Oraşu-i alb ca un spital









Oraşu-i alb ca un spital, 
Stomacu-mi latră, 
ochii-mi plâng 
Şi printre plopii tremurând, 
Se vede-un cal.

 La colţ ţiganca vinde ghiocei 
Mai albi decât zăpada îngheţată,
 I-aş lua cu mine să ţi-i fac cercei,
 Pe toţi odată. 

Dar ea îmi cere doi bănuţi în plus
 Şi-mi lasă-n minte ultima întrebare, 
Cu gându-acela, care mi l-ai spus
 Din întâmplare. 

Oraşul alb ar tăcea, dar e frig 
Şi un vânt avan se lăfăie prin oase,
 Un ciob de ochi mă uită într-un zid
 De chiciuri groase.

 Un cal se vede tremurându-mi plopii, 
Ţiganca vinde ghiocei,
 Îmi plâng la colţ de zid şi ochii
 Ţi-i pun cercei

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)