Cafeaua

Beau o cafea în miezul nopţii dus
La tensiune-n ceafă din nou sunt predispus,
Mă lepăd de april, de mai, de piei,
De argint, de aur şi de ochii tăi.

Dovada minţii mele risipind,
O las să închine suliţe arzând,
Din silex să-mi lucreze tastatura,
De vulture să îmi coclească gura.

Se aud prin noapte crengile dansând
Sub trufaşa furtună ce-n orând,
Sfincşi leneşi, sacrii, îmi zvârcolesc făptura,
Cu vipere prin muşchi îmi desfată natura.

E cirumstanţial pastel în sufletul înserat,
Când mă gândesc la tine, iar tu nu te-ai culcat,
În lumea care-mi vinde cafeaua ce ieri o culegeau
Prin lume indigenii cu tigrii când dansau.

Acum ştiu bine ploaia şi dansul lor din sânge,
E cel ce mă frământă, e cel ce-mi vine a frânge,
Balsam de orizonturi şi ochi deschis spre tine,
Frumoasa mea de lavă, cafea ce-mi fierbi în vine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)