miercuri, ianuarie 14, 2015

Peisaj casnic cu cormorani populari

Cormoranii stau pe stâncă la uscat,
Parcă-s păsări de-mpuşcat,
Dar nu sunt nici de-mpăiat,
Ci sunt buni doar de văzut,
De văzut şi de ştiut,
Că vânează peştele,
Ca mândra izvoarele,
Numai cu sprâncenele,
Când m-apucă boalele,
Când mă vreau şi eu satrap,
ea m-ademeneşte-n pat
Şi mă scoate din furtună
C-un sărut şi-o vorbă bună,
De mi se duc clipele
Odată cu stelele,
Că-mi aduce ea izvoare
Din lumini necălătoare,
Ce mă legă din picioare
Doar strunind din cingătoare.
Cormorani de adâncime,
Sta-v-ar stânca aia bine,
Să mă ţină şi pe mine
Visele în amorţire,
Orele în stăpânire...
Şi mândruţa din privire.

Un comentariu:

elena marin-alexe spunea...

Şi mă scoate din furtună C-un sărut şi-o vorbă bună, De mi se duc clipele Odată cu stelele,

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...