Postări

Se afișează postări din august, 2014

Labirintul meu

Imagine
Tu, prea frumoasă doamnă,
Ești labirintul meu,
Din el mă scoți cu o toană,
In el mă pierzi la greu,
Regretele egrete cu elegantă ți
Când zugrăvești idei sau cumperi jucării,
Tu ești mereu actuală,
Eu sunt un compromis,
A lumii madrigală,
Eu o fac dinadins,
Prezentul, nopți polare -
Nedumeriri solare,
O Ariadna ești, atât de gânditoare,
Că eu îți caut pasul în ghemul din dotare...


Caruselul de fluturi

Imagine
Doamne, ce tineri eram atunci,
Cat de dornici de viata,
Cat de mult plonjam în fiecare zi,
Dorind s-o înotăm într-o jumătate de zi,
Noua ni se potriveau toți fluturii în stomac,
Dar și în cap, în rinichi, în ficat,
Parca eram un stup de fluturi de toate culorile,
Din toate zonele lumii, de pe Amazon sau din Sahara,
Nu conta ca era dimineață, zi sau seara,
Nici noaptea, când ne dezbrăcam de fluturi,
Ca sa călcăm puri pe nisipul lins de valuri,
Dar , Doamne, tu nu erai o fata ca toate celelalte,
Tu nu desenai inimi în nisipul ud, nu voiai castele de nisip,
Nu-ți lăsai nici conturul tălpii pe țărmul luminat selenar ,
Fiindcă tu dansai cu tălpile goale pe jar,
Iar inima o desenai cu ciocanul în stei de bazalt,
De dalta te ajutai doar ca sa ma desprinzi pe mine
Când îți limpezeai privirea în orizontul răsăritului,
Alergând prin valuri, ca sa le oferi celorlalți curcubeie,
Iar surâsul, o, Doamne, surâsul acela încă îl mai porți
La întâlnirea cu prezentul în care alți fluturi se nasc
Într-un carusel dinast!

sâmbătă, octombrie 31, 2009 Nişte Seri de după « Dikanka »

Imagine
Ce bucurie a fost pe mine când am aflat că am fost premiat la Moştenirea Văcăreştilor de la Târgovişte!

Un festival naţional cu pretenţii şi cu vechime, un festival al unei şcoli de poezie, un loc al sentimentelor în Chindie, în care numai strada principală cu numele ei de Calea Domnească şi răsuflă a istorie până departe în veacuri. Eu venisem cu rata.

Cel mai mult însă m-a bucurat, recunosc, întâlnirea cu Ştefan Caraman, cu Ştefan Ion Ghilimescu, cu „Dinastia Ciorăneştilor” şi mai ales cu serile acelea speciale în care tineri poeţi, laureaţi sau simpli căutători de reclamă în percepţia estetică citeau într-un stil uneori teatral şi aproape de extaz, alteori ridicol, din propria lor creaţie, seri sfărâmate lângă ruinele Cetăţii de scaun în intro cu o ţuică fiartă şi încheiate româneşte cu mămăliguţă cu sarmale şi vin la carafă de lut.

Să fii văzut atunci poezie, să fii reprodus atunci proze, să fii aclamat atunci monologurile abisale şi cu o muzică de o inegalabilă prozo…

orând de cridă

Îți știu frământările și iți înțeleg durerea,
Lavanda și crinii ți le cunosc și ele,
Sub teii sălbatici, pe drumul cu roze,
E barca pe lacul în cerc de nevroze,
Se gudură câinii, spre cer cresc salcâmii
Din frigul pământului te simt  cum respiri,
Așteaptă lumina de lună ce vine prin pomii,
Spre cer să trimitem o rugă de firi,
In jurul tău voi face un mare cerc ,
In care as vrea să te simți nepustiu,
Dar cercul mă strânge acum când încerc
Si îmi frânge curajul de gândul candriu,
Ca barda și cerul în desagă le-as lua,
Sa plec într-o lume, să pot doar lucra,
O cană de apă, un codru de pâine,
Un așternut pentru ziua de maine,
Un Dumnezeu în suflet sa-l port,
Prin lumea zvârlită, mâncarea de cridă,
Vrăjmași pe degeaba, atâția câți sunt,
Să-i împrumut derbedeilor lumii orând,
Fiindcă viata mea se duse ca vinul pe beregata,
Nelăsând în urma  ușa ferecata

Rodnicul miracol

Imagine
M-am gândit atunci că acea femeie ii era mamă, altfel
Nu putea fi altfel, ca să îl iubească atât de mult pe el,
De fapt nicio femeie nu iubește atât de mult un bărbat,
Cum își iubește o mamă puiul, indiferent de condiție socială, 
De vârstă, de boală, de culoare sau de școală,
Ea era gata să se teamă de norocul lui, de vreo răceală,
De duhuri încolonate sau bolti înstelate, iar partea 
De iubire a ei era la fel de profundă ca moartea,
Caci nimic nu e mai profund decât nesfârșitul,
Poate doar dacă poți pipai infinitul ...