vineri, februarie 18, 2011

RUMOARE

Am fost hăituit din acel adăpost
Ştiut de tine în inimă pe de rost,
Am fost lăsat la vatră de cântecul ploii,
Bătând alb în talgerele nopţii cu copoii,
Căutători de vânt de împuşcat
În păduri de stejar, departe de sat.
Deodată în lucruri mi-am găsit liniştea,
Nestatornică şi aiuritoare ca o furtună pe mare,
Livresc îmi descriam instinctul de conservare
Cu conserve de Ambrozie şi Nectar de Olimp,
Că pe Jupiter nu mai aveau nici timp,
Nici epice fapte, de care să-mi amintesc-
Aşa că naraţiunea mea turburată se încheie pe dată.

4 comentarii:

Karina spunea...

NU am inspiratie cand vad lipsa unor prieteni de pe spatiul virtual:)Mereu ma sperii ca ii pierd..

INCERTITUDINI spunea...

”Deodată în lucruri mi-am găsit liniştea”!!

Iulia spunea...

Multumesc pentru vizita pe blogul meu si pentru gandurile transmise.

ionelmuscalu spunea...

Mulțumesc tuturor! Am lipsit din motive serioase de pe aici, dar sper sa recuperez! Un sfârșit de săptămâna minunat sa aveți!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...