duminică, iunie 23, 2013

Cântec anglo-saxon





                                               Bărbații și femeile fac copii,
                                               Ale căror oase se vor întări,
                                               Unul e bine mereu,
                                               Unul moare de mic,
                                               Altul de foame mai târziu,
                                               Pe unul sulița îl va ologi,
                                               Dar toți au un destin,
                                               Pe undeva este unul să le deslege,
                                               Jurămintele vieții făcute cu moartea
                                               Țin adesea de locul, de adăpost și de partea
                                               Din care un țipăt răsună sau o inimă bate
                                               Ori poate de cântecul maicii plin de bunătate,
                                               Ursitorile-ți lasă un dor când primesc
                                               Cadourile vieții ce în tine tot cresc,
                                               Chiar dragoni de-ntâlnești
                                               Sau elfi te-ncurcă,
                                               Pădurea și groaza din tine profundă
                                               S-au pierdut odată cu vremea
                                               Și cu oasele ce se întăresc,
                                               Fiindcă prin cădere copacii întineresc.

Niciun comentariu:

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...