miercuri, august 24, 2011

Întrecere de călăreţi

acum ştiu,
deşi este greu să cred,
acum văd,
deşi lumina mă doare.
acum sunetele
au cromatică valoare.

sunt tăcut ca un şarpe în oraş,
nimeni nu mi-a atins pielea,
toţi mi-au vrut capul...
chiar înainte de apus.

ne punem mănuşile, cazmalele,
ochelarii de eclipsă,
mai bine lipsă şi omorâm
ţânţarii unul câte unul.

la dreapta
 o nurcă perfidă,
la stânga
privirea ei similară.

deasupra
naturala privire a tatălui,
încolo mâna ei pe umeri
strâng disperat,
subliniat,
ca o cădere de pietre...
cam pe acolo pe unde trec călăreţii,
notabil măsurând trecerea.

Un comentariu:

Flor da Vida spunea...

Profundas palavras!
E eu me sinto muito feliz em poder estar aqui com você!
Saudades de ti poeta!

Amigo,
Tua amizade sincera e pura
Ilumina meu céu...
Acorda a aurora, faz minha vida raiar
Leva embora a tempestade
E meu Sol volta a brilhar!

Carinhos mil pra ti, viu?
Beijos
Suelzy

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...