Se ia o tichie, preferabil de mărgăritar,
Se ocolește cu grija orice măgar
Si se cauta unul din sauna cât mai chel,
Apoi se pun trandafiri direct pe el,
Pe ea se pun țepi în afară,
Eventual sa nu o doară,
Dar e imposibil ca ea este urata,
Este fițoasă, proasta și cornuta,
De parca ar fi băut doar colastră,
Dupa apa de la florile din glastra.
Apoi, ca în orice vara cățărătoare,
Se da drumul la baloane din doua balcoane,
Multicolore, minut după minut,
Încât și Cronos din al sau absolut,
Sa își măsoare timpul cu secundele de mărgăritar,
Ca sa știe când închide la aprozar,
De unde un chel cu o sfera
Pierde viata ora după ora efemera,
Ca și când pui viata într-o doară,
Doar ca nu poate sa doară,
Apoi, absolut instantaneu
Se comite nașterea din gineceu,
Ptiu, r'ati ai dracului!
Ati omorât viitorul de pui,
Chiar înainte de-a îl avea,
Fiindcă nu înțelegeați o iota viața!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...
-
Musca(lu)... la arat “De la arat un plug Venea încet spre casă si la un bou pe jug O muscă se-aşezase" Cine nu-şi mai am...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu