Postări

Se afișează postări din 2011

Tuturor oamenilor de treaba: Happy New Year (ABBA)! Vreau să vă urez ceva extraordinar, Ca în noul an să fiţi plini de har!

Imagine
Vreau să vă urez ceva extraordinar,
Ca în noul an să fiţi plini de har!
I want to wish you something amazing:
Be full of divine grace!
Je tiens à vous souhaiter quelque chose d'étonnant:
Soyez pleins de la grâce divine!
Quero desejar-te uma coisa incrível:
Ser cheia de graça divina!
Quiero desearle algo sorprendente:
Estar lleno de la gracia divina!
Ich wünsche Ihnen etwas Erstaunliches:
Voll der Gnade Gottes!
Θέλω να σας ευχηθώ κάτι καταπληκτικό:
Να είναι γεμάτη από θείας χάριτος!
Искам да ви пожелая нещо невероятно:
Бъдете пълни с Божията благодат!
Sana bir şey şaşırtıcı diliyorum:
Ilahi lütuf dolu olun!
Я хочу пожелать Вам что-то удивительное:
Будьте полны божественной благодати!
Haluan toivottaa teille jotain ihmeellistä:
On täynnä Jumalan armoa!
Noriu palinkėti Jums kažkas nuostabų:
Būti pilnas Dievo malonės!
Azt akarom, hogy szeretném, ha valami elképesztő:
Legyen teljes az isteni kegyelem!

איך וועלן צו ווינטשן איר עפּעס אַמייזינג: זייַן פול פון געטלעך חן!

Ik wens jullie ie…

Urare

Imagine
. .
Clopotele norilor,
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.
(Nichita Stanescu)

La multi ani! 2012 sa fie anul reintrarii noastre in rostul normal al unei vieti normale, intr-o tara normala, nu intr-una cu -25%! La multi ani tuturor prietenilor dinRomânia şi din întreaga lume!

Imagine
DE PRIN VII…
Vorbind astăzi despre ieri, fulguind a primăveri, Printre blestemate zboruri împăiate de prigorii, Adun fapte prinse-n şoaptă lângă mâna mea cea dreaptă Şi rup ceasuri ce scâncesc dulci secunde armenesc La mijloc de nopţi bogate-n curcubee diamantate. Taina visului armonic bând cucuta teutonic. O port ca pe verighetă pusă pe deget cochetă. Iluzoriu ca o glumă ce se leagănă-n picioare Împletind cu fantezie rugăciuni întâmplătoare Vând potire de Ostrov cu fineţuri de albastru Şi mă legăn ca un cal din galop în trap buiastru. Vorbind astăzi despre ieri, răsărit simţit de tauri Potopesc podgorii dragi aruncând din frunte lauri, Cu paharul de cleştar tot moşesc la berze sfinte, Adunând de prin Cotnar poama dulce şi cuminte, Ca să strâng în vine soare de Pietroasă-ntăritoare, Iară vis aborigen prind dintr-un Jidvei peren, Biciuit ca grâu-n raze Drăgăşaniul pus în vase, Strânse-n vesela-mi figură. Mă trăiesc doar cu căldură.

Cuvintele

Imagine
de Ionel Muscalu

Cuvintele nu se azvarl pe pagina, nici macar pe fereastra,
nici macar nu se potrivesc, nu se mestesugesc, nu se mesteresc,
ele nu se judeca, nici nu se rumega, nu se fumeaza cuvintele,
Ele trebuie asezate sfios,
lasate sa se foiasca inca,
sa se miste,  sa susure, sa fosgaie,
sa-si limpezeasca, sa-si traiasca, singure sensurile.

Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu solutii speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipaie si uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apa,
din aer - eterice sau din pamant - sferice.

Cuvintele nu se zgandaresc si nu se zadara,
cuvintele tactil se aluneca pe langa corp,
cuvintele se fosnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzatii nocturne,
cand isi trosnesc oasele de aer si sticla
prin toate ungherele caselor, ca niste mistere.

Cuvintele se viseaza ziua, uneori pe tocuri,
si se dumiresc noaptea, cand ele te vizite…

Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!

Imagine
Ce splendoare universală eşti tu, Nichita!
















Să tăinuieşti tăcerea unui înger
Atât de blond, atât de hămesit
De porţii mari de aer până-n cer
Ar fi iubit, ar fi trăit,  ar fi iubit.

Să spui de el, gândindu-te la viaţă,
La verdele ei verde ca de mac,
Când adevărul spus de el ni se răsfaţă,
Ca o vocală pusă-n cozonac.

Să dormi de el, şoptit cum se cuvine,
Lucid şi fără vâsle de la glezne adunând,
Mascul lucind printre întinse vine,
Înţelepţind tristeţile pe rând.

Să ţopăi despre el, ca şi o capră neagră
Acolo sus în munţii respiraţi,
Cu demâncarea prinsă-n luna întreagă
Pe cobiliţa vremii sărutaţi.

Să hărăzeşti îmblânzitorilor de catedrale
O turlă sus, mai lângă Dumnezeu,
Să clocoteşti de vieţi universale
Curbate-n sus, invers de curcubeu.

Vorbirea trează să i-o porţi în minte
Şi să miroşi ca teii când e ceaţă,
Să cazi din înger către cele sfinte
Şi înarmat să zbori spre-o nouă viaţă.

Apoi, din coaja ta de ou funebru,
Născut să mori, adăugat la frig,
Să te-alăptezi cu visul unui dor celeb…

Dor de apocalipsa

Imagine
...Şi atunci sfârşitul lumii s-a prezis,
Să fie mai târziu, doar dinadins!
Oamenii aveau în sânge dorul de Apocalipsă,
Ca şi când din cauza fluturilor galbeni ne râde foamea,
Când fideli zăpezii,lăsăm urme-n starea
De amăgiţi  ai  sorţii,folosiţi din scutec,
Deşi nici o gropa nesăpată-n drum
N-ar primi înţeleptul ce-i rănit acum
La numita Eva s-a trezit Adam
S-o sacralizeze fără paravan,
Iar dacă iubirea se ascundea-ntr-un măr,
Omul cu preludiul, mirosind sindrom,
A fugit de acasa  într-o sfântă lipsă,
Ce ne aminteşte de Apocalipsă.
Dar fiindcă zemoasă experienţă avea,
Se ascundea prin bozii şi se însera
Într-un peisaj de pictorial,
Arhetip turistic,deci deloc banal,
Care costă mult,astăzi chiar o viaţă,
Din cer la pământ,noapte,dimineaţă,
Conştientizare a marii prostii

Uitarea cu turtă dulce

Imagine
De mâine sigur am să îmbătrânesc Şi am să-ţi uit mirosul pielii, Cu vinul vechi,cleştar ceresc, Îţi beau sărutul cotropirii cărnii.

De mâine sigur am să îmbătrânesc, Căci ard şi acum în sânge îngeresc Poveri de fructe   în serile prea-lungi. Şi-ţi voi aduce turte dulci.

De mâine sigur am să îmbătrânesc Şi am să-mi bat în cuie ţâţânile odăii, De ispite leneşe să mă feresc, Când scumpe tolăniri voi vinde ploii.

De mâine sigur am să îmbătrânesc, Fiindcă tu pleci alint sfinţit în somnuri, Plin de păcate o să înfloresc, Din fum şi ceţuri ridicându-ţi domuri.

Scăpat aşa de soarta rătăcită, Voi  împila prin zâmbete ursita, Căci ameţit de învârtitul sorţii, Mi-am prins în riduri însăşi harta morţii. \

Prin zăpezile pure ale copilăriei

Imagine
Nu  ştiu de ce atunci când am primit invitaţia de a scrie aici, m-am gândit imediat la mituri, ca la vehiculele ce au umplut spaţii socio-culturale întregi cu poveşti care au avut mai ales rolul de a transmite o serie de legende, practici tradiţionale şi chiar oprelişti ce se puneau în comportamentul omului în vreme de sărbătoare, dar mai ales în timp de post. Sacralitatea evenimentelor la care se face referire adesea ne-a fost transmisă fie direct, fie subtil, nu doar prin obiceiuri, prin »aici faci aşa, aici faci aşa », că aşa spune cultura şi tradiţia, dar mai ales prin cântecele ritualice sau de colindă, prin aluzii fine, bătrâneşti (doar bunicii ştiu să rezolve toate problemele nepoţilor, fără să îi supere deloc !). Reale sau imaginare, povestind despre oameni sau entităţi supranaturale, istoriile noastre personale ne trimit ele însele în timpurile mântuirii şi ale începutului fiinţei noastre, când mici fiind şi foarte cucernici, ne închinam la toate icoanele şi beam agheasmă în …

Muguri calzi de tămâioară

Acest colind, pe versurile mele,  mi-a fost transmis de un prieten .  Versurile Ionel  Muscalu,   Muzica şi interpretarea Costel Chiosea.  Dacă mai aveţi chef de colindat , daţi un ochi şi o ureche pe aici!

Întâlnire cu îngerul de Crăciun

Imagine
Sarea din ochi mi se varsă în sânge, Speranţa în mare şi oceanul mă plânge,
Un înger mă încearcă în azi, ca în ieri,
În suflet înec azi şi mâine tăceri.

Lumina aceea va spune ce simt,
O clipă înainte de a ştii cine sunt,
Cu toate acestea noi ne credem buni,
Creând prin ocazii, bucurii şi minuni.

Indiferent de vise, indiferent la moarte,
Domnul e cu tine şi viaţa ţi-o împarte,
Lăsând mai puţin din rău pentru om
Şi luând El potirul amar, de Domn!

Să nu uit om să fiu în lume şi faptă,
Fiindcă Domnul Iisus ne-a dat prima dată
Puterea de a învia şi din morţi şi din viaţă,
Aşa cum pe cer soarele se răsfaţă.

Să rămân mereu viu, mereu om, mereu clar,
Îmi zâmbeşte al meu înger, aşa plin de har

Vă colind cu Katharsis - Colindăm iarna şi vă urez din partea mea

Imagine
Dragi prieteni de peste an,
acum vă spun La multi ani! Să aveţi sarbători cu bine şi în anul care vine! Moşul să vie încărcat şi de n-o fi cu bănat , să aducă în case la noi doar trifoi cu 4 foi, una pentru fericire, una numa pentru iubire, una pentru sănătate şi alta pentru dreptate sau pentru cele ce vreţi, c-aveţi voie s-alegeţi! Să vă fie casa plină de iubire şi odihnă! La mulţi ani!

Rudolph

Imagine

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: La mulţi ani intru poezie!

Imagine
Tu, la fereastra













Tu asteptai sa vin, ca de-obicei,
Privind avid prin geamul monocrom,
Aveai luciri de stea in ochii tai
Si geamul tau ma transforma in om.

Obisnuit tovaras de taceri
Ti-era o zgarietura pe acel geam,
Ce o facusera atatea priviri in seri,
Cand tu ma tot priveai si nu veneam.

Puteam sa fiu la coltul alei gari,
Confuz vazute printre ceturi dese,
Eu risipeam prin alta parte mari
Si-ti debitam pe albe scoici adrese.

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Mărţişoare, mărţişoare!

Mărţişoare, mărţişoare!
Primăvara n-a venit,
Nu că nu ne-am fi dorit,
Are drum lung şi e criză,
N-are bani nici de-o valiză.

Că e vorba de valiză,
Ba şi de un tip de criză,
Primăvara a devenit
Made în China negreşit.

Şi-ar avea nevoi cam mari,
Fiindcă muguri, flori, tufari,
Nu pot veni toţi pe jos,
Fiindcă-i zloată şi jegos.

Apoi, criza n-ar simţi,
De cu Boc nu s-ar pocni
Piept în piept pe coridoare
Împărţind la mărţişoare.

Legi, decrete, ordonanţe,
Muncitori numa-n vacanţe,
Fiindcă nu mai au servici
Au plecat cu toţi de aici.

Ba, la colţ de Cotroceni,
A văzut şi-un base chel,
Care bea whisky cu gheaţă,
Tot de dorul la verdeaţă.

Primăvara s-a uitat
Stânga-dreapta imediat,
A văzut că tot e criză
Şi-a plecat pe o banchiză.

De unde trimite tare...
Mărţişoare, mărţişoare!