miercuri, mai 07, 2014

Cu speranța prin viata călcînd

Viata noastră are doar un singur sens,
Indiferent unde ești în acest demers,
Nu contează nici  pe ce drum vei merge,
Pe cer sau pe mare, orice ai alege,
Peste mari și tari de ai  înțelege,
Tu ramai în sine un micro-univers,
Laturis, în rost sau doar într-un vers,
Care își face legea și rămîne în timp
Chiar cu trupul frant, chiar fara de nimb,
In sofisticata și fascinanta rutina,
Om în lumea asta plina de ruina,
Plina de iubire, fără sens în iureș,
Cum tu nu ai fost plictisitor sau gureș,
Ca atîția alții care cer răbdare,
Însa prin istorii de ai sa privești,
Oamenii respira lupta și iertare,
Trecînd frontiere, fără sa se oprească,
Lucrînd pentru nou, fără sa obosească, 
Nu doar prin cuvinte și speranțe multe,
Ci prin fapte ce alții stau sa le asculte,
Profesioniștii n-au multa răbdare,
La cata inspirație, mai multa sudoare,
Sigur, sunt legende, oameni predispuși
La a-și închina viata nici măcar lor înșiși,
Cavaleri științei, nu-s doar cei aleși,
Însa cei aleși sunt cei care știu
Ca a învinge, înseamnă ca ești viu,
Fiindcă în căutare nu e un blestem,
Ci e afirmarea lui a fi peren,
Unica putere de a-ți învinge viata,
E sa treci prin moarte, neuitînd speranța,
Ca ce lași în urma nu se sparge-n vreme,
Ci te depășește, doar ca sa te cheme...
Cu speranța prin viata călcînd



 

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...