marți, martie 20, 2012

Si daca...



Si daca muzele ar sta asa,
Picior peste picior cumva,
In cafenea,
Fiindca ai cerut-o dumneata,
Incet, confuz sa straluceasca,
Sa se confunde doar cumva
Cu umbra sa,
Apoi, plangand, sa se consume,
De parca roua ar fi pe lume
Si prin desert,
Ca trandafirii in ochii tai,
Miraculos si cu scantei,
As straluci si eu asa,
Un colt de arma undeva,
Fiindca nici eu,
Nu-s nici tacut , nici erezeu,
Ci doar un gand instantaneu
Pe buza ta...

4 comentarii:

roberto spunea...

Desde Argentina te mando un gran abrazo, la poesía no tiene fronteras ni distintos idiomas, las letras se colocan distinto nada más.

Te sigo.

daniela spunea...

Suflet sensibil, cuvinte pline de incarcatura emotioana...asa ai fost si asa vei ramane....
un poet care opreste ploaia spre a lasa norii sa treaca...sa iasa soarele!!! Cu prietenie, Daniela Neagu

daniela spunea...

Cora iti urmareste blogul si te invita si ea sa i/l urmaresti....
am convins/o destul de greu sa /si creeze un blog....asteapata incurajari de la profesionisti... Cu prietenie, mama Corei Neagu!

ionelmuscalu spunea...

Multumesc, dar care este blogul ei?!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...