Postări

Se afișează postări din decembrie, 2009

Comunicate de Presa

Ambasadorul SUA construieste pentru adultii cu dizabilitati

23 Decembrie 2009

Ambasadorul SUA, Mark Gitenstein a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinte special proiectata pentru opt adulti cu dizabilitati mentale, în satul Izvoarele, judetul Giurgiu. La constructie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia si Bruce, ginerele ambasadorului, precum si voluntari ai Corpului Pacii.

Actiunea desfasurata miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreuna construim speranta), derulat de Fundatia Comber si organizatia Habitat România cu sprijinul autoritatilor locale din comuna Izvoarele, al autoritatilor judetene si al Fundatiei Western Union. Lucrarile au inclus izolarea locuintei cu vata minerala si placi de OSB.

Locuinta construita în cadrul proiectului va demonstra ca persoanele cu dizabilitati mentale si asociate pot trai în mijlocul semenilor, fara a fi segregate în institutii în care deseori sunt private de d…

Ambasadorul SUA voluntar la construirea unui imobil pentru adulţii cu dizabilităţi

23 Dec 2009 | 0 comentarii | 977 vizualizari
Rating: 6 voturi
cotidianul.ro



Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, E.S. Mark Gitenstein, a participat miercuri ca voluntar la construirea unei locuinţe special proiectată pentru opt adulţi cu deficienţe mentale şi asociate, în satul Izvoarele, judeţul Giurgiu. La construcţie au participat de asemenea Sarah, fiica ambasadorului, Josh, prietenul acesteia şi Bruce, ginerele ambasadorului, precum şi voluntari ai Corpului Păcii.

Acţiunea desfăşurată miercuri face parte din proiectul „Building Hope Together” (Împreună construim speranţa), derulat de Asociaţia non-profit Habitat for Humanity România şi Fundaţia Comber cu sprijinul autorităţilor locale din comuna Izvoarele şi al Fundaţiei Western Union. Lucrările au inclus izolarea locuinţei cu vată minerală şi plăci de OSB. Publicitate


La eveniment au mai participat Dumitru Beianu - Preşedinte CJ Giurgiu,dnul Daniel Alexandru Fita - Subprefect de Giurgiu, dnul Alin Bănic…

La mulţi ani tuturor prietenilor mei şi celor ai blogului lui Ionel Muscalu!

Că vin sărbătorile se simte în aer, că a venit iarna o simţim pe pielea noastră, că vine o vreme a iernii vrajbei noastre se ştie. Urez tuturor acelora care în cele 3 luni de cand am început a scrie pe acest blog m-au vizitat, m-au comentat s-au m-au citit numai bucurii, sănătate, noroc şi un an mai bun. Doamne ajută şi să nu uităm că în curand sărbătorim chiar Naşterea Domnului Iisus Hristos!

TEAMA DE FLUTURI

Depun mărturie împotriva mea:
N-am aripi şi genele nu-mi bat pe umeri,
Nu mă uit în oglinzi şi mi-e teamă de fluturi,
Mănânc tigrii de jar la micul dejun
Şi obrazul îmi este de granit incandescent.
Beau cuvintele pe nerăsuflate,
Mă cert cu păsările nopţii,
Râd alandala şi-mi târâi şoşonii murdari
Prin cetate.
Mă-nclin cu pupila rânjită îngerului roşcat,
După care depun mărturie împotriva mea:
Respiraţia mea, porumbel înarmat cu gheare,
Se atinge de obrazul tău şi îngheaţă grădini suspendate
Împărtăşind seara cu nuvele de satin verde.
Fumul de frunze din părul meu miroase a toamnă
Şi eu depun mărturie împotriva mea.

FĂRĂ CHIN, FĂRĂ VISE

sub buză adăpostise flori pe care Nilul nu le povestise
şi-mi recita versuri din clasici lângă ceasul stat dcmult
aşa că timpul trecea fără cezariană, fără chin, fără vise
născând ninsori din omizi ucise înainte de-a zbura
din scrisori
mi se făcuse un dor avan de mare tânjeam după cer
înălţăm gândul în lumina ochilor ei ce avortau idei
fără să tac tremurul degetelor pornite la întâlnirea
cărnurilor
era iarnă. viruşii tropăiau pe alături
pe urmă veneau poliţiştii
ştiau că se va face întuneric
pasiunea creştea în vile de simboluri
mustea muteşte desăvârşirea
aveam vârsta cântecelor ascultam versuri din clasici
potriveam ceasul după căderea serii
şi o visam în palatul de irişi al Regelui Cumva

VIN CU VÂNTUL

Insomniile, ceaiurile reci şi generaţia irosită nu rezolvă
nimic.
Cinic şi somptuos am să-mi clădesc destinul pe cartea
Aceasta.
Bolnav de pâine goală şi tindă fără preşuri,
Nu-mi pot imagina trecerea mea pe aici fără vreo
revoltă.
Totul trece prin salcâmul din faţă, prin supa de tăiţei
Şi dunga de soare de pe spatele nisetrului.
Eu vin cu vântul şi cu noaptea sădite în mine de ei,
Tânguitorii flămânzi ai pildei neruşinate.
Îmi place gingăşia solemnă a uliului
care nu-şi lasă prada din
Gheare decât pentru a o sfărâma,
Îmi plac porcii când îşi dau obştescul sfârşit,
Îmi place sudoarea ţărăncii aplecate deasupra lanului,
Şi pentru că lumea este alcătuită din cei puternici
Şi din fiinţe după chipul şi asemănarea lor.
Îmi plac paltoanele negre şi Demis Roussos,
Nu-mi plac decât regii şi saltimbancii lor, sunt liberi…
Câteodată îi iubesc mai mult pe clovni decât pe regi.
Îmi place James Joyce pe care totuşi nu îl înţeleg.

DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili,
Ei adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura, ba chiar se
ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi
înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile
Ca pe nişte bijuterii.

Raţia de părăginire

N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă,
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.

DE DUNĂRE

Perfecţiunea a fost descoperită.
Este responsabilitatea clasică
Ridicată la rang de artă
De malul ostroavelor verde sălbatic
Rănind apele blânde de Dunăre
Cu succesive castele de nisip fin.
În ciuda dicţiei bolborosite
A bulboanelor de la piciorul Podului,
Manierele de paj ale Mocanului
Taie aerul în două cu panaşul
De salcâmi al pălăriei sale.
Agurida din viţele căţărate
Prin sălcii dă explicaţii
Despre neîmplinitele visări.
Îngânând starea de fericire.

O CARTE DE SPERANŢĂ mulţumiri celui care a fost Părintele Mihail Sârbu

Zori îmbobociţi pe pereţii Catedralei Adormirea
Recunosc speranţa zâmbetului meu,
Altarul inimii mele, locul descoperirii entuziasmului,
Intrarea mea în rost lângă mireasă.
La marginea albului pe lângă albastrul cerului
Răsună un clopot în dungă.
Seamănă cu un poem crescut din apă dulce,
Apă repede, iubitoare de soare.
Un abur de lumină şi migală,
Un flutur pentru inimă şi creier.
Voi sluji într-o zi o vară sfioasă
În răcoarea liniştită a sfinţilor
Şi voi fi şi martor al iubirilor viitoare
Ce-şi vor pune cununa de raze
Sub cupola ce întemniţează furtunile răului.
„Bine aţi venit în casa mea de arome robuste!”
Geometria adolescentă a credinţei rimează
Cu rouă dimineţii şi curcubeul de câmpie.
Aici am primit „Jurnalul Fericirii”
Şi am visat pentru o mie de fântâni.

GRAŢIA A PATRA

Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

Marie - France Ionesco refuză centenarul

Marie - France Ionesco refuză sărbătorirea centenarului tatălui său în România.
Despre autorul rinocerilor numai de bine.
Cât despre rinoceri, vedeţi şi singuri ce se întâmplă alături de voi.
Vă urez la bună vedere, aşa cum m-am bucurat să-mi revăd colegii din DAS Giurgiu, adică sincer!

De ce sunt europarlamentarul tău?

În primul rând s-ar putea ca unii să creadă că am luat-o razna, că ultimele alegeri m-au năucit şi pe mine, ca pe atâtea milioane de români şi că mă trezesc fantazând.
În al doilea rând ce rost are această mărturisire acum, la atâtea luni zăbavă?
În al treilea rând deja s-au uitat acele alegeri, iar un al 11-lea pe o listă nici nu mai contează!
În al patrulea rând degeaba a depus PNL Giurgiu la toate organele locale competente plângere privind acele furturi din acele alegeri, fiindcă nu s-a întâmplat nimic, nici măcar un răspuns.
Peste 80 de dosare penale pentru infractiuni privind desfasurarea alegerilor europarlamentare au fost inaintate procurorilor de catre politistii din toata tara, care mai au in lucru inca 99 de astfel de dosare.
Potrivit Politiei Romane, la nivel national au fost inregistrate 181 de dosare penale care au ca obiect infractiuni savarsite atat in timpul campaniei electorale, organizate cu prilejul alegerilor europarlamentare, cat si in ziua alegerilor. Dintre aces…

Apel către susţinătorii mei Declaraţia de presă a preşedintelui PNL, Crin Antonescu

"Bună ziua. Aş dori, în această ultimă zi a campaniei electorale, să dau publicităţii, prin intermediul dumneavoastră, un apel către susţinătorii mei, către votanţii mei din primul tur, către toţi membrii şi alegătorii Partidului Naţional Liberal.



În primul rând, vreau să spun din capul locului că eu, Crin Antonescu, şi partidul pe care îl conduc, Partidul Naţional Liberal, susţinem cu fermitate proiectul Johannis, majoritatea pe care am construit-o şi candidatul care se opune lui Traian Băsescu şi face posibil acest proiect Johannis, pe Mircea Geoană. Aici suntem şi nu ne schimbăm poziţia. Aici vom rămâne şi pentru acest proiect garantez şi garantăm. Pentru orice altă construcţie eu nu garantez nimic. Aşa că acelora care speculează despre ce fac liberalii, cum ne calculăm noi şansele, le cer să renunţe. Mi-am dat cuvântul, am construit acest proiect şi rămân, ca de obicei, consecvent poziţiei mele.

Suntem la capătul unei campanii electorale care a avut de toate. O campanie lun…

Mierla cânta în dulapul închis

Care este, bre distincţia dintre omul natural şi cel social? „ Simt că se luminează de zi în mine însumi.”
Un dulap gol în care stă o mierlă cântând în tril aparent catastrofic despre patimile lui Iisus.
Are grijă să nu sară niciuna. Cei care nu înţeleg le pot asculta în reluare la emisiunea de ştiri de pe orice canal radio-tv sau scris printre rândurile unora puţini, care încă mai sunt de capul lor. De capul lor să rămână!
Nu mai citez pe nimeni. Scriu o poveste pentru fiul meu, Andrei şi pentru ceilalţi copii.
13 aprilie 1961 – centenarul declaraţiei de război a statelor din sud în războiul de secesiune.
13 aprilie 1962 – mobilele sclipesc în amurg.
13 aprilie 1963 – aproape este post.
13 aprilie 1964 – „Schubert este fratele mai mic al lui Mozart’’
13 aprilie 1965 – Primăvara a inundat lumea. Explozia nu poate fi controlată.
13 aprilie 1966 – Those also serve who only stand and wait/ „Şi cei care stau şi aşteaptă ne pot fi de folos”…….
13 aprilie 1966 - Agonii celebre şi pregătir…

Eu îmi aduc aminte şi nu mint. Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara azi e o ruşine pe faţa României. Eu votez cu bun simţ cu Geoană, aş fi preferat cu Antonescu, Crin Antonescu

Despre amintiri, numere şi…libertate


Printre cărămizile gata umplute cu sârmă din care urma ţâşni căldura,, aştepta cratiţa cu ulei să prăjească ultimii cartofi… Dar nu era ora de curent electric, venea peste o oră.
Butelia cu numărul 136 era în aşteptare cu ăl bătrân lângă zidul şcolii 10, de dis- de dimineaţă. Acum era seara.
Mama, a 32-a, tocmai leşinase bătându-se cu alte sute de mame şi taţi pe trei pungi de gâturi şi gheare de pui, poreclite japonez Taki-muri. Cele două calorifere înfricoşau cu gerul pe care-l transmiteau, iar cele unsprezece piei de miel argăsite adunate într-un cojoc erau binecuvântate.
Când s-a întors, târziu, de la alimentara cu ghearele şi gâtlejurile, tocmai se stingeau cele patru lumânări şi se aprindea curentul electric. Economia zilnică strângea banii pentru viitorul copiilor ei. Cu banii strânşi se construiau apartamente şi locuri de muncă, unde să stea copiii şi să muncească toată lumea.
- Daţi, bă, doar câte două, să ajungă la toată lumea!
Pensiona…

De Sfântul Andrei

Toţi proprietarii veritabili de ceva viu cresc triburile de păsări, familiile de albine, exemplarele canine sau feline cu gândul la cel mai bun exemplar. Cel mai rău exemplar este considerat şi el extraordinar de rău şi, deci, mic în felul său.
Fiecare părinte normal îşi vede odrasla ca fiind cel mai precoce, mai inteligent şi mai graţios dintre copii. Unii se mândresc cu primul dinte, alţii se mândresc cu primul cuvânt (fiul meu a spus prima dată „apă”), unii se mândresc cu memoria extraordinară a progeniturilor, unii cu fluenţa în vorbire, alţii cu încăpăţânarea, unii cu inteligenţa (copilul unui prieten numără în engleză şi rezolvă împărţiri), alţii cu imaginaţia, unii cu vocea copiilor ( al meu este cepeleag, peltic, limbut), alţii cu tăria de caracter şi curajul, alţii cu rezistenţa la frig, unii cu rezistenţa la stress.
Ţara aceasta, România, de după Sfântul Andrei Întâimergătorul prin Schythia Minor, a fost întotdeauna iubitoare de diverse obiecte de vază ori animale de ras…