Postări

Se afișează postări din mai, 2010

Am decis sa inchid acest bloog. Multumesc muuult tuturor acelora care au fost alaturi de mine.

Imagine
Astazi Bloggul acesta implineste 6 luni, cineva, foarte drag mie, o varsta (La multi ani!).
Mi-am propus de la inceput sa nu fac ceea ce face toata lumea.
Sa nu ma las in nici un fel dominat de reguli sau de piata aceasta a informatiei din spatiul virtual.
Uneori m-am lasat atras de vertijul pe care lumea aceasta ti-l ofera, dar intotdeauna am dorit sa ascult "vocea" prietenilor mei din spatiul virtual. Le multumesc tuturor foarte muuult! Enorm! Nu e putin lucru pentru mine sa ma  vad citit de aproape 3000 de oameni de pe aproape toate continentele, din 59 de state, in 6 luni. Nu e putin lucru sa primesti atatea comentarii placute!
Cred ca pana la urma sunteti cei care m-au convins sa continuu atat timp, sa caut esenta umanului din noi in aceste vremuri.
Vremurile pe care le traim in Romania ma obliga sa schimb registrul acesta si sa ies din aparenta pasivitate economico-sociala si politica.
Or, acest blogg, mi-a dat posibilitatea de a invata mai mult decat credeam.
Avand …

RĂSĂRIT

Imagine
Dau de-a dura neputinţă şi spaimă
Acelor bufniţe care se cred ereţi
Şi-n zilele de toamnă deschid cramă
Boboc întru iubire pentru poeţi.

Rup bucurii cu dinţi de alabastru,
Şi le-ntorc jefuite ca pe foame,
Iar celor stând în albastru,
Le las nisipuri flămânde-n bastoane.
Cu ochii-aud lumini tot neculese, Ivite dintre cetini de clopot mult bătrân,
Lumină prelungită, virile-mi metrese,
De abur ghilotină din cer ce-l răzbun.

Dau de pomană fumul nopţii mele,
Târşâit pe-asfaltul unui vechi roman,
Scris doar în clipe surde, rupt în clipe grele,
De un erou bărbos, dostoievskian.

Dau de-a dura din mâna mea stângă,
Din vena mea rotundă şi avară,
Dau de pomană gloria-mi nătângă,
Din pagina ursită să răsară.

Păstrez numai spinarea de poet.
Dură şi arcuită, urlând ca o fiară,
Dau tropotul de cai ce-or să dispară
Din scumpul şi nepăsătorul meu sipet.

Mai ţin de-o vertebră femeia din lună,
Să-mi lingă cu pleoapele-i lunge tot pasul,
Umbrit de un soare ce vrea să apună,
Deşi-a răsărit chiar când nu a fost cazul.

La Editia Speciala: Crin Antonescu, presedintele PNL si Mihai Voicu, purtatorul de cuvant al PNL.

Imagine
La televiziunea Valahia din Giurgiu, in aceasta seara de la orele 21.00 va fi prezent purtatorul de cuvant al PNL, dupa declaratia domnului presedinte PNL- Crin Antonescu, referitoare la starea  la zi socio-economico-politica a natiunii romane.
Acesta va raspunde intrebarilor legate de vremurile pe care suntem "obligati" sa le traim, dar si despre alternativele pe care Guvernul Traian Boc se face ca nu le aude, nu le vede, nu le stie!
Mai multe despre  subiectele atacate, in general, de catre parlamentarul liberal Mihai Voicu gasiti si pe http://mihaivoicu.wordpress.com/.
Vizionare placuta giurgiuvenilor, deocamdata!

No comment! Cititi originalul!

Imagine

PATINA MEA

Imagine
„Logica, esteticul, canonul, ”

Trei concepte simple pe care Ionul

Ar trebui să îşi ridice soclul

Pe negândite, cum vine deochiul.


Un fum estetic şi o frică dură,

Un sfânt canon, o cumpănă matură

De logică sfios mă tot apropii,

Ursit să scriu cu mâinile şi ochii.


Sar zaruri reci, iar cei ce le azvârl,

Demonii sunt, ori sfinţii ce-i îngân.

În loc neştiut joacă sufletul meu,

Pe care-n poeme-l răscumpăr mereu.


Cu happy-end încerc să şi sfârşesc

Basmul patinei, tot mai nelumesc.

Şi-n noaptea asta, plina doar de lună

În inima cărţii pun logica brună.

STANŢE STINGHERE

Imagine
I

Mă tot gândesc că greşit am fost scos din mahalaua

vocabulelor.

Acolo mă descurcam bine şi înotam ca peştele

În apa pe care o cunoaşte şi-n care s-a născut.

Cine dracu’ mă pune să fiu elevat

Printre cioflingari, şmenari, boraci, chitaci,

Şmecheri, borfaşi, dilii şi diribandişti,

Băutori de cerneală şi manglitori de pixuri,

Ciumeţi, cockeri şi boschetari ?

Tocmai găinarii pe care i-am avut în vizor din copilărie.

Am intrat prin efracţie între unii care-şi zic intelectuali,

Aşa că să prelucrăm materialul lemnos

Până n-o mai avea ce să iasă din mâna noastră.

II
Mi-aş lăsa mâna să curgă lin pe pagină,
Să-şi spună ea cuvintele tactile,
Cu înnobilări de sezon şi pălărie de fetru,
Cu dungi albastre şi verzi.
Organ al nemulţumirii de sine,
Această pagină se va răzvrăti împotriva

Sufletului meu prăfuit de durerile semenilor

Şi prin ferestrele creierului îmi va urla sirena

Ca o ruptură la indiferenţa de pe-o zi pe alta.

III
Procedeul este simplu:
Protagonistul locuieşte de obicei în eternitate,

Îl …

Dacă se fură şi deficitul?

Imagine
Dacă se fură şi deficitul?


de Lelia MUNTEANU,Gandul


Ştiţi valsul ăsta de Strauss-Kahn: "Cununăm şi botezăm/ Şi la iarnă ce mâncăm"?...
Pe vremea când Vosganian executa bugetul ca un virtuoz, trăgându-ne clapa la pianul cu coadă din cabinet ("Măghiran şi leuştean/ Neică bine mai trăiam" de Chopin), când Orban îi ţinea hangul cu chitara, din birou de la Transporturi, viaţa arăta împlinită şi viitorul rumenit ca raţa pe varză. Cum era când Tăriceanu o mulgea pe Joiana şi aia dădea jetoane de cazinou şi fise de păcănele? Unde-s timpurile ghiftuite în care n-aveam decât o grijă: să votăm?
publicitate Pensionarii o ţineau tot într-o benchetuială şi-o petrecanie, cu majorări, cu compensate; se drogau cu etnobotanice ("Foaie verde bob năut/ Hai mamaie-n absolut"). Bugetarii veneau acasă în zi de leafă cocoşaţi de sporuri: de şpagă, de fierbător, de urât, de plictiseală, de pierdere temporară a chefului, încât trebuia să le baţi în ţeavă să dea mai încet maşina d…

RUGA II

Imagine
Din ban în ban tot sare-o căzătură,
Din zvon în zvon tot urcă un pizmaş,
Din linguşit în linguşit-adunătură,
Din om păţit în înţelept poznaş,
Din amăgiri în amăgiţi de-a dura,
Mai tare doare vorba decât  lovitura!
Mărire Ţie, Seniore, ce ne dai bine pe pământ,
Din cer veghează trista noastră viaţă,
Purtată falnic dintr-un vânt în vânt!
Mărire Ţie, Maică prea Curată,
Tu roză, crin şi-n suflet desfătare,
Pe mine păcătosul mă tot iartă!
Eu n-am ştiut a spune vreo odă vreodată,
Un imn n-am fost în stare să înalţ,
N-am liră, nici ţimbal, nici harpă,
Doar lacrimi de copilul din paradis de smalţ.

La multi ani, Elena! La multi ani, Constantin!

Imagine
Constantin - este de origine latina si vine de la constans, constantis ( "constant", "ferm" ).
Elena - Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul helane ( "torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis ), iar de altii prin grecescul hele ( "lumina arzatoare a soarelui" ). Restul despre aceasta zi si importanta ei crestina il gasiti pe Blogul lui COSTI.



MĂ FASCINEAZĂ LITERA E, astazi si C
Mă fascinează litera E
Pentru că se lungeşte fără să înceapă,
Pentru că se termină fără să treacă,
Pentru că, ageră, se bagă în cuvinte,
Pentru că se compune din ea însăşi,
Pentru că bate asemeni pendulei,
Pentru că se coace rumenă ca un cozonac.
Gata, îmi place litera E.

ROŢI DINŢATE

Imagine
Prinţesele fanariote ies la şosea duminica

Şi sâmbăta.

Îşi plimbă frumuseţea pe frumosul centru,
Liniştit şi duminica.
Aluzive, atitudinale, primăvăratice, cunoscute,
Nesfârşite ca orice formă nouă,

Aplaudă cu sufletul primăvara şi dezbrăcarea nopţii

Într-o altă lumină.

Subtile şi ţâfnoase, totodată, frumoasele prinţese

Ies la şosea şi sâmbăta.

În fine, teritoriile se cuceresc domol
Din scaunele plastice ale teraselor.
Prinţesele fanariote, ca nişte roţi dinţate,
Învârt centrul duminica,
Şi sâmbăta pe lângă ceasul din Turn,
Pe care dimensiunea normalului s-a întipărit.
Şi merge.

INOROG PE ROATA OLARULUI

Imagine
lui Constantin Brancusi

Inima mea porneşte dintr-o frântă aripă de pasăre

Zborul ei în picaj mă leagă cu forţa gravitaţiei de pământ,

Ca Anteu se înlemneşte jumătate din mine de lut,

Cealaltă jumătate se zbate spre geana creolă de soare.

Pasărea din inima pământului frământă lutul de gânduri

Până ce se face gheţă în creier şi rătăcirea de libertate

Are nevoie!

Inima mea porneşte din sângele mamei mele,

Pulsul lui fremătat de cuţitul sângelui meu

Îmi dă un suflet ce curge asemeni pârâului vieţii,

Îmbrăţişând tăcerea asemeni unui inorog,

Libertatea asemeni focului din cuptorul olarului.

Coloana mea vertebrală călăreşte un inorog pe roata

olarului

Inima mea are nevoie de tine prin coclaurii de pasăre

Căutând hăituitorul de gânduri smulse pe vecie din

pământ,

Destrămându-mă şi întremându-mă în atâţia tigrii de lut,

Îmbrăţişându-mi tinereţea cu dansul penelului de soare,

Pasărea-tigru din pământ mă modelează ca pe Van Gogh,

Până ninge în mine cu mii de ochi văzători de paradisuri,

Cu urechi…

Chiar era nevoie sa ajungem aici? Globalizarea ne-a bramburit povestile?!

Imagine
A.S.(Palarie): In acel decembrie 1989 eram in strada, cand dupa doua zile, exact in momentul in care vroiam sa ma urc in duba de muncitori din fata Casei Cartii, cu destinatia Cimitirul Eroii Revolutiei, o mana sigura m-a apucat de haina si m-a aruncat jos de scara. Sutul in fund si injuratura cu ..."aici erai, mergi imediat acasa"!, m-a lamurit ca tata ma cauta in tot timpul acela purtand si el ca si mine o brasarda tricolora pe brat. Nici unul nu suntem eroi ai revolutiei, ci rataciti ai revolutiei aceleia. Nici unul nu am avut vreodata in cap ca am facut ceva nemaipomenit. Tata se bucura ca m-a gasit! Eu am fost in toate locurile fierbinti ale orasului meu, ziua si noaptea, pana cand m-a dus tata acasa unde un TAB statea sub geamul nostru, pazind piersicul care inca mai tinea niste sarcini extratoamna, ruginite si mucezite, iar tata a zis ca e noaptea in care dormim in hol, apartamentul nostru neavand nicaieri doi pereti spre gloante, in afara de hol.
 Am strigat Vive la …

LUMINA ZILEI DE-A DOUA

Imagine
Tot ei,
Nimeni nu mi-a reproşat lipsa de ataşament,

(Nici chiar noaptea de care mă lipisem cu ochii legaţi),

Nimeni nu mi-a denunţat buna credinţă,

(E adevărat că la distanţe optime catrastofele mă preferă),

Aşa că mai departe merge inima mea lângă a ta.

Dimineţi şi seri revoltate pe geniul lui Borges,

Pe luna şi clepsidra acelor zile anulate.

Din calendarul uitării rup clapele pianinei

Iar trenurile marfare ale copilăriei

Se umplu de cireşe de mai.

Mai stai!
Imagine
"Semnele de solidaritate ma ajuta sa ma suport", spunea Octavian Paler.
La fel e si cu mine, mai ales cand ma uit in stanga, in dreapta si vad ca toti , obisnuiti, romani cu o singuratate deplina datori, ne intoarcem la noi insine si ripostam, ca in leapsa venita de la http://sictireli.wordpress.com//, acest asa ca un colonizator parafizic,  intr-un golf din interiorul meu psiho-geografic:
"Am primit o leapşă după ceafă, ca să ma trezesc din reverie, de la nenea TEACA. Cine-i mosulică din imaginea alăturată s-au întrebat pe rând EFTIMIE şi TEACA? Cică dacă dai căutare “pensionari” pe google îl găseşti în rândul 3, banca de la geam. Bătrânul ne arată moneda cu care-şi va plăti trecerea peste Stix.Am făcut la rândul meu nişte săpături. Am aflat că mosulică a fost cândva tânăr revoluţionar (UTC-ist, apoi PCR-ist), muncitor sârguincios, plătitor de taxe şi impozite, bun român, votant al lui Iliescu, apoi al lui Constantinescu, din nou votantul lui Iliescu (să nu ne bage Vadi…

GRAŢIA A PATRA

Imagine
Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,

Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,

Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.

Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,

Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,

Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.

Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze

Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,

Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.

Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,

Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă

Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.

Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,

Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre

Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.

Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru

Ne împiedică să vorbim cu el. Altfel,

Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

El nu voia ...

Imagine
El nu voia vreodată să spună ce gândeşte.

Îi era greu, desigur, c-abia se contura,

Se adâncea în gânduri, psihologii de peşte

Ce tace ca să suie simţiri din apa grea.

Un simţ tragic şi comic, ca praful de cireadă

Adus ades pe case în faptul serii-apus,

Frizând şi ironia celui ce vrea să creadă

În narativa sferă a cuvântului spus.

Ritmuri adânci, mature, de cicluri naturale,

Ca laptele de oaie sau capră, muls în zori,

Năştea a sa făptură original de moale,

Miraculos pe-afară, amplificând ninsori.

El excela, desigur, în verse spuse-n glumă,

Avea dexteritate numa-n cuvântul - şmen,

Un dialog de taină, cosmos de semilună,

Ţi-ar fi plăcut să-l cauţi, mi-ar fi plăcut s-aştern.

Tradiţii şi vrăjeală, puse în colţ de timbru,

Acolo unde caut acelaşi verb etern,

Mă folosesc pe mine, dexterităţi de zimbru,

Ca să muncesc prin semne amplificări de ţel.

DE-A PICASSO

Imagine
Mlaştini îngălate de mişcări meschine

Nasc lovind în nări crase firţipine

Şi-n balcâze orgolii pictate omeneşte

Arma mea învechită jalnic rugineşte.





Flinta mea de haos împuşcând idei

Bea cafea cu zaţ tot ochind femei

Lângă catedrală, în autobuz,

Splendide bacante chicotesc confuz.



Chiar între dezordini, ordinea ambetată,

Cheltuie cu anii arta demachiată,

Geniul meu se naşte din stranii coride

Cu titanii tauri, îndoieli şi ispite.



Toreador tandru, nesfidând seisme,

Mi-au crescut în suflet intime credinţe.

Din invidii aspre ce-mi lovesc spinarea

Torţe-mi fac nervoase, ce aprind şi marea.



Marea ta de patimi, ritm de banc obscen,

Născută din chisturi, mercantil catren,

Şi osebit în zaruri, fără pragmatism,

Harul meu se scaldă în amor cubist.

Castele de nisip

Imagine
M-am înrolat cu o-ntrebare din paiul lumii cel exact

Să sorb pahar după pahare de nectar răsturnat în pat,

Lumina să-mi coboare lin printr-un bob de crin,

Iar primăvara mucedă de afară să-mi dea vin,

Am privit totul ca din acceleratul spre

Ciulniţa încet, cu măsură, ta - ta - ta - ta,

Până am rămas surd de lumina lăptoasă, băloasă

A frigului rumegător de oase tinere,

Până am fugit să bârfesc zilele sprintene,

Am ascultat zorii cu radio la maxim,

Am râs şi am băut iaurt, ca apoi să pot povesti.

M-am înrolat pe scara maşinii de butelii cu gaz

Să aduc libertatea purtând tricolorul pe braţ

Şi cartuşul de kent pentru medici în sacoşă,

N-am dat în viaţa mea şpagă prea lată

Care să rodească din cer până în izvoarele mâinelui,

Doar lacustrul oraş din lacustra ţară ne dădea pe dinafară,

Parcă dorindu-ne viaţa să se rupă de noi.

Cei bogaţi rămâneau în România doar să ia,

Beizadelele lor să-şi facă şcoli şi situaţii în Anglia,

Să ne râdă apoi în nas cu dichis de la Paris,

Pardon!, de la Bruxell…
Imagine

Ultima Spaga! Am primit initiativa aceasta pe e-mail si mi se pare interesant de stiut punctul dumneavoastra de vedere!

Imagine
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.



AJUNGE!

Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!
NE-AM SATURAT: - sa suferim noi ca sa prospere ei; - sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii; - sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti d…

ROTUNDA MOARTE

Imagine
A.S.:Ai dracului PDL-isti, dupa ce ca ne reduc salariile , mai dau si cu  VIRUSI de gripa! Si vor sa-i dea in prime-time la televiziunile de stiri(Realitatea si Antene). Pfui! Piei, drace!



Rotunda moarte se înmoaie în oase

Şi râde a stea şi a praf, şi-a salcâm,

Din avaluri de Styx şi lumini glorioase,

Mă-mbată cu lacrimi lihnite de drum,

Trupul meu în piatră, moaşa mi-l descoase,

Mi-l coboară-n soclul apei celei repezi,

Strigătul din urmă e oftat de coase

Pe Aţa vieţii mele pe recile lespezi.

Nu-i trist nimic în noaptea cu pricina,

Când voi muri, eu voi muri în somn,

Neruşinat de viaţă, eu voi cunoaşte mila

Celui ce-n veci e luminatul Domn.

Şi ruginit de patemi, şi-atins de sfânta spaimă,

Originară-n suflet şi-n iarba mea de-a fi,

Mă voi întinde-n umbra de argint să mă adoarmă,

Promis topirii-ncete din verbul aceasta a fii.

Chestiunea zilei!

Imagine
Ca sa fie un pic mai explicit: Deasupra e statul cel gras si la putere, dedesupt toti cei muncitori, fara munca din cauza lui, iesiti de subt munca din cauza vremilor! Chiar daca statul vrea sa para el slab, el e stapanul, ca e invers!!!Ca cine e statul in tara asta?!
Pardon, sa iertati, coane Fanica, ca intreb: bampir ce-i aia, bampir? si, mai departe: Dumneata sugi sangele poporului! Aoleu!; Curat misel!; Curat murdar! si ultima replica in actul IV, scena XIV: Curat constitutional! Muzica! Muzica! conducand muzica, dupa precizarea de regie a autorului: Ghita Pristanda, indata ce soseste in scena, face semn muzicii sa taca. Muzica tace. Abil, se comporta slugarnic cu toti, socotelile lui fiind practice si in consens cu ale sotiei lui care-l invata: Ghita, Ghita, pu-pa-l in bot si papa tot, ca satulul nu crede la al flamand.

FÂNTÂNI PICURÂND

Imagine
Ochii mei purtând sandale de plastic
Se umplu de nisipul nopţii
Şi scârţâie ca o cumpănă de fântână.
Teleorman, Vedea, ochii mei vărsaţi
În Dunăre cu noapte, cu nisip,

Cu limpezi bu-hu-hu prin plopi.

Aud atâtea şi văd atât de departe,

Până în clipa rostogolită bătrâneşte

În bostan, pe-o rână,

Dorindu-şi mai mult, mai şui, mai departe,

Cu speranţă şi teamă.
Ochii mei sprijiniţi pe lumi virtuale

Sunt năpădiţi de sângele nedormirii.

CATUSE DIN VERTEBRE

Imagine
Te aştept cu şira spinării legată de tâmplă

Lângă poarta inocentă a unui singur vis,

Al necălcării în picioare.

Când au venit călăii la mine

Le-am dat degetele să facă strune de harpă,

Ei au ridicat scară pentru spânzurători.

Le-am dat ochiul meu să-l pună călăuză,

Dar ei m-au întrebat de laba piciorului

Pentru ghilotină…

Atunci am bătut tare în porţi,

Ei m-au luat de vertebre,

Au făcut din ele cătuşe

Pentru întemniţaţi.

Cu o rază de speranţă le-am închis gura, iar ei,

înstânciţi de nedumerire,

Mi-au tăiat genunchii cu piatra.

BALADĂ PENTRU BOC

Tăunilor ce cred si i-au votat
Ritual de ceas în dungă
Viaţa ta tinde s-ajungă,
Trăieşti ca un câine ud
Lângă gardul lui Mahmud,
Lângă laba lui cea grea
Poate vei primi ceva:
Un grăunte dintr-o şoaptă
Unduită-n palma dreaptă,
O fantasmă din deliciu
Prins în gol ca artificiu,
Un ciorchine de banane
Care să-ţi ţină de foame,
O pipă şi o femeie
Care să facă scânteie.
Bărăgan de pâini, mafoame!,
Puşlama jurată-n strane,
Mincinos ca un pungaş,
Cerşetor scripcătoraş,
Ţii o damigeana-n mână
Goală de o săptămână
Şi-ţi doreşti, jurist sadea,
Să juleşti pe undeva,
Din leşin de căţelandru
Desperat de un ochi tandru,
O căprioară de carne
Trecută printre capcane.
Sigur că, pe undeva, îţi doreşti juma’-juma
Tot din laba lui Mahmud
Cel pitic şi cel zălăud
Să îţi dea trifoi de aur
Repezit de prin tezaur,
Ca să-l cânt într-un şuvoi,
Tropăind ca un slugoi,
La temenele forţat,
Faguri de la miazănoapte,
Şi cu fructe învălite în hârtii alb ceruite,
Iară viaţa ta de viciu
Te va duce la ospiciu!

INTRAREA PE TURNANTA, prefata volumului Baladele orasului meu. Chipuri de prieteni.

Imagine
Părelnica noastră economie de piaţă a întors pe dos

mecanismul tradiţional al promovării critice a valorilor

în poezia românească. „Cine are bani” 1-a înlocuit pe

„cine are talent”. Cine are bani îşi publică volumele

în serial, ca pe telenovele, cine are bani îşi închiriază

la preţ de second hand un critic ros de molii, dispus

sa-şi pună numele la bătaie, cine are bani îşi rezolvă

recenzarea operei în publicaţii onorabile, în ale căror

redacţii se împleticesc personaje nerăbdătoare să audă

pocnetul dopurilor sticlelor de şampanie. Alţii scriu

de bine din milă, câţiva din spirit de gaşcă, alţii pentru

a administra balcoanele poetesei, destui pentru a-şi

asigura convieţuirea cu diverse instituţii culturale în

care se face trafic de influenţe, inclusiv politice. Iluştri

contrabandişti de poezie şi prea mulţi amatori de

indulgenţe i-au convins pe tarabagii că poezia nu are

valoare de piaţă, ci doar valoare de întrebuinţare.

Atunci, la ce bun încă un volum de poezie? La ce-i

trebuie lui Io…

absolut superb efemerul.

Imagine
Magic răsărit de lună

printre plete de războinică fecioară

mi-a îndoit genunchii

şi suspinul ei s-a ridicat coloană,

Cobora încet lumina printre brazi întunecaţi

ferigile galbene pâlpâiau

ca lumânările printre pinii drepţi şi gravi,

Povestea era fără ocolişuri, dădea de-a dreptul

şi inorogul înţeleptul

îşi ascuţea cornul de secera lunii

dincolo de izvor noi doi ne iubeam, nebunii.

Curgeam unul într-altul ca apa în apă

Ca piatra în piatră

Ca rouă dimineţii în roza sărutată

Clepsidra morţii se-nvârtea aproape

Aorta era autostrada neantului

Era absolut superb efemerul.

Morala: Curând se lasă brume

postum mai cresc ciuperci

bulboanele spun snoave

noi doi culegem melci.

Am constatat, chiar în cursul acestei campanii, un lucru foarte interesant: marele public nu simpatizează lumea politicii, regulile ei, dar pe de altă parte vine un moment în care marele public îţi cere doar să câştigi. Nu contează cum, nu mai au importanţă mijloacele. Şi e logic să se întâmple asta.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, vorbeşte pentru prima dată, într-un interviu acordat lui Marius Tucă, despre relaţia cu mama sa, despre experienţa de tânăr profesor navetist la Soleşti, despre naşterea sa ca politician din ceaţa zilei de 29 ianuarie 1990.


de Marius Tucă


● Marius Tucă: Domnule preşedinte, v-aţi pregătit pentru interviul ăsta sau aţi venit relaxat?

● Crin Antonescu: Nici nu m-am pregătit, dar nici n-am venit relaxat.



● Marius Tucă: Vă fac o promisiune de la început, că va fi cel mai greu interviu pe care l-aţi dat vreodată, dar şi cel mai bun.

● Crin Antonescu: Să vă ajute Dumnezeu!



● Marius Tucă: Şi pe dumneavoastră! Aţi fost crescut doar de tatăl dumneavoastră, pentru că părinţii s-au despărţit când aveaţi 3 ani...

● Crin Antonescu: Da. De tată ca titular. Au mai dat o mână de ajutor şi vreo două mătuşi şi sora tatălui meu, care era şi naşa mea de botez, un uşor substitut de mamă.



● Marius Tucă: A fost greu să creşteţi fără mamă?

● Crin Antonescu: Da, dar mi-am da…

SKIZO In your honour and in the honour of wall the Writers and Poets, I published an ilustration.

Imagine
This is my tribute to all the Poets and Writers, who make us dream and believe.



Publicada por SKIZO

BALADĂ DE MIXTURA

Imagine
Nu sunt poet, citi-mi-aş epitaful,

Pian cu coadă sau violoncel,

Eu sunt poet ce umblă cu taraful,

Timpan, scăriţă sau vreun ciocănel.


Pe nicovala inimii-nserate,

Eu bat cu foşnet lacrimi de mixtură,

Cuvinte dulci, desigur importate,

Le-adun la schimb de dragoste şi ură.



Dar de va fi banchetul de adio

Să-l dau la fătălăi sau mironosiţe,

Cu pietre aş lovi-o chiar pe Clio

Destinului acesta să nu îi ţeasă iţe!



Nu sunt poet iluminat de geniu,

Deşi, desigur, mi-am dorit ades,

Însă legenda mea peste mileniu

Se va rescrie cu mult interes!

PATINA MEA

Imagine
„Logica, esteticul, canonul, ”

Trei concepte simple pe care Ionul

Ar trebui să îşi ridice soclul

Pe negândite, cum vine deochiul.


Un fum estetic şi o frică dură,

Un sfânt canon, o cumpănă matură

De logică sfios mă tot apropii,

Ursit să scriu cu mâinile şi ochii.


Sar zaruri reci, iar cei ce le azvârl,

Demonii sunt, ori sfinţii ce-i îngân.

În loc neştiut joacă sufletul meu,

Pe care-n poeme-l răscumpăr mereu.


Cu happy-end încerc să şi sfârşesc

Basmul patinei, tot mai nelumesc.

Şi-n noaptea asta, plina doar de lună

În inima cărţii pun logica brună.