miercuri, ianuarie 14, 2015

Reţetă

Nu m-am gândit niciodată să scriu pentru tine,
Trufaş nesătul, ce vrei hălci şi nu pâine,
Nu m-am gândit să-ţi dau un cuvânt,
Din el să faci armă, să ucizi în curând,
speranţe şi vise şi destine de om,
N-am să scriu niciodată la ordin, pardon!
Am scris măr, am scris aer, am scris diamant,
Am pus apă-n fântâni şi scări spre înalt,
am lăsat deoparte sămânţa de dor,
adumbrind lângă brazi acest mic izvor,
Ce şuvoaie îşi varsă, când de sete e plin,
Am umplut de furtună cerul cald şi senin,
L-am făcut mângâiere şi buruiană de leac,
L-am dus pe cărări de istorie, dac,
Broaştelor verzi din valpurgice nopţi nu l-am lăsat,
N-am făcut musculiţe pe cerul de peste Ararat,
Arătare şi strigă şi verdele grâu,
Lângă Sfântul Andrei şi-n peşteră râu.
Dar nu m-am gândit nicidată să te fac să înţelegi,
Că în inima ta cresc puroiuri şi negi,
Te du deci la popă, să te dezlege urgent
Şi-n hălcile-ţi grase, devii penitent,
Apoi, mai citeşte uşor, încă odată, acum coerent!

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....