe drum,
Prin lumea largă umblă iar românii,
Ca să-şi realizeze visul din surghiun.

E primăvara-n toi şi iar greşesc mai marii,
Ne strigă repetat că suntem chiori,
Chiar de nu văd cum mai trăiesc ţăranii,
Din luxul lor aseptic, speriaţi de  boli.

Ei nu văd sărăcia şi  nici nu simt durerea,
Nu ştiu dacă la poartă ne moare un copil,
Nu au vreo lacrimă, de ţi-ai pierdut puterea,
Fiindcă din umbră-i poartă acelaşi gând debil.

O singură lumină mai cred că au în soartă,
Iar soarta asta crudă, le-o poartă-un mov netot,
Fiindcă …

imagini de primăvară, din curtea alor mei

Imagine
Generalul.
Primăvara de mai an.















Părul lui Florin, acum câţiva ani.











În grădină la tata.


Imagine
Vas cu mere
Sunt prizonierul mărului din trup,
Ma arde coaja lui atât de roaşă,
Mă întristează şi vreau să te pup,
Tu coastă, tu, care îmi eşti şi moaşă!

Sunt prizonierul frunzei şi al ruşinii,
M-ascund în taifun de ochi turbat,
Cu tine-n braţe, ca să-ţi încerc crinii,
În suflet sfânt, brocat şi parfumat.

Sunt stivuit în fapte de ocară,
Biblioteci de stări cu scări şi cu registre,
De flăcări colorate-n zei spre seară,
Am inventat, ca să m-ascund, Magistre!

Sunt ca o sticlă de ţuică pe o pară,
Păstrând tăria şi-nvelind puterea,
Atâta dragoste vibrează visul iară,
C-aş mai muşca de atâtea ori căderea.

Cu pulberi tandre, pecete de iarbă,
Mi-ai pus în muncă şi în legământ,
Să ard din mere tălmăciri de soartă,
Mohor culcat în amfore de lut.

Eu, trup de somn, pământul ars cu moartea,
Sunt lutul din cuptor, cât aş putea visa,
C-apoi, desăvârşirea ne sorcovea cu arta,
De-a colinda, de-a râde, de-a urla.

Mă întorc în măr, ca viermele în păcat,
Sunt iar copil desăvârşit  în rai  şi sper,
Bucata aceea încă să nu fi muşca…

FEMEIA COMUNISTĂ, in viziunea lui Damian Ancu

Romanticii pot spune că tradiţia celebrării femeii datează încă din vremea grecilor. Pe atunci, inclusiv măreţii zei din Olimp aveau o zi in care sărbătoreau pe zeiţa Rhea, zeiţa-mamă a tuturor, asociată deseori cu pământul. Astfel, odată cu ei si pământenii sărbătoreau femeia-mamă, creatoarea tuturor fiinţelor vii şi simbol al renaşterii perpetue. Astăzi, ziua de 8 martie celebrează femeia la toate vărstele, zâmbetul, gingăşia, generozitatea si dăruirea ei. Contrar aşteptărilor, Ziua Femeii, pe care o sărbătorim pe 8 Martie, nu este la fel de veche ca Măţişorul. Această sărbătoare s-a născut undeva la începutul secolului trecut, şi este strâns legata de mişcarea feministă şi, destul de ciudat, de ideologia socialistă,se arată pe International Women's Day. In 1908, 15.000 de femei au mărşăluit în New York City cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune şi dreptul la vot, iar in 1909, potrivit unei declaraţii a Partidului Socialist din America, Ziua Internaţională a Feme…

TALERUL DE IERBURI AL COPILĂRIEI MELE

Imagine
Am iubit copilăria ca pe o femeie devreme şi nebună, Am împănat-o cu dezmeticiri şi simţuri, Am pierdut-o în frunzele pădurilor sterpe Din câmpia Burnazului şi din lunca Dunării,
Foşnind din frunzele plopilor ca din fustele căzute.
În această umbră răcoroasă, dar nejilavă, în care
Crapi şi somni se prindeau în cârje de japcă,
Am învârtit pământul de la un capăt la altul
Ca pe fus, ca pe ciorchinii de struguri furaţi.

Femeie sensibilă şi debilă, copilăria mea, De câinii lupi ai miliţiei şi de biciul paznicilor, Am iubit-o cu inima urlând prin vaduri, Prin vârtejuri de ciocârlii ale neumbrei, Peste gorgane şi măguri, prin răstoace.
Femeia-mac, copilăria mea aprinsă, voluptoasă, Am însângerat lanurile de grânele adolescenţei Cu fugi de faun prin pietrele căii lactee, Îmbrăţişându-mi trupul slab cu liliac şi măceşe.
Am iubit copilăria îmbolnăvită de contrarii, Strident şi zvâcnit. Am iubit copilăria ca pe o femeie.

La mulţi ani tuturor acelora ce poartă numele Sfântului Gheorghe!La mulţi ani, Giurgiu!La mulţi ani, giurgiuveni!

Imagine
Sinaxar 23 Aprilie
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis. Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pân…

Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong.

Imagine
Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong. Fiindca nu eram pregatit sa-l inving,
 m-am dus sa ma culc, Ca sa salvez lumea, visand
 ca sunt pe lumea cealalta. Ziua era iremediabil pierduta. Am facut recurs la copilarie. De obicei are efect maxim: -Ai dormit bine, flacaule? Ti-ai implinit somnul?!
Atunci nu mai zabovi!
Mergi in lume si lupta!
Si nu uita sa-ti faci semnul crucii...
Asta era bunica.
-Da, roaga-te la Precista
si nu fii niciodata Stanca proasta!
Asta era bunicul.
-Adica nu te lasa asimilat de toti timpitii,
Conserva-ti spiritul si alege-ti singur calea!
Asta era mama.
-Exilul pe-o coaja de nuca tine un timp,
Viata si nevasta tin toata viata!
Asta era matusa mea. -Tigari, chibrituri, romane, poezii  si socotitoare Sa ai la tine cand treci de colectiv! Asta era varul meu, studentul.
-Proiectele tale trebuie sa aiba seva pamantului
Din care te tragi si experienta noastra.
Asta era invatatoarea Maria.
Un pachet pentru drum, imi pregati mama: -Sa nu flamanzesti niciodata! Bunica mea a iesit sa …

Stamatis Spanoudakis-Nyfes

Imagine

Relationship status

Ete ce e în lumea noastră de prieteni :Relationship status

E week-end, vă datorez o poveste!

Imagine
Cine l-a inventat pe Dumnezeu si de ce trec anii? De Ionel Muscalu, provocat de Philippe Legrand şi Andrei-Mihail Muscalu



E vremea !  Şi sezonul. Pentru a da aripi viselor noastre şi pentru a ne transforma iluziile în realitate.
Chiar omul care este un pic trecut, chiar el, mai ales el, are un pic sentimentul de a fi, de a trăi.
Vacanţa creează acest efect. Distanţa de asemenea.  Parfumurile.  Orizontul.  Vântul.
Peisajul...  Marea.  La Bucureşti, la Giurgiu. În alte capitale de ţară, de judeţ.
În satele noastre pitoreşti, de asemenea. Întotdeauna ai nevoia aceasta a evadării pentru care cauţi vacanţele: parfumurile, orizontul, vântul, peisajul…şi uneori ai această senzaţie că te afli pe malul mării şi totul este extraordinar, chiar dacă nu te afli acolo...