Înger stelar

Noi, Ionel Muscalu, am cunoscut din prea plin Fericirea,
Noi am avut mereu soare,
chiar dacă l-am scos dintre cețuri de închisoare ;
Dar până când, înger magnific,
până când ieroglific,
Gândul acesta, înger obosit și prolific?
Ne-am rugat stând în stranele bisericilor,
Prin blocurile de la marginea orașelor-
Nimeni nu ne-a crezut niciodată,
Nimeni, nimeni…în vreun an,
Cu fiecare cuvânt al îngerului lui Ioan
Și rana mâinilor caută ideea aruncată.
Marii jucători ne-au închis în casa pariurilor lor
Râmânând pe veci sclavi ai negurilor alegerilor lor;
Pe frunțile noastre înalte au scris:
„Minunați, cinstiți, sănătoși. Aleșii mici ai noroadelor.
Melița e casa lor. Lăsați-i să fiarbă iarba fiarelor.”
Noi sigur în caldele înserări nu vom îngerii
Și macaralele nu ne vor mai ridica la cer.
Dar lasă, Ionel Muscalu, nu te mulțumi !
Fiindcă în fiecare zi
Vei lupta pentru pâine,
Și pentru a schimba izma pe ochelarii vederii!
Căci Îngerul tău e obosit de atâta holbare!
Parafrazare a Înger vagabond… a lui Dimitrie Stelaru

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)