miercuri, iulie 04, 2012

Pastel cu dinţi





Copiii jucau ciorile şi pepenii
Pe o zi sahariană, lângă bunica blândă,
Risipind hectare de praf cenuşiu
În albastrul acvatic al zilei de gustar.
Chiar lebedele işi  plimbau puii cenuşii
Lângă lişiţile sprintene din trestiile verzi,
Pământul dormit-a o clipă  la umbra corcoduşului,
Apoi tăcerea se crăpa ca o lebeniţă
Spartă cu pumnul exact în mama ei de virtute,
Rândunicile scoteau ochii păpuşilor de cucuruz,
Iar slava Domnului ne răcorea amiezile cu iarbă
De pâinea Domnului, rotundă, albă,dulceagă,
Ca o gârlă de caraşi galbeni şi graşi,
La malul căreia cadânele se despuiau
Să se azvârle apei colţuroase cu raci,
Era sâmbătă şi delta ochilor noştrii
De copii mici pandea revărsarea de raze
Ce urma să sângereze din pintenul cocoşului
Care-şi scurgea ultima zbatere sub lama de argint
A baionetei  ce  rânjise-n   patru războaie
Şi se adăpa acum cu zburătoarele ogrăzii,
Aşteptând mereu rata cu navetişti
Şi cu copii-părinţi pierduţi intr-o iluzorie libertate,
Scăpaţi de pe şantiere fără fulgi, fără pene.

4 comentarii:

Liuba spunea...

Acest vers imi place "Iar slava Domnului ne răcorea amiezile cu iarbă" - e potrivit, foarte potrivit cu sezonul de vara :)

Zimbete si ginduri frumoase la poet :)

Liuba

ionelmuscalu spunea...

Multumesc mult!

MiiutaChan spunea...

Ca intotdeauna o poezie matura, incarcata de senimente si trairi. Felicitari!

ionelmuscalu spunea...

Multumesc mult!

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...