Că de te las te simți un pic mai bine,
Nu! Nu striga! căderea mea de cord
Nu-i din ulei, nici din grăsimi de știme,
Ci din atâtea și atâtea idei, câte în lună,
Că din pământ mai caut încă o sumă
De cai lactee din sânuri de fecioare,
Lăsa-te-n vârf de munte cu ardoare,
Ca din visarea mea, oricât aș căuta-n eter,
Să curgă râuri țurțurii, pe care sper,
Aici și acum, un hic et nunc perfect,
Un singur dor cu două inimi ce bat drept,
Sa le acordăm pe același grif de cobza,
Caci inexpresiv și banal ca orice torță,
Eu ard fantomele în strălucirea lor
Când podidesc obrajii dor de dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu