marți, octombrie 28, 2014

Rar

Îți scriu mai rar, căci și eu sunt de acord,
Că de te las te simți un pic mai bine,
Nu! Nu striga! căderea mea de cord
Nu-i din ulei, nici din grăsimi de știme,
Ci din atâtea și atâtea idei, câte în lună,
Că din pământ mai caut încă o sumă
De cai lactee din sânuri de fecioare,
Lăsa-te-n vârf de munte cu ardoare,
Ca din visarea mea, oricât aș căuta-n eter,
Să curgă râuri țurțurii, pe care sper,
Aici și acum, un hic et nunc perfect,
Un singur dor cu două inimi ce bat drept,
Sa le acordăm pe același grif de cobza,
Caci inexpresiv și banal ca orice torță,
Eu ard fantomele în strălucirea lor
Când podidesc  obrajii dor de dor!

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....