duminică, iulie 24, 2011

Fulgi de cer

Eu când colind în lume umblu
Cu cumpăna fixată lângă geană,
Din iris plâng cu verde bleu,
Lăsând arcada timpului să cearnă.

Negraţios, empiric şi oniric,
Peripatetic predispus la junghi,
Lăsând în tău aleanul meu cel liric
Cu astrul tău să facă unghi.

Dansez prin tăul meu extraterestru singur,
Din cărţi de curcubee abjurând citate
Şi te conjur atât de alb, de sigur,
Să-mpănoşăm memento împerecheate.

Apoi tâşnesc pe dulcea mea cometă,
Pe o superbă coadă cu oftat,
Când stai aşa, premeditat cochetă,
Lăsând pe jos un cer escamotat.

Culoarea ta e nuferiu vibrantă,
O deltă eu descânt, când tu desmierzi,
Cu zâmbetul hitit la mine-n barbă,
 Să nu mă umblu în vremi ce tu le pierzi.


3 comentarii:

Maria spunea...

Felicitari!
remarc:
"Eu când colind în lume umblu
Cu cumpăna fixată lângă geană,"
e poezie...

ionelmuscalu spunea...

@Maria: Multumesc, Maria!

Irina M. spunea...

Da, mi-a placut si mie poezia!

In alta ordine de idei, va multumesc de invitatia din postul precedent; azi am raspuns la intrebare - cu locul cel mai extraordinar din Romania (dupa parerea mea).

Numai bine si un sfarsit de saptamana placut!

irina

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....