Peisaj casnic cu cormorani populari

Cormoranii stau pe stâncă la uscat,
Parcă-s păsări de-mpuşcat,
Dar nu sunt nici de-mpăiat,
Ci sunt buni doar de văzut,
De văzut şi de ştiut,
Că vânează peştele,
Ca mândra izvoarele,
Numai cu sprâncenele,
Când m-apucă boalele,
Când mă vreau şi eu satrap,
ea m-ademeneşte-n pat
Şi mă scoate din furtună
C-un sărut şi-o vorbă bună,
De mi se duc clipele
Odată cu stelele,
Că-mi aduce ea izvoare
Din lumini necălătoare,
Ce mă legă din picioare
Doar strunind din cingătoare.
Cormorani de adâncime,
Sta-v-ar stânca aia bine,
Să mă ţină şi pe mine
Visele în amorţire,
Orele în stăpânire...
Şi mândruţa din privire.

Comentarii

elena marin-alexe a spus…
Şi mă scoate din furtună C-un sărut şi-o vorbă bună, De mi se duc clipele Odată cu stelele,

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)