joi, aprilie 26, 2012


Motto: 
"Înnebunesc salcâmii în orice primăvară
De-atâta frumusețe, de-atâta alb curat,
Lumina lor de îngeri a început să doară
Și fiecare-și plânge un vis îngenuncheat!"
http://www.blogger.com/profile/10125186314702417033

Greşesc  pruncii ce nu mai suportă sânul mamei,
Greşesc plecând în timpuri ce  ţin de absolut,
Se rătăcesc cei care îşi pun  paloarea  stanei,
Peste surâsul care rabdă zidul tăcut?

E primăvară şi înnebunesc salcâmii,
Ciulinii îşi scot ciubotele pe drum,
Prin lumea largă umblă iar românii,
Ca să-şi realizeze visul din surghiun.

E primăvara-n toi şi iar greşesc mai marii,
Ne strigă repetat că suntem chiori,
Chiar de nu văd cum mai trăiesc ţăranii,
Din luxul lor aseptic, speriaţi de  boli.

Ei nu văd sărăcia şi  nici nu simt durerea,
Nu ştiu dacă la poartă ne moare un copil,
Nu au vreo lacrimă, de ţi-ai pierdut puterea,
Fiindcă din umbră-i poartă acelaşi gând debil.

O singură lumină mai cred că au în soartă,
Iar soarta asta crudă, le-o poartă-un mov netot,
Fiindcă în ţara asta ce au lăsat la poartă
Este speranţa pe care au răstignit-o-n  tot!


Îi latră câinii aspri în propria grădină
Şi caii se sălbăticesc de nemâncare,
Ne-ar omorî pe noi, cu puşca în surdină,
De n-ar avea pe cap atâta lume mare!

Înnebunesc salcâmii şi copiii,
Se îneacă viitorul în mari tăceri,
Eu vă conjur ca să ieşim cu vii,
Să smulgem buruienile de ger!

Să lăsăm libere acele energii sincere,
Speranţele acelor tineri de pe drum,
C-au învăţat şi muncă şi să spere,
Dar nu au  loc de îmbuibaţi acum.

E primăvară, dar ne bate vrerea,
Aceea seculară din ţăran,
Când grâului de azi i-a revenit puterea,
De-a ne hrăni cu pâine de pe lan.

Greşesc  pruncii care lasă sânul mamei,
Sunt multe mămicuţe, bebeluşi?
Să ne întoarcem la Legenda Anei,
De zidul calp să ne lăsăm seduşi?

E atâta primăvară lipsită de iubire,
Se sinucid şi mieii şi mor şi brebenei,
Această ţară pare lipsită de simţire,
Deşi irump cu sfinţii din ziduri clopoţei!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Chemarea poeziei tale este dureeoasa-ca de altfel si viata noastra-desi, noi, romanii suntem inca sub zapezi ,in stare de amorteala, as zice chiar inghet, desi afara-i primavara.Poate va veni un moment cand vom tasni din adancuri...Felicitari pentru versuri si fotografii!Marturii peste timp.M.M.

Sanghamitra Bhattacherjee(Mukherjee) spunea...

Fantastic photography and beautiful texture! It is a pleasure to visit your space.
Hope to see you on my blog:)

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....