Reţetă

Nu m-am gândit niciodată să scriu pentru tine,
Trufaş nesătul, ce vrei hălci şi nu pâine,
Nu m-am gândit să-ţi dau un cuvânt,
Din el să faci armă, să ucizi în curând,
speranţe şi vise şi destine de om,
N-am să scriu niciodată la ordin, pardon!
Am scris măr, am scris aer, am scris diamant,
Am pus apă-n fântâni şi scări spre înalt,
am lăsat deoparte sămânţa de dor,
adumbrind lângă brazi acest mic izvor,
Ce şuvoaie îşi varsă, când de sete e plin,
Am umplut de furtună cerul cald şi senin,
L-am făcut mângâiere şi buruiană de leac,
L-am dus pe cărări de istorie, dac,
Broaştelor verzi din valpurgice nopţi nu l-am lăsat,
N-am făcut musculiţe pe cerul de peste Ararat,
Arătare şi strigă şi verdele grâu,
Lângă Sfântul Andrei şi-n peşteră râu.
Dar nu m-am gândit nicidată să te fac să înţelegi,
Că în inima ta cresc puroiuri şi negi,
Te du deci la popă, să te dezlege urgent
Şi-n hălcile-ţi grase, devii penitent,
Apoi, mai citeşte uşor, încă odată, acum coerent!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)