Cât a fluturat steagul american pe Lună ?

Cât a fluturat steagul american pe Lună ? Unii spun că steagul american a stat pe Lună câteva ore.  

Atât cât au avut astronauţii nevoie să facă paşi mici pentru om şi mari pentru omenire, după care l-au strâns şi l-au adus acasă.

 Alţii că încă mai flutură acolo, din 20 iulie 1969 încoace. 

Alţii, cei sceptici, că nu e vânt pe Lună, deci steagul nu a fluturat nici măcar o secundă acolo, ci doar era mototolit.

De fapt, cred că în afara unor habotnici, ai uneia sau alteia dintre teorii, oamenii îşi amintesc pur şi simplu că steagul american a fluturat pe Lună, ca să le dea păreri de rău ruşilor şi multor ţări comuniste, după care nu a mai fost nimic.

Ce importanţă are pentru un giurgiuvean, după 42 de ani de la eveniment, dacă steagul acela a fluturat, a stat sau mai stă  pe Lună?

 Una simbolică.

 Fiindcă în acest moment trăim în România vremuri de un absurd cam cât de la Pământ până la Lună.

 E adevărat că aici războiul nu este rece, ci fierbinte, între o putere autoritară, discreţionară, inteligentă în draci şi bizuindu-se pe consultanţi americani exersaţi în distragerea atenţiei opiniei publice şi în oferirea de false ţinte, baloane de încercare sau chiar crearea şi impunerea unei agende de evenimente diferită de cea a nevoilor noastre de acum şi între »restul lumii « - fie popor, fie opoziţie, ambele fiind tratate la fel.

 Este adevărat că şi dumneavoastră românii din România v-aţi întrebat, ca  şi dumneavoastră cei de pe mapamond, cât a fluturat steagul acela pe Lună, fără să vă mai gândiţi o clipă la micşorarea salariului, a pensiei, a alocaţiei copilului, la creşterea preţurilor la benzină, pâine, zahăr, ulei, la imposibilitatea de a mai pleca în vacanţă, la faptul că nu mai puteţi merge la medicii şi spitalele pe care le plătiţi de ani de zile, fără a beneficia măcar odată de condiţii cât de cât umane ?!

Păi, dacă la o întrebare de acum 42 de ani despre o chestiune care nu vă macină, v-aţi apucat să raţionaţi aşa, ia gândiţi-vă ce înseamnă să vorbeşti despre regionalizarea României? Credeţi că Băsescu s-a trezit duminică dimineaţa cu gândul la Boc şi şi-a dat seama că singura posibilitate de a-l ţine pe micuţ şef peste România este să-i schimbe structura administrativ-teritorială a patriei?

 Problema este ieşită demult la încălzire. 

Ba că se vorbeşte despre autonomia ungurească din Transilvania, ba că nu ştiu ce fonduri nu se cheltuiesc aşa cum se cuvine-şi nici nu se cheltuiesc aşa cum se cuvine! 

Ca de obicei,  puterea lucrează cu jumătăţi de adevăruri şi adevăruri scoase din context, care dau senzaţia adevărului, dar nu sunt adevărate. 

Clasificarea actuala a teritoriului Romaniei, pe opt regiuni, este realizată în conformitate cu negocierile de aderare la Capitolul 21- "Politica Regionala şi gestionarea instrumentelor structurale", negocieri care au fost finalizate pe baza cerinţei ferme a Uniunii Europene şi a angajamentului asumat de România, în vederea menţinerii actualei configuraţii a imparţirii teritoriale pănă în anul 2013. Atenţie! In Documentul Complementar de Pozitie la Capitolul 21, România s-a angajat "sa menţină actuala clasificare NUTS în perioada de programare 2007-2013".

 De asemenea, va trebui evitată , în orice fel posibil ca această rearanjare a României din punct de vedere administrativ, să aibă doar scopul de a flutura sau mototoli steagul interesului naţional,  ascunzând în spate doar interesul lui Băsescu de a rămâne la putere într-o ţară căreia i-ar schimba şi numele pentru a-şi atinge scopurile personale şi de clan portocaliu, fiindcă se pierd o mulţime de fonduri europene, chiar şi cele câştigate.Iar în ceea ce priveşte absorţia, ce să mai vorbim, de la 2 la cel mult 20 %!

 Pantagruel ar râde de noi şi cu pana de la gâscă! 

De fapt, am văzut că ciracii matrozului au modificat pe ici pe colo chiar şi tricolorul, adăugându-i semnificativ portocaliu. 

Aşa că nu vă gândiţi, pe ei nu-i interesează decât cum li se flutură, nu cât timp, ci cât timp scapă!