Boala lui născătoare de idoli,
Dialectul lui de patimă şi ostilitate
În care vrea să prindă infinitul.
Neştiind că refugiul cuvântului este gol,
Prinţul mersului pe aer îşi apropie eternitatea
Trucată, dăunătoare şi lirică
Într-un glob de lacrimă prin care curge clipa.
Fiecare poet îşi are cătuşele legate de ceea ce vine,
De virgula istoriei revendicative,
Care, atunci când nu trece nepăsătoare,
Te loveşte obscur dându-ţi viziuni de orizonturi pale.
Sugrumat de imagini livide, copilul norilor
Proclamă fantomele mângâioase drept îngeri,
Îmbogăţeşte alchimia infernului cu stelele,
Călătorind între conştiinţă şi naufragiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu