Cele mai frumoase 10 locuri din ţară... sunt sute şi peste tot

Sictireli mi-a trimis o provocare extraordinară, el îi spune leapşă, eu îi spun încercare! Cred că cele mai frumoase 10 locuri din ţară suntpeste tot şi sunt sute, mii de minuni ale naturii sau create de mâna omului, dar fiindcă nu am prea mult timp, ci doar mult subiectivism: la Giurgiu  în insule - Insulele Mocanu, Camadinu, Lungu si Ostrovelu renumite pentru pescuit, pentru sălbăticia naturii şi pentru finețea nisipurilor de pe plaje. Trebuie, desigur să adăugăm fotografii!

Apoi, este cât se poate de firesc sentimental, să spun că în lunca de la Cucuruzu sunt de asemenea o seamă de minunăţii ale naturii, cu vechile case şi oamenii aşezaţi acolo parcă din negura timpului.

Aproape normal, urmează Delta Dunării, aici nu cred că trebuie să dau explicaţii:

Îmi sunt dragi munţii din Prahova, Vâlcea, Argeş, Covasna, Sibiu-cu Sibielul şi Păltinişul, Cluj cu muntele Mic şi Pensiunea Lara de pe Valea Iarei, Maramureş cu Săpânţa lui, dar nu voi uita niciodată Izvorul Albastru al Izei   şi pe nea Petrică-tăietorul de lemne, nici Moiseiul, nici mocăniţa. Apoi, mănăstirea Caraiman şi pe Stareţul Gherontie Puiu-care mi-a dat veşti înainte să se întâmple şi care s-au întâmplat cum prevestise...

Dar, cred că nici măcar uitarea nu poate şterge amintirile legate de locuri dragi din Iaşi-Copoul cu teiul lui Eminescu, căsuţa lui  Creangă, Bacău şi mina Trotuş, Neamţ şi mormântul Veronicăi Micle sau Casa Memorială Alexandru Vlahuţă, de la Mănăstirea Văratec                               

  şi Agapia sau Petru Vodă, din Suceava şi mânăstirile bucovinene Putna,

 Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ, ori, trecând dincolo de munţi şi aproape la extremitate, Clisura Dunării şi spectacolul de ape la Cazane,

 Mănăstirea Sf. Ana  a lui Pamfil Şeicaru,  podgoriile de la Miniş, pârtia de schi de la Rânca , mânăstirile Tismana, Polovragi, Parcul Brâncuşi

 din Târgu Jiu şi mânăstirile vâlcene de la Hurezi

, Cozia, Dintr-un Lemn, Frăsinei, Bistriţa, Craiova chiar cu muzeele sale şi Parcul Romanescu, unde mă plimbam la olimpiada naţionala de limba şi literatura română din a XI-a, Târgoviştea cu Turnul Chindiei şi Calea Domnească, pe unde am mers ca să-mi iau  premiul de la Moştenirea Văcăreştilor şi apoi ca să ajung la Mănăstirea Dealu, unde este adăpostit capul lui Mihai Viteazul (ţara asta a avut cei mai mulţi conducători înmormântaţi pe ascuns! cu capul despărţit de trup, într-un martiriu perpetuu de la Burebista încoace!) şi la Viforâta, 

unde am adăstat în chilia maicii Dobrona, verişoara mea şi unde Andrei a băgat spaima în tăcerile religioase ale călugăriţelor cu desele lui incursiuni de copil de doi ani.

Este nu  greu, ci fantastic de greu să nu amintesc Hunedoara, Deva, Sighişoara, Braşovul şi Poiana ori conacele şi castelel din întreaga ţară, ca şi cel de la Arcuş, unde  vizita mea a avut loc in a doua jumatate a zilei, seara, dar totusi castelul Béla Szentkereszty,  care mi-a lasat un aer misterios, de epocă, mai ales că a trebuit să rămân singur în castelul întreg, iar plimbandu-te prin gradină, te cufunzi intr-un moment de silent sufletesc.

Dar şi Timişul are nenumărate locuri spectaculos de pitoreşti, ca şi Bihorul ori Bistriţa-Năsăud.

De fapt, absolut toate judeţele României au cel puţin cinci-şase locuri unice în felul lor.Giurgiu , Teleorman, Călăraşi nu sunt diferite din punctul acesta de vedere.Pentru că mie îmi este extrem de greu să aleg doar 10 locuri extraordinare din România dau şi eu sfoară dincolo de  ţară către doamna Irina, în ţara arţarilor (http://frunzedeartar.blogspot.com/), fiindcă am certitudinea că este mult mai obiectivă decât mine.
 Sper să îi placă această provocare!  De asemenea , aceasta provocare merge si la DoarATAT, de la care asteptam vesti si imagini niepieritoare!