Cuvintele nu se azvârl pe pagină, nici măcar pe fereastră,
nici măcar nu se potrivesc, nu se meșteșugesc, nu se meșteresc,
ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,
nici măcar nu se potrivesc, nu se meșteșugesc, nu se meșteresc,
ele nu se judecă, nici nu se rumegă, nu se fumează cuvintele,
Ele trebuie așezate sfios,
lăsate sa se foiască încă,
sa se miște, sa susure, sa foșgăie,
sa-si limpezească, sa-si traiască, singure sensurile.
lăsate sa se foiască încă,
sa se miște, sa susure, sa foșgăie,
sa-si limpezească, sa-si traiască, singure sensurile.
Cuvintele trebuie tratate cu rabdare,
cu soluții speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipăie și uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apa,
din aer - eterice sau din pamant - sferice.
Cuvintele nu se zgândăresc si nu se zădăra,
cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,
cuvintele se foșnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzații nocturne,
cand își trosnesc oasele de aer si sticla
prin toate ungherele caselor, ca niște mistere.
Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,
și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,
în timp ce tu ți le aşterni in liniște si-n anvergura lor,
in amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.
Cuvintele se strecoară prin semnele de punctuație,
cum strecura prin sedila bunica brânza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platina,
cuvântul aur fiind atât de scurt,
cât si apa, cât si cer, cât și aer,
iar cuvântul diamant fiind șlefuit,
ca de aer pasarea zburătoare,
nu zburătăcitoare,
ci cea coborâtoare din soare.
În clepsidrele noastre foșnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obișnuite se duc,
cele importante trecând
nu în viitor,
ci prin ziceri și combinații
de alte si alte mâini generații.
cu soluții speciale, scoase din istorii personale,
culturale, senzoriale, individuale,
Ele se pipăie și uneori se dau de la Domnul.
Alteori vin din legume, soare si apa,
din aer - eterice sau din pamant - sferice.
Cuvintele nu se zgândăresc si nu se zădăra,
cuvintele tactil se aluneca pe lângă corp,
cuvintele se foșnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii,
ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor,
cu ale lor senzații nocturne,
cand își trosnesc oasele de aer si sticla
prin toate ungherele caselor, ca niște mistere.
Cuvintele se visează ziua, uneori pe tocuri,
și se dumiresc noaptea, când ele te vizitează,
în timp ce tu ți le aşterni in liniște si-n anvergura lor,
in amintirea cutelor săpate la ochi, la gura, la frunte.
Cuvintele se strecoară prin semnele de punctuație,
cum strecura prin sedila bunica brânza:
Asta la om, asta la paseri, asta la porci!
Cuvintele nu-s de aur au de platina,
cuvântul aur fiind atât de scurt,
cât si apa, cât si cer, cât și aer,
iar cuvântul diamant fiind șlefuit,
ca de aer pasarea zburătoare,
nu zburătăcitoare,
ci cea coborâtoare din soare.
În clepsidrele noastre foșnind a clipe
la timpul trecut,
cuvintele obișnuite se duc,
cele importante trecând
nu în viitor,
ci prin ziceri și combinații
de alte si alte mâini generații.

















30 iulie 2011
admin
32 de tei cu vârste între doi şi cinci ani, plantaţi de-a lungul
şoselei care face legătura între Port şi oraş, au căzut victimă „Forţei Dreptei” educate de PDL la Giurgiu.
Update 1. Şefii PDL Giurgiu şi directori ai mai
multor servicii deconcentrate s-au întâlnit şi ei vineri, dar la prânz, pentru o foarte scurtă conferinţă de presă şi un „team-buiding” de câteva ore, la restaurantul din imediata apropiere a ştrandului.
Postat in
Etichete: 
























