miercuri, martie 18, 2015

Poem cu lozuri


Eu zgârii hârtia aceasta
Ca şi când i-aş face masaj,
Ca şi când epidermic
I-aş da temperatură
din inima şi mâna mea,
Atât de înaltă,
Încât să-l mişte pe cetitor.
Osârdii, omilii, limfe şi tahicardii
Să i le reglez cu folos,
Hai, cetitorule, că ai tras un loz!

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...