O CARTE DE SPERANŢĂ

Am primit o leapsa de la about Eva, sa depun si eu alaturi de ceilalti giurgiuveni, icrele creatiei prin imagini. Deodata, mi-am dat seama ca aproape toate pozele mele cu orasul sunt pe hartie. Asa ca fac efortul de a posta ce am, in ideea ca vom reveni, si eu si altii, cu amanunte si argumente foto interesante despre orasul de la Dunare. Deocamdata, cam atat, sperînd că vă crează cel puţin sentimentul unei imagini despre una dintre locaţiile importante ale oraşului (Catedrala Adormirea Maicii Domnului), cât şi despre unele obiceiuri, cum ar fi căsătoria, botezul:

O CARTE DE SPERANŢĂ

mulţumiri celui care a fost Părintele Mihail Sârbu

Zori îmbobociţi pe pereţii Catedralei Adormirea


Recunosc speranţa zâmbetului meu,


Altarul inimii mele, locul descoperirii entuziasmului,


Intrarea mea în rost lângă mireasă.


La marginea albului pe lângă albastrul cerului


Răsună un clopot în dungă.


Seamănă cu un poem crescut din apă dulce,


Apă repede, iubitoare de soare.


Un abur de lumină şi migală,


Un flutur pentru inimă şi creier.


Voi sluji într-o zi o vară sfioasă


În răcoarea liniştită a sfinţilor


Şi voi fi şi martor al iubirilor viitoare


Ce-şi vor pune cununa de raze


Sub cupola ce întemniţează furtunile răului.


„Bine aţi venit în casa mea de arome robuste!”


Geometria adolescentă a credinţei rimează


Cu rouă dimineţii şi curcubeul de câmpie.


Aici am primit „Jurnalul Fericirii”


Şi am visat pentru o mie de fântâni.