sâmbătă, iunie 09, 2012

Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong...


Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong.
Fiindca nu eram pregatit sa-l inving,
 m-am dus sa ma culc,
Ca sa salvez lumea, visand
 ca sunt pe lumea cealalta.
Ziua era iremediabil pierduta.
Am facut recurs la copilarie.
De obicei are efect maxim:
-Ai dormit bine, flacaule?
Ti-ai implinit somnul?!
Atunci nu mai zabovi!
Mergi in lume si lupta!
Si nu uita sa-ti faci semnul crucii...
Asta era bunica.
-Da, roaga-te la Precista
si nu fii niciodata Stanca proasta!
Asta era bunicul.
-Adica nu te lasa asimilat de toti timpitii,
Conserva-ti spiritul si alege-ti singur calea!
Asta era mama.
-Exilul pe-o coaja de nuca tine un timp,
Viata si nevasta tin toata viata!
Asta era matusa mea.
-Tigari, chibrituri, romane, poezii  si socotitoare
Sa ai la tine cand treci de colectiv!
Asta era varul meu, studentul.
-Proiectele tale trebuie sa aiba seva pamantului
Din care te tragi si experienta noastra.
Asta era invatatoarea Maria.
Un pachet pentru drum, imi pregati mama:
-Sa nu flamanzesti niciodata!
Bunica mea a iesit sa vanda margaritar la poarta:
-Vand lacramioare, ca sa ai bani de intors!
-Roaga-te!
Asta era bunicul celalat.
Diavolul era imens si se juca cu laba in tarana, zgarma,
fornaia alene, stapan pe situatie,
Ca un taur in arena, numai ca asta sedea in sezut.
-Nu ma sperii eu, a zis el.
Bunicul l-a alungat in felul lui cinstit si direct.
Era dimineata indrazneata,
dezbracata de mantoul de ceata.
Medicul imi lua mana binevoitor, numarand secundele:
-Si-a revenit, a spus egal...

Niciun comentariu:

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...