marți, septembrie 22, 2015

Viitorul ni-l facem singuri sau ne îngroapă cineva în el

Sunt sigur că toţi părinţii se gândesc cu drag la copiii lor, că vor să le ofere sufletul, puterea, respiraţia , speranţa şi limita lor, dar într-un oraş în care sigura chestiune dinamică este pensionarea şi liniştea care se întinde geometric, un oraş care se prăbuşeşete în uralele unuia sau altuia şi-n tăcerea majorităţii, nu-i poţi oferi decât liniştea căminului şi bucuria întâlnirii cu oamenii de seamă ai urbei, nu o viaţă normală şi civilizată, fiindcă, da, vine toamna şi toamna plouă, iar în oraşul ăsta când plouă nu ai unde să ieşi, decât în cârciumi...

2 comentarii:

Ioana Gînju spunea...

pai de ce sa nu ai unde ? exista biblioteci, exista activitati social-culturale, exista muzee si Biserici , exista oameni platiti sa faca asemenea proiecte, oameni construiti anume pentru a realiza asemenea lucruri. ...fiecare primarie are, nu ?!

ionelmuscalu spunea...

...adevărat, însă aproape toate îşi încheie programul la orele 16.00 şi vinerea de la orele 14.00, iar activitatile sunt sporadice din nefericire...

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...