duminică, septembrie 23, 2012

Joc de doi


















Motto:"Pe tine te iubesc mai devreme,
pe mine mă iubesti mai târziu."

Pocnea enigma aia în capul meu,
Ca zarul alb din prima ta scrisoare,
Când din solemn, cu stimă, derbedeu,
Mi te-adresai cleştar, tu, de racoare.

Păream amar, solemn şi-un pic cam brusc,
Lăsând pe generali să tatoneze,
Femeie din metal puţin etrusc,
Ce-mi lăsai străzile să emigreze.

Apoi, deodată, tandru, suficient,
Mă ocroteai cu blânda ta candoare,
Calină ca şi timpul meu latent,
Taine lăsând, încet, să se strecoare.

Un comentariu:

Giancarlo spunea...

Bella poesia!! buona giornata...ciao

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....