Cetăţenii de lîngă mine au problemele lor, uneori atat de vizibile încat este clar că nu mai pot fi atenţi la problemele altora, indiferent că aceştia au probleme mai mari decat ale lor. Adesea m-am bucurat de iniţiativele colegilor mei, tineri liberali de a ajuta. Asta în condiţiile în care mulţi dintre ei au la randul lor probleme. A fost o problemă legată de sange, ei au venit cu ideea să donăm sange, iar fetele au fost chiar mai curajoase decat băieţii. A fost nevoie de o mană de ajutor în cartier, ei şi-au luat tricourile de lucru, uneltele şi timpul liber şi au trecut la vopsit borduri, garduri, curăţenie în parc. Au crezut că pe timpul vacanţei pot fi tutori ai copiilor de la casuţe şi au mers cu puţinul lor să îi facă să zambească pe aceşti copii dornici de relaţii frăţeşti aproape cu un pic mai varstnicii lor. Despre activitati culturale a fost vorba, au fost sa se cultive! Despre asistenţă a fost vorba, au acordat-o!
Apoi, la sfarşitul anului, când ai noştri tăiau porcii şi se pregăteau de Crăciun, Excelenţa Sa Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA, a fost prezent, incepand cu orele 10:00, la un eveniment special de voluntariat desfasurat pe santierul Asociatiei non-profit Habitat for Humanity, in localitatea giurgiuveana Izvoarele. Actiunea de la Izvoarele nu este singulara pentru familia Gittenstein, pentru ca, in noiembrie, Excelenta Sa a participat la “Ambassador’s Build” pe santierul Habitat din Baltesti, Prahova. La Izvoarele am fost alături de domnul ambasador mai mulţi tineri politicieni, Preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Beianu, subprefectul Daniel Fiţa, subsemnatul.
Cred în continuare că această clasă politică trebuie să şi dea, să şi ofere, înainte de a cere şi chiar dacă suntem puţini şi mai ales tineri cei care încercăm să fim realmente alături de concetăţenii noştri aflaţi în dificultate, e totusi un semn că măcar se schimbă generaţiile. Iar această generaţie mai tânără cred că are de învăţat mai mult din istorie decât din mediul ambiant, dar neîmbietor al politicii româneşti, dar şi de la politicienii din afară care dau adevărate lecţii civice, la care însă de obicei, profesioniştii chiulului din România rămân mulţi politicieni. Anul 2010 va fi unul greu, în care solidaritatea va însemna mai mult decât de obicei. Cred în tinerii mei colegi şi pentru asta stau mai linistit, gandindu-mă la insanatosirea viitorului nostru si speranta ca fiul meu va trai normal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu