Unul dintre cei mai mari silvicultori din România, după mulţi specialişti cel mai important, Marin Drăcea, s-a născut în localitatea Cacaleţi – cu puternică rezonanţă în istoria arheologiei româneşti (astăzi Izvorul), judeţul Vlaşca, în data de 14.10.1885 şi a decedat în data de 14 iunie 1958. Profesor la Facultatea de Silvicultură din cadrul Politehnicii din Bucureşti şi timp de 15 ani director al Institutului de Cercetări Forestiere, marginalizat o lungă perioadă de timp în vremea regimului comunist, membru post mortem al Academiei Române din anul 2010, a fost promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne. În memoriul justificativ prezentat Adunării Generale a membrilor Academiei Române din noiembrie 2010, referitor la performanţele sale ştiinţifice, printre alte mari realizări, se preciza că „a fundamentat ştiinţific acţiunea pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie, precum şi necesitatea împăduririi ţinuturilor secetoase ale ţării, în principal ale Dobrogei şi Bărăganului”.
În acest context voi prezenta, în continuare, integral, un document de acum 60 de ani în care se precizau măsurile care trebuiau luate pentru protejarea plantaţiilor de pe marginea căilor de comunicaţii şi de pe zonele de protecţie a acestora:
„Art. 1. – Plantaţiile de pe zona căilor de comunicaţii feroviare, rutiere şi de apă şi perdelele de protecţie de pe zonele acestora contra înzăpezirilor, pentru consolidarea liniilor ferate, apărarea acestora linii, a drumurilor, lucrărilor de artă, cursurilor de apă şi canalurilor navigabile, pentru înfrumuseţarea staţiilor şi punerea în valoare a zonelor feroviare, se proiectează, se execută, se întreţin şi se administrează de Ministerul Transporturilor, prin organele sale, cu excepţia celor de pe zonele drumurilor regionale, raionale şi comunale şi străzilor care sunt în sarcina Sfaturilor Populare respective, precum şi a acelor ce sunt în exploatarea altor ministere sau instituţii în care caz sarcinile de mai sus revin acestora.
Proiectarea şi întreţinerea plantaţiilor de pomi fructiferi şi duzi se va face potrivit directivelor tehnice date de Ministerul Agriculturii, în ceea ce priveşte sortimentele şi repartiţia speciilor pe teritoriu.
Art. 2. – Organele care construiesc linii ferate, drumuri de orice fel şi căi de apă navigabile, sunt obligate să facă şi plantaţiile contra înzăpezirii pentru apărarea şi consolidarea liniei ferate, drumului sau căii navigabile, în conformitate cu normele tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor.
Speciile forestiere ce se folosesc la crearea perdelelor de protecţie cum şi schemele de plantare, vor fi indicate de Ministerul Gospodăriei Silvice.
Plantaţiile de orice fel, ce se execută pe zona feroviară, se vor face în aşa fel, încât să se respecte gabaritul liniei ferate, vizibilitatea semnalelor de distanţă şi degajarea firelor instalaţiilor pentru siguranţa circulaţiei.
Dispoziţiile privitoare la gabarit se aplică şi pentru zona drumurilor.
Ministerele şi instituţiile sunt obligate ca pentru orice lucrare nouă de cale de comunicaţie să proiecteze şi plantaţiile de protecţie respective, în conformitate cu normele tehnice ce se vor elabora de Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii şi Ministerul Gospodăriei Silvice.
Art. 3. – Ministerele şi instituţiile, care execută lucrări de rectificări, variante sau lărgiri ale traseelor de comunicaţie, vor putea tăia numai arborii ce sunt situaţi în interiorul amprizei noului traseu. Ele sunt obligate însă a executa plantaţiile necesare pe noul traseu.
Art. 4. – Înlocuirea arborilor plantaţi pe şosele şi ajunşi la limita de vârstă, se va face eşalonat în 4 ani, prin tăierea completă în fiecare an a câte unui arbore şi plantarea altuia, împărţindu-se arborii în grupe de câte 4 arbori alăturaţi.
Regenerarea plantaţiilor de perdele de protecţie, în vederea refacerii acestora, se va face după indicaţiile date de Ministerul Gospodăriei Silvice.
În timpul vegetaţiei active a plantaţiilor, se pot reduce parţial coroanele arborilor, spre a permite circulaţia vehiculelor cu înălţime de 4 metri, precum şi a crengilor ce ating reţelele electrice şi de comunicaţie, fără a se descoperi calea.
Tăierea de corecţie sau regenerare, precum şi cele pentru asigurarea gabaritului la duzi se vor face cu avizul Ministerului Agriculturii.
Art. 5. – Înlocuirea arborilor uscaţi şi tăiaţi sau smulşi din orice cauză, se va face în primul sezon de plantare.
Plantaţiile necorespunzătoare ca specie nu se pot tăia decât după 6 ani de la plantarea şi dezvoltarea plantaţiei de înlocuire.
Art. 6. – Ministerele şi instituţiile interesate vor întocmi planurile de perspectivă şi vor organiza pepiniere cu specii potrivite, pentru refacerea şi complectarea plantaţiilor de pe zona căilor de comunicaţie şi de pe zonele de protecţie a acestora, iar planurile lor de cultură se vor întocmi de comuna acord cu organele tehnice ale Ministerului Gospodăriei Silvice.
Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare vor înfiinţa pepiniere silvice în fiecare comună în suprafaţă de 10.000 m.p. minimum.
Ministerul Gospodăriei Silvice şi Ministerul Agriculturii, prin organele tehnice locale, vor acorda asistenţă tehnică pentru crearea acestor pepiniere.
Art. 7. – Paza plantaţiilor de pe zona căilor de comunicaţii şi de pe zonele de protecţie ale acestora este în sarcina organelor ce administrează căile de comunicaţie respective, Miliţiei şi Sfaturilor Populare.
Art. 8. – constatarea, judecarea şi sancţionarea încălcării dispoziţiunilor prezentei Hotărâri, se fac potrivit legilor penale în vigoare.
Delictele silvice săvârşite în cuprinsul plantaţiilor C.F.R. sunt supuse jurisdicţiei speciale feroviare.
Art. 9. – Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale, Ministerul Gospodăriei Silvice, Ministerul Agriculturii, Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor, Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice şi Preşedinţii Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare vor duce la îndeplinire dispoziţiunile prezentei Hotărâri.”
Damian Ancu
