marți, iunie 23, 2015

Gânduri la solstiţiu

E clar, suntem minţiţi din primul plâns,
Nimeni nu ştie încă de ajuns
Ce înseamnă, care este sensul său,
Nimeni nu ştie de e bine sau e rău.

Apoi, ne învârtim în cercul cerc al vieţii,
Crescând ca pomii, ce-mi umbresc pereţii,
Trecând cu cercul timpul ca pe ceas,
Fie cu aleasă  bucurie, fie cu necaz.

Ne preumblăm dorind mai mult,
Să treacă timpul, mare până când,
Deodată sună ornicul de stat
Şi-n clipa aceea eşti neajutat.

Nu-i bine binele şi răul nu e rău,
Nu e nimic să sprijine la greu,
Nici oameni, nici apropiaţi, nici fii,
Rămâi cu tine, tu, cel care-ai plâns întâi.

Îţi vine iar să râzi, să plângi, să spui ceva,
Dar Ea dispare şi tu ai umbla încet cu ea,
Rămân în urma ta nedorite poveri
De dor, de lacrimi, nesuferitele tăceri...

Aşa că râzi, trăieşte-ţi dară viaţa,
Umple de optimism ales speranţa
Că eşti unic şi că eşti ales să zâmbeşti,
Să te bucuri, să iubeşti şi... să trăieşti!

miercuri, iunie 17, 2015

Cine L-a inventat pe Dumnezeu si de ce trec anii?



 Acest text este unul drag mie, l-am pus pe blog printre primele, când nu citea nimeni, de aceea fac efortul minim de a-l repeta. E o vreme în care avem nevoie de toată forţa noastră psihică, intelectuală pentru a învinge. Acest text este ca o insulă a bucuriei fruste, copilăreşti, delicate şi sincere. Vi-l dăruiesc tuturor cu aleasă consideraţie.






 De Ionel Muscalu, provocat de Philippe Legrand şi Andrei-Mihail Muscalu










"E vremea !
Şi sezonul.
Pentru a da aripi viselor noastre şi pentru a ne transforma iluziile în realitate.
Chiar omul care este un pic trecut, chiar el, mai ales el, are un pic sentimentul de a fi, de a trăi.
Vacanţa creează acest efect.
Distanţa de asemenea.
Parfumurile.
Orizontul.
Vântul.
Peisajul..."
La Bucureşti, la Giurgiu. În alte capitale de ţară, de judeţ.
În satele noastre pitoreşti, de asemenea. Întotdeauna ai nevoia aceasta a evadării pentru care cauţi vacanţele: parfumurile, orizontul, vântul, peisajul…şi uneori ai această senzaţie că te afli pe malul mării şi totul este extraordinar, chiar dacă nu te afli acolo...
Prins cu gândul la situaţia de la locul de muncă, prins cu politica, prins cu creditele la bănci şi cu gândurile despre cum să trăim mai bine, am uitat un pic despre lumea mea secretă, pe care vacanţa mi-a redat-o cu forţă, ca şi curaj, ca şi mai plin peste aşteptări.
În această lume, criza economică nu are decât puterea unei imense cascade în producerea energiei ecologice. În această lume, statul acasă, meditaţiile şi apropierea unul de altul au aceeaşi forţă ca şi curcubeul la Niagara, este zilnic şi ţine de lumină. Lumea mea secretă, pe care nu ar trebui să o devoalez, este lumea copilăriei fiului meu, un copil obişnuit, uneori răsfăţat, alteori altoit la figurat pe cultura mea ţărănească, alteori la propriu pe cultura familiei noastre normale, o lume minunată, dar în care nu sunt doar jucării, mult soare şi bucurii. Fiul meu mi-a spus în timpul campaniei europarlamentare din 2010 că unii m-au atârnat pe toţi stâlpii, iar eu trebuie să mă dau jos şi să vin acasă, fiul meu îmi spune că lui îi place noaptea, fiindcă atunci nu trebuie să mergem la serviciu. Un psiholog ar spune că este un copil care simte o imensă lipsă a părinţilor lui. Eu spun că este un copil care în vacanţă a simţit sufletul părinţilor lui. La începutul acestei vacanţe, în care el a împlinit patru ani şi opt luni, mi-a pus prima întrebare cu adevărat grea: Cine l-a inventat pe Dumnezeu? La sfârşitul ei mi-a spus că el nu vrea să treacă anii şi că îi este frică de moarte şi de sânge! Ştiu că nu este nici singurul, nici primul copil care începe să îşi dea seama că viaţa are un sfârşit, dar groaza din vorbele lui şi nevoia puternică de religie şi filosofie pentru a-i răspunde, mă fac să îmi doresc mai mult timp împreună cu fiul meu, mai mult timp pentru toţi părinţii cu copiii lor. Fiul meu crede că Dumnezeu mişcă timpul şi că lipsa lui Dumnezeu înseamnă lipsa timpului. O reîntoarcere inocentă în Eden, pentru că eu nu am apucat să îi explic faza cu păcatul primordial al echipei Adam&Eva şi că el însuşi s-a născut dintr-un măr. Atunci, fiul meu, care spune că înainte de a fi copilul care este, cam gălăgios şi bârâicios, după propria-i zisă, ar fi fost înger, mă întreabă câţi ani avea el când era înger.
Fiul meu nu ştie ce ar însemna lipsa timpului, dar dacă ar fi să aleagă un nume pentru lipsa acestuia, mai curând pentru numărarea secundelor arse, i-ar spune duminică. Fac pariu că şi copiii voştri la fel i-ar spune! Eternitatea de duminică atrage încă în mahmureala trecerii şi arderii secundelor milioane de oameni din lumea întreagă. Măcar o duminică de am fi fericiţi! În timpul acesta eu citeam despre o reală şi pragmatică istorie universală în care unii copii mor înainte să aibă timp să ceară apă, mâncare sau să spună că le este rău.
În tot acest timp, savorile, gusturile, întrebările, devin un timp al renaşterii, al reîntoarcerii către noi şi către valorile noastre adevărate… cu gust de natural şi copilărie!

duminică, iunie 14, 2015

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Inimi desenate pe ferestre aburite

Giurgiuvean şi Poet in vreme de ploaie: Inimi desenate pe ferestre aburite: CCând ploaia ropoteşte pe acoperiş,

Atât de vie, limpede, pieziş,

Eu mi-amintesc acea zăpadă

Din primăvara cu paradă.



A fi şi a nu fi în preafiinţa apei,

Ce-mi curge-n trup, secundele-mi secându-mi,

Tu-mi laşi în inimă orânduiala clipei,

Iar eu mă scurg pe jgheaburile firii, ascultându-i.



O parte din tine se prelinge în apă

Şi apa aceea în mine tot sapă,

Lăsând deoparte fire, suflet şi zei,

Tu eşti înflorirea în vremea ruinei.



Căci dragostea noastră sub timp şi sub apă,

E viaţă de oameni ce aşteptarea o crapă

Cu umanitatea penei din inima ce ne hrăneşte

Pe toţi cu nădejdea pârului ce năvalnic creşte.



E vreme de ploaie cu încrâncenări şi cu spaime,

Să tacă zăpezile de azur a promisiunilor goale,

Ce maluri de cald au zidit râu des peste grâne,

Păstrând tăcerea speranţei dureroase de mâine..

Inimi desenate pe ferestre aburite

Când ploaia ropoteşte pe acoperiş,
Atât de vie, limpede, pieziş,
Eu mi-amintesc acea zăpadă
Din primăvara cu paradă.

A fi şi a nu fi în preafiinţa apei,
Ce-mi curge-n trup, secundele-mi secându-mi,
Tu-mi laşi în inimă orânduiala clipei,
Iar eu mă scurg pe jgheaburile firii, ascultându-i.

O parte din tine se prelinge în apă
Şi apa aceea în mine tot sapă,
Lăsând deoparte fire, suflet şi zei,
Tu eşti înflorirea în vremea ruinei.

Căci dragostea noastră sub timp şi sub apă,
E viaţă de oameni ce aşteptarea o crapă
Cu umanitatea penei din inima ce ne hrăneşte
Pe toţi cu nădejdea pârului ce năvalnic creşte.

E vreme de ploaie cu încrâncenări şi cu spaime,
Să tacă zăpezile de azur a promisiunilor goale,
Ce maluri de cald au zidit râu des peste grâne,
Păstrând tăcerea speranţei dureroase de mâine.

luni, iunie 08, 2015

Episodul III

Bineînţeles, după acest anunţ din şedinţa PNL Giurgiu, că voi candida la funcţia de primar, a început să-mi sune telefonul. Mulţi prieteni şi multe cunoştinţe imputându-mi că lucrez în ascuns, că nu vreau să-i am aproape în acest proiect major.

Episodul II

Am fost eliberat aiurea din functie de catre Victor Ponta! Mi s-a spus de catre avocat sa-l dau in judecata. Mi s-a parut absurd. Cum să-l dau în judecată pe cel care m-a numit! Când eram în USL!!! Am fost numit politic, am fost  schimbat politic! Am rezistat , sper, administrativ, cât  am putut! Ştiţi ceva, oricum această  făcătură de prim -ministru, pentru că Ponta şi prietenii lui multă vrăjeală şi minciună  au avut către popor, indiferent ce cred eu, că pe acest prim-ministru fanfaron nu l-am crezut niciodată, vor da seama în faţa lumii şi a istoriei!

duminică, iunie 07, 2015

Calendarul examenului de Bacalaureat 2015 – Sesiunea iunie-iulie 2015


*8 – 10 iunie 2015- Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana – proba A
*10 – 12 iunie 2015- Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba materna – proba B
*15 – 19 iunie 2015- Evaluarea competentelor digitale – proba D
*22 – 26 iunie 2015- Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala – proba C
*29 iunie 2015- Limba si literatura romana – proba E)a) – proba scrisa
*30 iunie 2015- Limba si literatura materna  proba E)b) – proba scrisa
*1 iulie 2015- Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisa
*3 iulie 2015- Proba la alegere a profilului si specializarii – proba E)d) – proba scrisa
*6 iulie 2015- Afisarea rezultatelor (pana la ora 12:00)
*6 iulie 2015- Depunerea contestatiilor (orele 12:00 – 16:00)
*7 – 9 iulie 2015- Rezolvarea contestatiilor
*10 iulie 2015- Afisarea rezultatelor finale

Episodul I

În şedinţa de joi a Organizaţiei Municipale a PNL Giurgiu venerabili membrii ai organizaţiei au anunţat candidatura mea la funcţia de primar al municipiului Giurgiu.

vineri, iunie 05, 2015

Poemele mele traduse în limba bulgară de către Lili Ganceva

Дар от Бога    Darul lui Dumnezeu

Денят започва усилено, остава зад гърба ти като опашка,
Сякаш би искал да помирише пролетните цветя,
Сякаш би и скал да усети вкуса на въздуха,
Сякаш би искал да види светлината на млечното утро,
Денят започва като весела елегия, извинете неуместността,
Пълен с почтени обещания и щедрост,
Преминавайки лудо през очите ми,
С боси крака през трева и дим,
Едва има време за Самотен и влюбен в моя живот!
Повдига нагоре вежди
И не му се виждат бръчките от Дунава на моите дни
Пълен с естествена грация и безплатен,
Подарен ми от Бога
Като снежинка, видение на езика на Северното сияние,
Което ако съм разбрал, съм щастлив!






За щастието Despre fericire

За щастие аз трябва да говоря с теб сега,
Светлината на очите ми
Която обичам като цветята и летящите птици, 
Дъгата, утрешният ден и
И реалността в очите ти,
Защото в тях, въпреки че аз не виждам безкрая,
Виждам в тях лицата на хората каквито са,
Виждам лицата на хора, понякога безсмислени 
Така че, ако очите ти не бяха красиви,
Пълни със смисъл и сенки на романтично очакване
На точната реалност, аз все още ще ги обичам,
Щастлив да търся в тях отразената ти душа.
Но така, Бог е направил нещата по-прости, 
Радвайки ме от началото с твоята красота,
Която ти влагаш във всичко, което докоснеш,
Но най-вече в това, което оставяш на света,
Така че, твоите спомени ще бъдат една от красивите бъдещи поеми
Които другите по-талантливи, ще напишат за потомството,
Което означава нещо: моето щастие!



Твърде е... E prea

Твърде рано е да ти кажа че съм умрял,
но вие вятъра
небето е черно
пак бият камбани,
от земетресението на Земята.

Твърде рано е да ти кажа, че си отидох,
но тревата е суха
и няма листа,
и дъждовете плачат
навсякъде по света през цялото време.

Твърде много е да знам, че изчезвам
но вече нямам цветя
и напразно ме побиват тръпки
от предопределеното.

Много е рано,
но не твърде късно
и не е твърде скоро,
все още докато пиша
и мога да изкажа мислите си.

Превод: Лили Ганчева

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...