sâmbătă, iunie 30, 2012

PRINŢUL MERSULUI PE AER


Fiecare poet are teroarea lui personală,

Boala lui născătoare de idoli,

Dialectul lui de patimă şi ostilitate

În care vrea să prindă infinitul.

Neştiind că refugiul cuvântului este gol,

Prinţul mersului pe aer îşi apropie eternitatea

Trucată, dăunătoare şi lirică

Într-un glob de lacrimă prin care curge clipa.


Fiecare poet îşi are cătuşele legate de ceea ce vine,

De virgula istoriei revendicative,

Care atunci când nu trece nepăsătoare

Te loveşte obscur dându-ţi viziuni de orizonturi pale.

Sugrumat de imagini livide, copilul norilor

Proclamă fantomele mângâioase drept îngeri,

Îmbogăţeşte alchimia infernului cu stelele,

Călătorind între conştiinţă şi naufragiu.

2 comentarii:

Liuba spunea...

Imi vine greu sa inteleg toate poeziile tale, insa ma mir si imi pun intrebarile cum si cind reusesti sa le faci pe toate???
Succese tie si ginduri frumoase!

Liuba

ionelmuscalu spunea...

Multumesc, Liuba!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...