vineri, septembrie 21, 2012

DOR VERTICAL






















Dor vertical de-o altă făclie,
De-o altă lumină iscată din trup,
Un cer vizcain se aşează în linie,
Să îl treci prin sita de ozon cu şurup,
Iubind licărirea cu dor pân’ la moarte,
Dorindu-te aspru, tu stea şi tu ochi,
Mă înec în albastru pe orice parte
Şi suflu şi verde fericirea înspre plopi.

Picură galben frunze de laur,
Oranje eclipse se întorc mai târziu,
Cu pene de phoenix bătute cu aur,
Mă îndemni către sfere ce eu nu le ştiu.
Cer roşu de-o clipă, zăresc de departe
Peste oceanul rănit indigo,
Degeaba în trap violet ne desparte 
Malul luminii ce ştie încotro.

Degeaba în istorii gri căutăm salvarea,
Degeaba în sisteme de revoltaţi,
Istoria e moartă, căutând şi ea starea în care
oamenii sunt demni şi curaţi, în texte inedite
scrise pe piele
Cu ace de argint otrăvite îndeajuns,
Caut lumina răsărită din stele.

Neprinsă în curcubeul nostru de plâns, în cer sau
în carne, în zile de mâine,
Favoruri de arsenic ţi se servesc în surplus
Şi dor vertical ţi se scurge în pâine,
Iar altă făclie se aprinde în surâs.

Un comentariu:

Giancarlo spunea...

buona serata...ciao

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...