O femeie, un tanar si peste o suta de ani...

Smaraiada!
Smara era din Tirgoviste, sora doctorului Andronescu. In tinerete fusese frumoasa si nu lipsita de talent literar. De un patriotism cam declamator, devenise fara sa vrea, muza scriitorilor umoristi de pe vremuri, Raneti, Teleor.
In 1905, un poet, Doinaru a publicat o poema umoristica Smaraiada.
Erau nedrepti cu aceasta romanca, este drept cam declamatoare, dar sincera, care prin 1900 s-a dus in Norvegia, iar la intoarcere a scris doua interviuri cu H. Ibsen si B. Bjoerson, care pot fi citate ca model de tinuta literara si de inteligenta folosire a interviului, pentru a face portretul unui scriitor. Ca acum 109 ani o femeie romanca stia de existenta unui Ibsen si a unui Bjoerson este o indicatie sigura a intelectului acestei Smara... Despre Doinaru cine mai stie ceva?
Sadoveanu, un tanar scriitor de succes a fost invitat de Spiru Haret, marele ministru al Scoalelor la o discutie la domiciliul ministrului din strada Verde. Era in 1905, Sadoveanu a vorbit in deplina libertate si dupa voie, criticand greselile grave pe care le sesiza el la administrarea educatiei in acel moment in Romania. Haret si-a luat cateva note. Peste putina vreme Sadoveanu era numit inspector al cercurilor culturale si bibliotecilor populare, desi avea 25 de ani.
Deci, in 1905, un tanar putea sa critice fara frica erorile administratiei in plin regim oligarhic si ca rasplata sa devina inspector guvernamental pe acea problematica... Despre Spiru Haret vorbim si astazi si nu ma gandesc la Universitatea cu acelasi nume.
Mai tarziu, cand nu mai era tanar, Sadoveanu a preferat sa taca sau sa scrie Mitrea Cocor.
Dar nu despre Sadoveanu vreau sa cutezam acum, ci despre o atitudine care in urma cu o suta cinci ani avea succes in Romania.
Cred ca ar trebui sa avem o atitudine corecta fata de ceea ce se intampla langa noi, sa nu ne sfiim sa o spunem si sa continuam acest lucru mai cu osebire in aceste vremi stranii, subrede...