Cu gura mirosind a pământ
Si cerul îmi va șterge cu ceata
Dupa-amieze de aer din gând.
Peste mine va trece seara ca o pasare,
Gata sa nu ma vadă,
Risipind porții de zare,
Luna îmi va pune nada,
Oftând intr-un crater bulgăresc:
Toți îndrăgostiții vor șopti: te iubesc!
Oamenii vor minți și vor fura
In continuare, se vor ucide,
Vor face dragoste și copii,
Vor uita sensul cuvintelor mai întâi,
Apoi absolut toți, pe rând, vor muri.
Când eu ma voi trezi încă un timp dimineață
După dimineață cu ochii plini de roua,
Cu gura mirosind a pământ,
Cu miresmele tale în gând,
Măcar ție sa-ți scriu cu o caligrafie noua...
Dar nici tu nu ma vei mai citi pana la urma,
Obosita de călcatul rufelor și spălatul vaselor,
Caci o rufa curata pe o caligrafie de sarma
Da mai bine decât toate tălpile versurilor ,
Culese din sticle rătăcite în ocean de adevăr.
Asa ca ma voi retrage în mar,
Voi scrie o luna despre Eden,
Iar șarpele îmi va sâsâi tern,
Eu cunosc multi copaci, poate un par,
Fie el pădureț, ți se pare citeț!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu